Tratament diuretic eficient impotriva autismului

Nivelul anormal de clor prezent în neuronii fătului la naştere ar fi decisiv pentru apariţia autismului şi ar putea fi redus prin administrarea precoce a unui medicament diuretic, relevă experimentele efectuate de cercetătorii francezi, care au validat utilizarea tratamentului pentru copiii autişti, informează AFP. 

Potrivit sursei citate, comunitatea ştiinţifică este de acord că autismul apare foarte devreme şi anume în stadiul fetal şi/sau postnatal. Profesorul Yehezkel Ben-Ari, director de cercetare emerit la Institutul naţional al sănătăţii şi cercetării medicale (INSERM) din Paris, şi echipa sa de specialişti de la Institutul de neurobiologie al Mediteranei (INMED), au făcut un pas decisiv pentru înţelegerea autismului, rezultatele studiului lor fiind publicate joi, în revista Science.

Cercetătorii au înregistrat pentru prima oară activitatea neuronilor embrionari şi imediat după naştere, pentru a observa modificările concentraţiei de clor, mai precis, ale ionilor clorură.

În timpul experimentelor pe şoareci, cercetătorii au injectat femelelor gestante o substanţă ce provoacă autismul, denumită valproat. Atât în cazul autismului genetic, cât şi al celui indus de valproat, cercetătorii au observat niveluri anormal de ridicate de clor la puii nou-născuţi. Pentru şoarecii sănătoşi, aceste niveluri scădeau brusc în timpul naşterii.

Administrat mamelor la scurt timp înainte de naştere, bumetadina, un medicament diuretic, reface activitatea cerebrală până aproape de normal şi corectează comportamentul “autist” al urmaşilor. Oamenii de ştiinţă au arătat, de asemenea, rolul diuretic al hormonului care declanşează travaliul şi naşterea, oxitocina, ce scade nivelul de clor din celulele nervoase ale creierului.

Acest hormon este ineficient în cazul fetuşilor cobailor predispuşi la autism, clorul acumulându-se în concentraţii anormale în neuronii acestora. Dacă acest hormon este blocat în cazul femelelor de şoarece gestante sănătoase, puii acestora au niveluri de clor ridicate şi un comportament autist.

Studiul validează testele clinice care au utilizat acest medicament diuretic în cazul persoanelor afectate de autism, consideră profesorul Ben Ari. Acesta s-a referit la o serie de teste efectuate pe un grup de peste 50 de copii, cu vârsta cuprinsă între 11 şi 13 ani, ale căror rezultate au fost publicate în decembrie 2012. În trei sferturi dintre cazuri, tratamentul a permis atenuarea simptomelor şi îmbunătăţirea capacităţii de interacţiune cu mediul înconjurător, deşi, odată cu încetarea terapiei, tulburările au reapărut. În prezent, este în curs de desfăşurare un test complementar, efectuat pe 80 de copii diagnosticaţi cu autism, iar rezultatele ar trebui să fie disponibile, cel mai târziu, în 2015.

sursa:  http://www.crainicul.ro/, www.cursuriautism.ro

SINDROMUL RETT

Sindromul Rett este unul dintre cele cinci sindroame ce alcatuiesc spectrul autist.

In 1966, dupa ani de observare si cercetare a 6000 de copii cu suferinta a sistemului nervos central, Andreas Rett a izolat si demonstrat la 22 fetite de 3-13 ani existenta sindromului care-i poarta numele. Toate fetitele au avut un istoric de dezvoltare psihomotorie normal în primele luni de viata, urmat apoi de pierderea unor functii si achizitii deja dobândite. Treptat, la acesti copii s-a observat pierderea functiilor de prehensiune a mâinii,înlocuirea cu miscari stereotipe, nefunctionale, aparitia unor pseudomicrocefalii prin încetinirea cresterii perimetrului cranian; instalarea ataxiei si apraxiei trunchiului si mersului.

  

O caracteristica importanta este pierderea îndemânarilor motorii, a prehensiunii ( a deprinderilor de utilizare a mâinilor) si aparitia unor miscari stereotipe, nefunctionale, precum rasucirea si frecarea mâinilor în apropierea gurii, imitând gestul de „spalare” Evolutia acestor copii este grava, cu deteriorarea treptata a mersului, cu regres psihomotor si exitus, care poate surveni în câtiva ani.

 

Sindromul Rett este a doua cauza de întârziere mintala la fete, dupa sindromul Down. In sindromul Rett se manifesta numai intarzierea mintala severa.

Exista mai mute stadii de evolutie în istoricul bolii:

1. Primul stadiu – are ca principala manifestare „încetinirea cresterii capului” – indicator greu de observat, se instaleaza dupa primele 2-4 luni de viata, dupa o perioada de dezvoltare normala.
2. In cel de-al doilea stadiu, manifestarile pot fi acute  sau insidioase, uneori asemenetoare cu cele ale unei boli neurodegenerative. Discontactul psihic, restrângerea relatiilor sociale de tip autist, tulburarile de atentie, de auz, de afectivitate, sunt tulburari specifice copiilor cu autism. Tulburarile de comunicare din sindromul Rett devin complexe în acest stadiu.
3. In stadiul trei apar anomaliile respiratorii la 75% din copii, cu aspect de joc stereotip cu propria respiratie – joc care apare în starea de veghe si dispare în faza de somn. Este de fapt, o hiperventilatie, care se poate asocia cu apnee, extremitati cianotice, aerofagie si distensie abdominala.

Aceste anomalii respiratorii se datoreaza unor disfunctii corticale care au conexiuni cu caile respiratorii, în special la nivelul prozencefalului.

  

Miscarile stereotipe, de spalare a mâinilor, de frecare a lor, de muscare a mâinilor sunt patognomonice, ca si pierderea functiei principale a mâinilor, prehensiunea; acesti copii care initial puteau sa apuce un obiect, treptat nu mai pot face acest gest, mâna devenind nefunctionala, având numai jocul stereotip mentionat.

  

     4. In stadiul 4, boala poate atinge un nivel pe care il poate mentine mult timp. Se instaleza scolioza, hipotonia se transforma în rigiditate si distonie la majoritatea subiectilor. 

 

             Varsta de deces este variabila (boala poate dura între 2 si 10-15 ani), decesul survine de obicei în somn, o cauza putând fi prezenta anomaliilor de conducere cardiaca.

TERAPIA TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Related Communication - Handicapped Children

  

Lucru pe echipe in cursul de autism – construirea orarelor cu pictograme

Terapia TEACCH este un sistem de interventie terapeutica ce furnizeazã o gamã largã de servicii pentru persoanele cu autism si familliile lor, de-a lungul vietii. Din 1972 acest sistem, finantat de stat, a functionat în cadrul departamentului de psihiatrie al Universitãtii din Carolina de Nord, Chapel Hill. Cuprinde un program vast de pregãtire de specialisti si este implementat în diferite zone ale Americii si în alte pãrti ale lumii. Eric Schloper, cel care a condus acest program este de mult timp o persoana foarte influenta în domeniul autismului.

Scopul principal al acestui program educational consta în dezvoltarea nivelului general de abilitãti al clientilor sãi. În timp ce în tipul de interventie behavioristã al lui I. Lovaas copilul trebuia sã depãseascã dificultãtile sale specific autiste pentru a se adapta la mediu, în cadrul sistemului TEACCH, copilului, pe langa aceasta, îi este oferit, creat un mediu ce se adapteazã caracteristicilor autismului.

O clasã organizată conform principiilor TEACCH, foloseste multi indicatori vizuali pentru cã cei mai multi copii cu autism pot procesa foarte bine imaginile vizuale. Activitãtile speciale au limite clare. Existã planse cu poze si cuvinte atasate acestora pentru fiecare copil din clasã si pentru fiecare orã. Sunt strucurate sisteme de lucru individual pentru a mãri gradul de independentã a copilului si se pune accent pe preferinta copilului pentru rutinã.

  

Lucru pe echipe in cursul de autism – construirea orarelor cu pictograme

Un alt obiectiv al terapiei TEACCH este comunicarea spontanã cu sens, iar pentru acei copii care nu pot vorbi este încurajatã utilizarea modurilor alternative de comunicare asa cum sunt: fotografiile, pozele, limbajul semnelor si scrierea de cuvinte. Aceste strategii compenseazã sau reduc deficientele specifice celor cu autism si minimalizeazã problemele comportamentale. Desi in acest tip de interventie se lucreazã si individual, pentru dobândirea de noi abilitãti, pregãtirea/ instruirea în grup este deasemenea foarte bine structurata si reprezinta un punct forte al acestui tip de interventie.

Terapia TEACCH este deschis tuturor persoanelor cu autism si cu probleme de comunicare. El poate fi implementat atât în scoli normale cât si în clasele speciale. La copiii care au beneficiat de acest program s-a observat în principal o crestere a IQ-ului cu ~20 de puncte, dar în continuare acesta indicã retard mental.

Terapia TEACCH îi ajutã pe copii cu autism sã-si lãrgeascã experientele de viatã si sã dobândeascã abilitãti de adaptare la mediu; contine si programe foarte bine elaborate de muncã protejatã pentru persoanele cu autism. Are o gamã largã de servicii atât pentru copiii cât si pentru adultii cu autism si, de asemenea, oferã diverse tipuri de sprijin pentru familiile acestora.

Acest sistem terapeutic pune accentul pe adaptarea mediului ( familial, scolar ) la caracteristicile copilului cu autism in prima instanta ca apoi sa se dezvolte treptat, treptat capacitatea copilului cu autism de a se integra in mediul non-autist.

Structura și organizarea clasei sau a altor spații în care se produce învățarea , în funcţie de nivelul de înţelegere a copilului, elevului, s-a dovedit a fi de mare ajutor în eliminarea sau ameliorarea problemelor, consecinţe ale deficitelor generate de autism. Structura înseamnă organizarea 

• spatiului fizic al mediului de viata, 
• timpului (orar/plan) 
• metodelor de invatare și a activităţilor

I  TERAPIA TEACCH - STRUCTURAREA SPATIULUI

In TERAPIA TEACCH STRUCTURAREA SPAŢIULUI în care are loc învațarea înseamnă o anumită aranjare a spaţiului/mobilierului clasei, încât copilul să poată învața să funcţioneze independent și cât mai eficient posibil. Pentru copiii mai mici, spațiile în care se produce învațarea sunt relativ "închise" în ideea evitării la maximum a distragerii atenţiei copilului .

Pentru că mulţi copii cu autism au probleme de organizare - nu ştiu unde trebuie să ajungă și cum să ajungă cel mai simplu undeva și au dificultăţi de receptare a limbajului , adesea nu înteleg regulile sau indicaţiile verbale - folosirea indicatorilor vizuali îi poate ajuta să Înţeleagă ce au de făcut și contribuie totodată la dezvoltarea comunicării verbale și non-verbale. Suportul vizual este de mare ajutor în înțelegerea limbajului indiferent de cât de dezvoltat este limbajul verbal, acest support este o unealtă preţioasa, care le permite să-și exprime dorinţele, nevoile etc.

Structurarea spatiului in Terapia TEACCH se referă la felul în care înfiintam și organizăm fiecare zonă a clasei, unde plasăm mobila si materialele. Oamenii cu autism pot recunoaşte detalii, dar nu potrivirea dintre ele.

1. Evidentiaza delimitările vizuale și fizice ale zonelor. Delimitarile ajută copilul cu autism să înțeleagă unde începe și unde se termină fiecare zona a clasei, stabileste contextele și segmentele mediului.
2. Minimizează elementele de distragere a atenţiei vizuale și auditive. Ajută copilul cu autism să se concentreze asupra conceptului și nu a detaliilor nerelevante.

II TERAPIA TEACCH -  STRUCTURAREA TIMPULUI

 

Prezentare orar cu pictograme in cadrul cursului de autism

In TERAPIA TEACCH STRUCTURAREA TIMPULUI se materializează în existența a trei tipuri de orare folosite simultan : orarul zilei, orarul de la scoala, orarul de la masa de lucru de acasa. Folosirea cu consecvență a unor orare clare facilitează obţinerea unui cadru de învațare coerent și fluent și permite ca mult mai mult timp sa fie alocat unei învațări reale. Odată ce copilul învată să înțeleagă și să urmeze orarul, el își dezvoltă abilităţi de functionare independentă și de orientare, abilităţi care sunt deosebit de importante pentru funcţionarea cu succes și în alte locuri.

Orarul la masa de lucru transmite in forma vizuala copilului cu autism, într-un mod uşor de înțeles, ce activităţi vor avea loc, în ce ordine.           Programele trebuie aşezate de sus în jos sau de la stânga la dreapta. Fiecare copil cu autism trebuie să aibă un control al programului astfel incat să indice terminarea fiecărei activităţi.

   

 

Lucru pe echipe in cursul de autism – construirea orarelor cu pictograme

 TIPURI DE ORARE in functie de nivelul de dezvoltare al copilului cu autism

• orar cu obiecte

Demonstratii cu copii la curs – utilizarea orarului cu obiecte

• orar cu pictograme, imagini, cartonașe cu poze, fotografii
• orar de activitati scris insotit de imagini
• orar scris

 

Prezentare orar cu pictograme in cadrul cursului de autism

Orarele reprezinta un mod sistematic pentru ca un copil cu autism să obțină și să înţeleagă informaţia. Respectand orarul, copilul cu autism este apt să lucreze independent.

 

Prezentare orar cu pictograme in cadrul cursului de autism

III TERAPIA TEACCH – STRUCTURAREA PROCESULUI DE INVATARE

Sistemul de lucru este individualizat în funcţie de particularitatile copilului cu autism și arată :

1. ce activităţi trebuie să facă
2. secventializarea exacta a fiecarei activitati pe nivele de dificultate
3. câte activităţi va trebui să facă
4. când ansamblul activităţilor este terminat
5. ce va face după realizarea activitatilor/sau ce va primi

Stimularea cognitivă in metoda TEACCH este adaptată particularităţilor tulburării autiste. În principiu această adaptare presupune:

• adaptarea structurii activităţii
• adaptarea materialelor
• adaptarea mesajului verbal al sarcinii

ADAPTAREA STRUCTURII ACTIVITĂŢII de stimulare cognitivă înseamnă a face activitatea predictibilă. Cat durează activitatea ? De unde își ia materialele? Pentru ce primeşte recompensa? Ce urmează? - activitatea va avea un grad de dezvoltare a dificultatii extrem de secventializat.

Copilul cu autism este înştiinţat întotdeauna atât despre ceea ce va face în momentul respectiv, cat si despre ceea ce urmează sa facă după ceea ; este anunţat când activitatea se apropie de sfârşit; este îndrumat să-și ia materialele necesare, iar mai târziu să le pună la loc, ajutorul oferit fiind retras treptat; recompensa verbală este oferită imediat ce copilul a realizat corect o anumita sarcina. 

ADAPTAREA MATERIALELOR - vor fi eliminaţi stimulii inutili, care îi pot distrage de la activitatea principală. Copilul va avea în fața doar materialul cu care se lucrează în momentul respectiv. 

SARCINA VERBALĂ trebuie adaptată la particularităţile de intelegere ale copilului cu autism. Mesajele vor fi transmise prin propoziţii scurte și ferme, insoţite de mimică și gestică adecvate.

  

Lucru pe echipe in cursul de autism – construirea orarelor cu pictograme

         Terapia TEACCH este deschisa tuturor copiilor cu autism și cu probleme de comunicare. Ea poate fi implementata atât în școli normale cât și în clasele speciale. La copiii care au beneficiat de acest program s-a dovedit în principal o creştere a IQ-ului cu aproximativ 20 puncte, dar în continuare acesta indica retard mintal.

Acest sistem pune mare preţ pe adaptarea mediului la caracteristicile copilului cu autism.

 

   

Lucru pe echipe in cursul de autism – construirea orarelor cu pictograme   

www.cursuriautism.ro

Diagnosticul timpuriu al autismului

Pânǎ nu demult, depistarea autismului se putea face – fǎrǎ riscul unui diagnostic greşit – în jurul vârstei de 2-3 ani, dar diagnosticarea preoce a autismului e de câtva timp dezideratul medicilor şi al familiilor.

Oamenii de ştiinţǎ au reuşit sǎ identifice semnele de autism la copii, în primele luni de viaţǎ, scrie revista „Nature”. Tulburǎrile din spectrul autist, TSA, cunoscute sub numele generic de „autism”, reprezintǎ o afecţiune geneticǎ a creierului, care afecteazǎ comunicarea şi abilitǎţile sociale. Semnele pot include o lipsǎ de contact vizual, o detaşare aparentǎ, evitarea contactului fizic (chiar şi cu membrii familiei), lipsa de interes pentru ceea ce fac alţi copii, în preajma lor etc.

Pentru a depista semnele timpurii ale autismului, oamenii de ştiinţǎ americani au investigat douǎ grupuri de copii, unul cu risc scǎzut de a dezvolta autism şi altul cu risc ridicat. Un copil este considerat cu risc ridicat în cazul în care în familie existǎ deja un alt copil depistat cu autism. Pentru fraţii copiilor deja diagnosticaţi, riscul este de 20 de ori mai mare. Copiii cu risc scǎzut sunt consideraţi cei care nu au nici o rudǎ de gradul 1, 2 sau 3 care sǎ fi primit acest diagnostic.

Oamenii de ştiinţǎ americani au investigat cele douǎ grupuri, urmǎrind privirea copiilor şi mǎsurând modul în care aceştia rǎspund la indicii sociali. Înainte de a începe sǎ meargǎ în patru labe sau în picioare, copiii exploreazǎ lumea cu ochii, uitându-se la oameni şi la obiecte, iar acest tip de explorare este important pentru dezvoltrea creierului. „Prin urmare, copiii colecteazǎ intens informaţii cu ajutorul vǎzului, în primele luni de la naştere, iar primele simptome ale autismului evidente sunt în legǎturǎ cu funcţia vǎzului”, a declarat dr. Warren Jones, de la Marcus Autism Center, Universitatea Emory din Atlanta.

Cercetǎtorii americani au evaluat cele douǎ grupuri de copii în momentul în care au aceştia au împlinit 3 ani şi au analizat rezultatele cu datele strânse în primele 6 luni de viaţǎ ale acestora. Ei au descopeerit cǎ cei diagnosticaţi cu autism afişau un deficit de atenţie, priveau în gol sau închideau ochii atunci când încercai sǎ îi priveşti direct, începând cu vârsta de 2 luni. „Am constatat un deficit constant de atenţie, la nivelul vǎzului, în perioada cuprinsǎ între 2 luni şi 24 de luni de viaţǎ, în cazul sugarilor care ulterior au fost diagnosticaţi cu autism. Rezultatele aratǎ cǎ existǎ diferenţe mǎsurabile şi am identificat prezenţa lor la o vârstǎ mai micǎ de 6 luni. În al doilea rând, am constatat cǎ existǎ mai degrabǎ o scǎdere a timpului în care pǎrintele are contact vizual direct cu copilul, decât o absenţǎ manifestǎ a copilului”, a explicat ţi dr. Ami Klin, implicat în acelaşi proiect. Ea a subliniat faptul cǎ aceste semne existǎ din primele 6 luni de viaţǎ, dar ele nu pot fi observate cu ochiul liber de cineva neavizat. Este nevoie de o tehnologie specialǎ şi mǎsurǎtori oculare repetate, pe parcursul mai multor luni, fǎcute de un specialist, urmǎrind în acelaşi timp felul în care se comportǎ copiii în contextul interacţiunii sociale specifice vârstei lor. Dr. Jones este de pǎrere cǎ rezultatele cercetǎrilor lor sunt importante, pentru cǎ cu cât este mai devreme pus diagnosticul e autism, cu atât se poate interveni mai rapid, cu un succes mai mare. Mai ales în cazul copiilor care dezvoltǎ forme severe de autism, intervenţia rapidǎ este crucialǎ.

„Genetica autismului s-a dovedit a fi destul de complexǎ. Multe sute de gene sunt susceptibile de a fi implicate, fiecare joacǎ un rol mai mic sau mai mare şi contribuie diferit la apariţia riscului de autism, la persoane diferite. Rezultatele actuale aratǎ cǎ, într-un fel, aceastǎ diversitate geneticǎ poate fi convertitǎ într-un item mai uşor de observat la o vârstǎ fragedǎ, vorbim de incapacitatea de a interacţiona social cu ajutorul vǎzului. Urmǎtorul nostru pas va fi de a extinde cercetǎrile noastre pe un grup mai mare de copii şi de a corela mǎsurǎtorile noastre la ochi cu observarea observaţii ale genelor şi ale dezvoltǎrii creierului”, a explicat dr. Jones pentur revista „Nature”.Pânǎ nu demult, depistarea autismului se putea face – fǎrǎ riscul unui diagnostic greşit – în jurul vârstei de 2-3 ani, dar diagnosticarea preoce a autismului e de câtva timp dezideratul medicilor şi al familiilor.

Oamenii de ştiinţǎ au reuşit sǎ identifice semnele de autism la copii, în primele luni de viaţǎ, scrie revista „Nature”. Tulburǎrile din spectrul autist, TSA, cunoscute sub numele generic de „autism”, reprezintǎ o afecţiune geneticǎ a creierului, care afecteazǎ comunicarea şi abilitǎţile sociale. Semnele pot include o lipsǎ de contact vizual, o detaşare aparentǎ, evitarea contactului fizic (chiar şi cu membrii familiei), lipsa de interes pentru ceea ce fac alţi copii, în preajma lor etc.

Pentru a depista semnele timpurii ale autismului, oamenii de ştiinţǎ americani au investigat douǎ grupuri de copii, unul cu risc scǎzut de a dezvolta autism şi altul cu risc ridicat. Un copil este considerat cu risc ridicat în cazul în care în familie existǎ deja un alt copil depistat cu autism. Pentru fraţii copiilor deja diagnosticaţi, riscul este de 20 de ori mai mare. Copiii cu risc scǎzut sunt consideraţi cei care nu au nici o rudǎ de gradul 1, 2 sau 3 care sǎ fi primit acest diagnostic.

Oamenii de ştiinţǎ americani au investigat cele douǎ grupuri, urmǎrind privirea copiilor şi mǎsurând modul în care aceştia rǎspund la indicii sociali. Înainte de a începe sǎ meargǎ în patru labe sau în picioare, copiii exploreazǎ lumea cu ochii, uitându-se la oameni şi la obiecte, iar acest tip de explorare este important pentru dezvoltrea creierului. „Prin urmare, copiii colecteazǎ intens informaţii cu ajutorul vǎzului, în primele luni de la naştere, iar primele simptome ale autismului evidente sunt în legǎturǎ cu funcţia vǎzului”, a declarat dr. Warren Jones, de la Marcus Autism Center, Universitatea Emory din Atlanta.

Cercetǎtorii americani au evaluat cele douǎ grupuri de copii în momentul în care au aceştia au împlinit 3 ani şi au analizat rezultatele cu datele strânse în primele 6 luni de viaţǎ ale acestora. Ei au descopeerit cǎ cei diagnosticaţi cu autism afişau un deficit de atenţie, priveau în gol sau închideau ochii atunci când încercai sǎ îi priveşti direct, începând cu vârsta de 2 luni. „Am constatat un deficit constant de atenţie, la nivelul vǎzului, în perioada cuprinsǎ între 2 luni şi 24 de luni de viaţǎ, în cazul sugarilor care ulterior au fost diagnosticaţi cu autism. Rezultatele aratǎ cǎ existǎ diferenţe mǎsurabile şi am identificat prezenţa lor la o vârstǎ mai micǎ de 6 luni. În al doilea rând, am constatat cǎ existǎ mai degrabǎ o scǎdere a timpului în care pǎrintele are contact vizual direct cu copilul, decât o absenţǎ manifestǎ a copilului”, a explicat ţi dr. Ami Klin, implicat în acelaşi proiect. Ea a subliniat faptul cǎ aceste semne existǎ din primele 6 luni de viaţǎ, dar ele nu pot fi observate cu ochiul liber de cineva neavizat. Este nevoie de o tehnologie specialǎ şi mǎsurǎtori oculare repetate, pe parcursul mai multor luni, fǎcute de un specialist, urmǎrind în acelaşi timp felul în care se comportǎ copiii în contextul interacţiunii sociale specifice vârstei lor. Dr. Jones este de pǎrere cǎ rezultatele cercetǎrilor lor sunt importante, pentru cǎ cu cât este mai devreme pus diagnosticul e autism, cu atât se poate interveni mai rapid, cu un succes mai mare. Mai ales în cazul copiilor care dezvoltǎ forme severe de autism, intervenţia rapidǎ este crucialǎ.

„Genetica autismului s-a dovedit a fi destul de complexǎ. Multe sute de gene sunt susceptibile de a fi implicate, fiecare joacǎ un rol mai mic sau mai mare şi contribuie diferit la apariţia riscului de autism, la persoane diferite. Rezultatele actuale aratǎ cǎ, într-un fel, aceastǎ diversitate geneticǎ poate fi convertitǎ într-un item mai uşor de observat la o vârstǎ fragedǎ, vorbim de incapacitatea de a interacţiona social cu ajutorul vǎzului. Urmǎtorul nostru pas va fi de a extinde cercetǎrile noastre pe un grup mai mare de copii şi de a corela mǎsurǎtorile noastre la ochi cu observarea observaţii ale genelor şi ale dezvoltǎrii creierului”, a explicat dr. Jones pentur revista „Nature”.

sursa: http://www.revistafelicia.ro/, www.cursuriautism.ro