luni, 11 mai 2015

Copiii institutionalizati, expusi dezvoltarii unui comportament similar autismului


Copiii abandonati care cresc in centre de plasament prezinta un risc sporit de a dezvolta comportamente similare autismului, potrivit unui studiu american citat de universityherald.com.
Potrivit cercetătorilor, copiii instituționalizați au dificultăți de comunicare și sunt mult mai expuși riscului de a dezvolta comportamente asociate cu autismul. Starea lor poate fi îmbunătățită prin plasament familial timpuriu.
'Deși copiii instituționalizați care au autism seamănă cu copiii cu autism din populația generală (care cresc alături de părinții lor), originile simptomelor lor sunt foarte diferite', susține neurologul american Charles A. Nelson, coordonatorul studiului.

Ce inseamna sa fii parinte de copil cu autism, in Romania?

Prezentarea Studiului privind nevoile de servicii in randul parintilor copiilor cu TSA, realizat in luna noiembrie 2014

Acces la informații, servicii specializate pentru copilul cu autism și pentru familie, resurse financiare, un sistem de asistență și protecție socială adaptat și flexibil și un cadru legal care să asigure coerență, adecvare și realism în abordarea problematicii tulburărilor de spectru autist (TSA) sunt principalele nevoi identificate de Fundația Romanian Angel Appeal (RAA) în rândurile părinților de copii cu tulburare de spectru autist, în cadrul unui Studiu efectuat în luna noiembrie 2014. Cercetarea, realizată pentru RAA de către Asociația Sociometrics - Grupul de analiză socială și economică, a avut la bază studii de caz – interviuri în profunzime, cu părinți de copii diagnosticați cu TSA care accesează servicii de terapie și o anchetă sociologică pe bază de chestionare (93 de respondenți, chestionare aplicate cu sprijnul a 9 ONG și 10 DGASPC din țară ce oferă servicii terapeutice copiilor cu autism).
Studiul a inclus părinți ai copiilor cu TSA cu vârste cuprinse între 0-4 ani (26%), 5-9 ani (47%), 10-14 ani (20%), peste 15 ani (7%).
Părinții participanți au fost cu precădere persoane tinere 36–40 ani (66%), din mediul urban (83%), cu studii liceale și universitare (60%). Din perspectiva autoevaluării resurselor, 70% dintre participanți consideră că nu au o situație materială prea bună, dar se descurcă. 17% dintre participanții la studiu trăiesc în mediul rural, fapt ce evidențiază posibilitățile limitate de a urma terapie, pentru persoanele cu autism care locuiesc la țară.
Atât studiile de caz cât și ancheta sociologică arată că, înainte de diagnostic, 66% dintre familii nu auziseră sau știau foarte puține lucruri despre afecțiune. Pentru 93% din respondenți, primele suspiciuni cu privire la o dezvoltare atipică au apărut până la vârsta de 3 ani, iar diagnosticul a fost precizat, în 72% din cazuri, după câteva luni de la suspiciune. 60% dintre cei intervievați consideră că, după diagnosticare, informațiile cu privire la opțiunile terapeutice sunt extrem de importante. În ceea ce privește cantitatea și calitatea informațiilor primite după aflarea diagnosticului, 40% au menționat că informațiile disponibile sunt multe sau foarte multe, dar 41% au afirmat că informațiile primite de la specialiști sunt vechi, neactualizate, iar 25% au spus că informațiile sunt greu de înțeles. Printre sursele de informații cu privire la autism, 53% au numit medicul psihiatru, 18% - Internetul iar 16% - psihologii. În ceea ce privește informațiile cu privire la opțiunile terapeutice, pricipalele surse de informații sunt psihologul, medicul psihiatru, Internetul, urmate de discuțiile cu alți părinți aflați în situații similare.
Deoarece studiul s-a realizat prin intermediul a 10 Centre de asistență și consiliere pentru persoanele cu TSA din cadrul DGASPC și a 9 organizații neguvernamentale care oferă intervenții, toți părinții incluși în studiu au copii care urmează programe terapeutice accesând servicii de terapie oferite de una sau mai multe instituții. Având în vedere că 83% din respondenți provin din mediul urban, putem considera că accesul la servicii terapeutice este determinat în mare măsură și de mediul de rezidență.
Din perspectiva accesului la serviciile de terapie destinate copiilor cu TSA, 68% dintre copii primesc intervenții în cadrul unei singure instituții, 32% accesând mai multe servicii. Cu toate acestea, cei mai mulți copii urmează până la 10 ședințe/lună, adică aproximativ 2-3 ședințe/săptămână, în condițiile în care recomandările internaționale sunt de 25 până la 40 ore pe saptămână. 56% dintre copiii celor intervievați beneficiază de servicii în cadrul unor ONG-uri furnizoare de servicii terapeutice specifice, iar 54% dintre respondenți accesează terapie pentru copiii lor și în cadrul unor servicii publice.
Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați http://www.eeagrants.org/
Aproape jumătate dintre participanții la studiu afirmă ca ar fi necesare serviciile unui centru de zi pentru copilul lor cu autism (4-8 ore zilnic), iar 30% dintre părinți afirmă că simt nevoia unor servicii de respiro (copilul să poată fi îngrijit într-un centru, timp de câteva zile) care să le permită timp pentru ei înșiși.
În privința accesului la educație...
...75% dintre copiii cu autism, de vârstă școlară, ai celor intervievați, sunt înscriși într-o formă de învățământ. Dintre cei care nu frecventează o formă de educație, aproape un sfert urmează programe de pregătire pentru integrarea școlară. După forma de învățământ la care sunt înscriși copiii, constatăm că 64% sunt înscriși în școala de masă, 31% studiază în școala specială, iar 5% sunt școlarizați în clase speciale, integrate în școala de masă.
Doar 17% dintre copiii care frecventează un mediu de învățământ beneficiază de shadow/însoțitor, iar jumătate din părinții celor care nu beneficiază sunt convinși că prezența însoțitorului este foarte importantă pentru progresele copilului. Dintre părinții intervievați, 46% afirmă că cel puțin uneori copilul lor cu autism, înscris la școală, este intimidat și tachinat iar 53% dintre respondenți spun că, la școală, copilul lor este implicat doar câteodată în activități de joacă cu colegii. În opinia participanților la studiu, cadrele didactice sunt dispuse în foarte mare măsură să contribuie la integrarea copilului (42% dintre respondenți) însă doar 22% dintre ei afirmă că personalul didactic știe și ce anume să facă.
Preocupările cele mai accentuate ale părinților în privința viitorului sunt legate de posibilitatea copilului de a fi independent și de a-și asigura resursele materiale necesare subzistenței, inclusiv prin acces la educație și formare profesională. Cele mai mari îngrijorări ale părinților legate de copilul lor cu autism sunt că nu va putea să se îngrijească singur când va fi mare (58%), că nu va putea să se întrețină singur (54%), că părintele nu va avea putere să-l ajute (37%) și că nu va avea cine altcineva să-l ajute (30%).
Întrebați care ar fi soluțiile pentru nevoile resimțite de întreaga familie, participanții la studiu au enumerat, în principal:
implicarea autorităților în elaborarea de politici și programe de asistență coerente, instruirea părinților în tehnici de terapie comportamentală care să le permită să-și ajute copilul să fie cât mai independent posibil (complementar serviciilor de intervenție oferite de specialiști), încadrarea copiilor cu autism în învățământul de masă și acces la școlile profesionale, servicii de suport psihologic pentru întreaga familie pe toată durata vieții, posibilitatea ca părinții să-și poată menține un loc de muncă etc.
Concluzionând, țara noastră este încă slab pregătită, sub multiple aspecte, pentru a oferi condiții prielnice de dezvoltare copiilor cu autism și familiilor lor. S-au făcut progrese în raport cu ultimii ani, însă este nevoie în continuare de informare cu privire la autism și la specificul afecțiunii, consilierea și referirea către servicii specializate (inclusiv facilitarea înțelegerii informațiilor furnizate) încă din primele momente ale comunicării diagnosticului, instruirea părinților copiilor cu autism în tehnici de intervenție, pentru a putea forma o echipă cu profesioniștii și a spori rezultatele terapiei, resurse financiare pentru susținerea intervențiilor, asigurând un număr de ore de terapie suficient pentru a maximiza potențialul funcțional al copiilor, un sistem de servicii de respiro pentru părinți, un sistem de protecție și asistență socială adaptat și flexibil și, nu în ultimul rând, modificări legislative pentru o abordare coerentă și adecvată a problemelor persoanelor cu autism.
Studiul privind nevoile de servicii în rândul părinților și tinerilor cu TSA a fost realizat în cadrul proiectului ”Întărirea serviciilor de consiliere și suport la nivel local pentru părinții copiilor și adolescenților cu TSA”.
Proiectul este desfășurat de Fundația Romanian Angel Appeal, a început la 1.07.2014, are o durată de 22 luni și este finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG.
sursa: http://www.desprecopii.com/;http://www.cursuriautism.ro/ce-inseamna-sa-fii-parinte-de-copil-cu-autism-in-romania.php

miercuri, 6 mai 2015

O mama a vrut sa-i faca un cadou baietelului sau autist

O mama a vrut sa-i faca un cadou baietelului sau autist

Inca de la varsta de doi ani, Dylan Green a avut o pasiune pentru aspiratoare. Baiatul care sufera de autism nu era interesat de jucariile clasice, dar se juca mereu cu aspiratorul. Asa ca de ziua lui, mama sa a vrut sa-i faca o surpriza si a trimis un e-mail unei firme care vinde aspiratoare, scrie CBS.

„Va scriu cu o rugaminte mai neobisnuita pentru fiul meu care sufera de autism. Mereu a fost fascinat de aspiratoare, iar preferatul sau este modelul Kirby. Isi petrece ziua uitandu-se la clipuri cu aspiratoare, pe tableta. Cred ca i-ar placea foarte mult sa vada o demonstratie de ziua lui, implineste 14 ani. I-am luat deja un tort in forma de Kirby. In speranta ca puteti trimite pe cineva care sa ne faca o demonstratie de utilizare a aspiratorului, ma ofer sa va platesc si o taxa, daca e nevoie. Nu vreau nimic gratuit, doar ca este foarte greu pentru o mama de copil cu autism sa gaseasca lucruri care sa-l faca fericit”.
Compania l-a trimis pe Al Archie, un vanzator, sa ii faca o demonstratie lui Dylan, chiar in ziua in care acesta implinea 14 ani. ani.
„A fost ca si cand un fan isi intalneste idolul”, a povestit vanzatorul.

STUDIU: Copiii cu autism, tachinati la scoala si implicati rar la joaca alaturi de colegi

STUDIU: Copiii cu autism, tachinaţi la şcoală şi implicaţi rar la joacă alături de colegi

Aproape jumătate dintre copiii cu autism care merg la şcoală sunt intimidaţi şi tachinaţi, aproximativ aceeaşi fiind ponderea celor implicaţi "doar câteodată" la joacă alături de colegi, iar profesorii, deşi dispuşi să contribuie la integrarea lor, nu ştiu cum să facă asta, rezultă dintr-un studiu.
Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA) a prezentat, joi, rezultatele unui studiu făcut în noiembrie 2014 în rândul părinţilor de copii cu tulburare de spectru autism (TSA).
Cercetarea, realizată pentru RAA de către Asociaţia Sociometrics - Grupul de analiză socială şi economică, a avut la bază studii de caz - interviuri în profunzime cu părinţi de copii diagnosticaţi cu TSA care accesează servicii de terapie şi o anchetă sociologică pe bază de chestionare.
Atât studiile de caz, cât şi ancheta sociologică arată că, înainte de diagnostic, 66 la sută dintre familii nu auziseră sau ştiau foarte puţine lucruri despre afecţiune, iar pentru 93 la sută din respondenţi, primele suspiciuni cu privire la o dezvoltare atipică au apărut până la vârsta de trei ani, diagnosticul fiind precizat, în 72 la sută din cazuri, după câteva luni de la suspiciune.
Conform studiului, mai mult de jumătate dintre părinţi (60 la sută) consideră că, după diagnosticare, informaţiile cu privire la opţiunile terapeutice sunt extrem de importante, însă 40 la sută au menţionat că informaţiile disponibile sunt multe sau foarte multe, 41 la sută cred că informaţiile primite de la specialişti sunt vechi, neactualizate, iar pentru un sfert dintre ei informaţiile sunt greu de înţeles.
"Printre sursele de informaţii cu privire la autism, 53 la sută au numit medicul psihiatru, 18 la sută - internetul iar 16 la sută - psihologii. În ceea ce priveşte informaţiile cu privire la opţiunile terapeutice, pricipalele surse de informaţii sunt psihologul, medicul psihiatru, internetul, urmate de discuţiile cu alţi părinţi aflaţi în situaţii similare", se arată în studiu.
Aproape jumătate dintre participanţii la cercetare au arătat ca ar fi necesare serviciile unui centru de zi pentru copilul lor cu autism (4-8 ore zilnic), iar 30 la sută dintre părinţi afirmă că simt nevoia unor servicii de respiro (copilul să poată fi îngrijit într-un centru, timp de câteva zile) care să le permită timp pentru ei înşişi.
În privinţa accesului la educaţie, trei sferturi dintre copiii cu autism, de vârstă şcolară, ai celor intervievaţi sunt înscrişi într-o formă de învăţământ. Dintre cei care nu frecventează o formă de educaţie, aproape un sfert urmează programe de pregătire pentru integrarea şcolară.
"După forma de învăţământ la care sunt înscrişi copiii, constatăm că 64 la sută sunt înscrişi în şcoala de masă, 31 la sută studiază în şcoala specială, iar cinci la sută sunt şcolarizaţi în clase speciale, integrate în şcoala de masă. Doar 17 la sută dintre copiii care frecventează un mediu de învăţământ beneficiază de shadow/însoţitor, iar jumătate din părinţii celor care nu beneficiază sunt convinşi că prezenţa însoţitorului este foarte importantă pentru progresele copilului. Dintre părinţii intervievaţi, 46 la sută afirmă că cel puţin uneori copilul lor cu autism, înscris la şcoală, este intimidat şi tachinat, iar 53 la sută dintre respondenţi spun că, la şcoală, copilul lor este implicat doar câteodată în activităţi de joacă cu colegii. În opinia participanţilor la studiu, cadrele didactice sunt dispuse în foarte mare măsură să contribuie la integrarea copilului (42 la sută dintre respondenţi) însă doar 22 la sută dintre ei afirmă că personalul didactic ştie şi ce anume să facă", se mai arată în studiu.
Preocupările cele mai accentuate ale părinţilor în privinţa viitorului sunt legate de posibilitatea copilului de a fi independent şi de a-şi asigura resursele materiale necesare subzistenţei, inclusiv prin acces la educaţie şi formare profesională. Cele mai mari îngrijorări ale părinţilor legate de copilul lor cu autism sunt că nu va putea să se îngrijească singur când va fi mare (58 la sută), că nu va putea să se întreţină singur (54 la sută), că părintele nu va avea putere să-l ajute (37 la sută) şi că nu va avea cine altcineva să-l ajute (30 la sută).
Întrebaţi care ar fi soluţiile pentru nevoile resimţite de întreaga familie, participanţii la studiu au enumerat, în principal: implicarea autorităţilor în elaborarea de politici şi programe de asistenţă coerente, instruirea părinţilor în tehnici de terapie comportamentală care să le permită să-şi ajute copilul să fie cât mai independent posibil (complementar serviciilor de intervenţie oferite de specialişti), încadrarea copiilor cu autism în învăţământul de masă şi acces la şcolile profesionale, servicii de suport psihologic pentru întreaga familie pe toată durata vieţii, posibilitatea ca părinţii să-şi poată menţine un loc de muncă etc.
Studiul a inclus părinţi ai copiilor cu TSA cu vârste cuprinse între 0-4 ani (26 la sută), 5-9 ani (47 la sută), 10-14 ani (20 la sută), peste 15 ani (şapte la sută). Părinţii participanţi au fost cu precădere persoane tinere 36–40 ani (66 la sută), din mediul urban (83 la sută), cu studii liceale şi universitare (60 la sută).
Potrivit iniţiatorilor studiului, 70 la sută dintre participanţi consideră că nu au o situaţie materială prea bună, dar se descurcă. De asemenea, 17 la sută dintre participanţi trăiesc în mediul rural, fapt ce evidenţiază, pentru persoanele cu autism care locuiesc la ţară, posibilităţile limitate de a urma terapie.
Studiul privind nevoile de servicii în rândul părinţilor şi tinerilor cu TSA a fost realizat în cadrul proiectului "Întărirea serviciilor de consiliere şi suport la nivel local pentru părinţii copiilor şi adolescenţilor cu TSA", implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal şi finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG.

Romania, inca slab pregatita pentru a oferi conditii prielnice de dezvoltare copiilor cu autism

România, încă slab pregătită pentru a oferi condiţii prielnice de dezvoltare copiilor cu autism

Cei mai mulţi copii diagnosticaţi cu tulburare de spectru autist din ţara noastră urmează până la 10 şedinţe de terapie pe lună, în condiţiile în care recomandările internaţionale sunt de 25 până la 40 ore pe saptămână, relevă o recentă anchetă sociologică.
Cele mai mari îngrijorări ale părinţilor copiilor cu tulburări de spectru autist (TSA) din România sunt că aceştia nu vor putea să se îngrijească singuri când vor fi mari (58%), că nu vor putea să se întreţină singuri (54%), că ei nu vor avea puteri să-şi ajute copilul (37%) şi că nu va avea cine altcineva să-l ajute (30%).
Datele provin dintr-o cercetare realizată Asociaţia Sociometrics - Grupul de analiză socială şi economică pentru Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA), având ca scop identificarea nevoilor în rândurile părinţilor de copii TSA.
Studiul a scos la iveală că înainte de diagnostic, 66% dintre familii nu auziseră sau ştiau foarte puţine lucruri despre autism. Peste 90% dintre părinţii chestionaţi au spus că primele primele suspiciuni cu privire la o dezvoltare atipică a copilului lor au apărut până la vârsta de 3 ani, iar diagnosticul a fost precizat, în 72% din cazuri, după câteva luni de la suspiciune.
Acces limitat la terapie
Din anchetă rezultă că 68% dintre copii cu TSA primesc intervenţii în cadrul unei singure instituţii, 32% accesând mai multe servicii. Cu toate acestea, cei mai mulţi copii urmează până la 10 şedinţe/lună, adică aproximativ 2-3 şedinţe/săptămână, în condiţiile în care recomandările internaţionale sunt de 25 până la 40 ore pe saptămână.
Mai exact, 56% dintre copiii celor intervievaţi beneficiază de servicii în cadrul unor ONG-uri furnizoare de servicii terapeutice specifice, iar restul accesează terapie pentru copiii lor şi în cadrul unor servicii publice.
Aproape jumătate dintre părinţii participanţi la studiu spun că ar fi necesare serviciile unui centru de zi pentru copilul lor cu autism (4-8 ore zilnic), iar 30% dintre ei afirmă că simt nevoia unor servicii de respiro (copilul să poată fi îngrijit într-un centru, timp de câteva zile) care să le permită timp pentru ei înşişi.
Integrarea în şcoală, anevoioasă
În privinţa accesului la educaţie, 75% dintre copiii cu autism, de vârstă şcolară, ai celor intervievaţi, sunt înscrişi într-o formă de învăţământ. Sutdiul arată că dintre aceştia 64% sunt înscrişi în şcoala de masă, 31% studiază în şcoala specială, iar 5% sunt şcolarizaţi în clase speciale, integrate în şcoala de masă.
Doar 17% dintre copiii care frecventează un mediu de învăţământ beneficiază de însoţitor, iar jumătate din părinţii celor care nu beneficiază sunt convinşi că prezenţa însoţitorului este foarte importantă pentru progresele copilului.
Dintre părinţii intervievaţi, 46% afirmă că cel puţin uneori copilul lor cu autism, înscris la şcoală, este intimidat şi tachinat iar 53% dintre respondenţi spun că, la şcoală, copilul lor este implicat doar câteodată în activităţi de joacă cu colegii.
În opinia participanţilor la studiu, cadrele didactice sunt dispuse în foarte mare măsură să contribuie la integrarea copilului (42% dintre respondenţi) însă doar 22% dintre ei afirmă că personalul didactic ştie şi ce anume să facă.
Întrebaţi care ar fi soluţiile pentru nevoile resimţite de întreaga familie, participanţii la studiu au enumerat, în principal: implicarea autorităţilor în elaborarea de politici şi programe de asistenţă coerente, instruirea părinţilor în tehnici de terapie comportamentală care să le permită să-şi ajute copilul să fie cât mai independent posibil (complementar serviciilor de intervenţie oferite de specialişti), încadrarea copiilor cu autism în învăţământul de masă şi acces la şcolile profesionale, servicii de suport psihologic pentru întreaga familie pe toată durata vieţii, posibilitatea ca părinţii să-şi poată menţine un loc de muncă etc. 

Autismul poate fi oprit din drum? Cercetatorii au dezvoltat o metoda revolutionara

Autismul poate fi oprit din drum? Cercetatorii au dezvoltat o metoda revolutionara

Cu ajutorul unei metode speciale de terapie, bazată pe tehnologia video, ar putea fi blocată apariţia autismului la copiii care riscă să sufere de această afecţiune.
 
Terapia îi învaţă pe părinţi cum să se adapteze nevoilor speciale de comunicare ale copiilor autişti, prevenind astfel dificultăţile extreme de comunicare, care sunt o componentă majoră a autismului.
Intervenţia are în vedere, în principal, copiii care au fraţi autişti şi prezintă, prin urmare, un risc mai mare de a fi autişti ei înşişi.
Cele mai precoce semne de autism – cum ar fi lipsa de atenţie faţă de părinţi, interes social sau interacţiuni sociale scăzute, contact vizual diminuat – pot fi prezente încă din primul an de viaţă.
Noua terapie implică filmarea interacţiunilor dintre copiii care au asemenea simptome şi părinţii lor. Apoi, înregistrările sunt prezentate părinţilor, iar terapeuţii îi sfătuiesc pe aceştia cum să îşi înţeleagă mai bine copiii, cum să le răspundă şi să comunice mai bine cu aceştia
Cercetătorii spun că această metodă ar putea opri evoluţia autismului sau ar face ca acei copii să dezvolte o formă mai uşoară a afecţiunii, cu simptome mai puţin severe.
Studiul a fost realizat de oameni de ştiinţă de la Birkbeck University of London, Manchester University, King’s College London şi Evelina London Children’s Hospital, iar rezultatele au fost publicate în jurnalul The Lancet Psychiatry.
Cercetătorii au testat terapia pe 54 de familii care aveau copii mici (7-10 luni) cu risc ridicat de autism (pentru că aceşti copii aveau fraţi mai mari diagnosticaţi cu autism); familiile au fost împărţite în două grupuri, pentru unul nefiind întreprinsă nicio intervenţie, iar în cazul celuilalt fiind aplicată terapia video. 
După 5 luni, în familiile care au beneficiat de video-terapie s-au observat îmbunătăţiri în participarea copilului, atenţia şi comportamentul social al acestuia. 

Posibile cauze ale autismului

Posibile cauze ale autismului

"Copiii de azi sunt mai bolnavi decat erau o generatie in urma. De la cazurile de cancer in copilarie, la autism, malformatii congenitale si astm bronsic, o gama larga de boli si tulburari sunt in crestere. Evaluarea noastra pe baza celor mai recente studii stiintifice lasa putin loc de indoiala; pesticidele sunt un factor cheie al acestei tendinte sumbre", se specifica in urma cu doi ani intr-un raport al Pesticide Action Network America de Nord (PANNA). 
Datele arata ca in SUA, in 1975, unul din 5000 de copii dezvolta autismul;  in 1985, rata a fost de 1 la fiecare 2.500; in 1995, a fost de 1 la fiecare 500, in 2005 a fost de 1 la fiecare 166 si astazi este de aproximativ 1 la fiecare 68 de copii. Ingrijorarea a cuprins lumea stiintifica care cauta sa descopere cauza acestei explozii de imbolnaviri. Cercetarile continua pe acest subiect, tot mai multe indicand faptul ca autismul depaseste cu mult doar genetica si ca ar trebui luati in considerare factori multipli (cum ar fi toxinele din mediu, medicamente, etc.). "E timpul sa cautam factorii de mediu responsabili pentru cresterea remarcabila a ratei de autism in California", crede Irva Hertz-Picciotto, profesor de epidemiologie la Universitatea din California. 
Ce este autismul?
Sunt suficiente probe care indica faptul ca pesticidele agricole (printre multe alte toxine de mediu) ar putea juca un rol important in cresterea rapida a imbolnavirilor de autism in ultimele decenii. Si dr. Stephanie Seneff, un cercetator de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), trage un semnal de alarma in acest sens, precizand in cadrul unui eveniment ca: "pana in 2025, unul din doi copii va fi autist". Seneff a prezentat diapozitive care arata o legatura foarte stransa intre utilizarea erbicedelor comercializate de gigantul Monsanto (avand ca ingredient activ glifosatul) asupra culturilor de porumb si soia si ratele de crestere a autismului. 
Desi graficele prezinta o corelatie uluitoare, ele nu dovedesc ca cresterea autismului este direct cauzata de utilizarea glifosatului. Pe de alta parte, avem o multime de informatii si de cercetati disponibile care sugereaza ca acesta ar putea fi un factor demn de luat in seama. Si dr. Seneff sustine ca este. Pesticidele au fost legate de numeroase boli, de la Parkinson, Alzheimer, cancer si autism. Dr. Seneff mai sustine in cercetarea sa si ca vaccinurile care contin aluminiu pot fi incriminate.
Toxicitatea glifosatului si autismul
Dr. Seneff a subliniat faptul ca reprezentantii gigantului Monsanto sustin frecvent ca glifosatul nu este toxic (in ciuda numeroaselor studii care arata cat de toxic este). A fost gasit chiar in laptele matern si in probe de urina de la oameni din intreaga Europa. Un studiu realizat in anul 2011 a detectat glifosat de 60-100% in aerul respirat si probele de ploaie, in SUA, iar in 2012 un alt studiu a aratat contaminarea mult raspandita de glifosat in apele subterane. Intrucat apele subterane sunt folosite ca sursa de apa potabila, aceasta contaminare prezinta un risc pentru animale, plante si oameni, deopotriva.
Un alt test a aratat  ca oamenii din 18 tari din Europa au acest glifosat in corpurile lor, in timp ce un alt studiu demonstreaza ca acest produs chimic are proprietati estrogenice si conduce la proliferarea cancerului de san.Primul test facut vreodata pentru a detecta contaminarea cu ierbicid din corpul uman a fost comandat de Friends of the Earth Europa. Voluntari din 18 tari diferite au dat probe de urina. 
Chimicalele pot favoriza autismul la copii
Din 182 de probe de urina testate, s-a contatat ca o medie de 44% contineau glifosat, cu toate ca proportia de contaminare variaza de la tara la tara. Toti voluntarii au fost locuitori din oras care nu au avut de-a face cu glifosatul in mod direct, si doar o singura persoana din mediul rural a fost supusa acestui test. Macedonia si Bulgaria au avut cel mai mic numar de teste pozitive (10%), in timp de 90% din probele efectuate in Malta au fost testate pozitiv. Un procent de 70% dintre voluntarii din Germania, Marea Britanie si Polonia au avut ierbicid in corpurile lor. 
Faptul ca aproape jumatate dintre toti oamenii sunt testati pozitiv cu glifosat (inclusiv tarile care nici macar nu-l folosesc) este foarte ingrijorator in lumina recentelor descoperiri care arata ca acest ierbicid frecvent utilizat poate fi printre cei mai importanti factori in dezvoltarea bolilor moderne. Potrivit dr. Seneff, glifosatul ucide bacteriile instestinale benefice, ceea ce are efect direct asupra imunitatii. "Amintiti-va, bacteriile din organism sunt mai numeroase  decat celulele dumneavoastra cu un raport de 10 la 1. Pentru fiecare celula din corpul dumneavoastra, aveti 10 microbi de diferite tipuri care raspund la prezenta de glifosat din organism. Acest lucru cauzeaza o perturbare extrema a functiei microbilor si a ciclului de viata si, mai rau de atat, glifosatul afecteaza preferential bacteriile benefice care permit agentilor patogeni sa creasca. in acel moment, corpul tau se confrunta cu toxinele produse de agentii patogeni. Odata ce inflamatia apare, sunteti pe cale de a face o boala cronica".
Dr. Seneff a sumarizat cele doua probleme-cheie cauzate de glifosatul din dieta: deficiente nutritionale si toxicitate sistemica.Cercetatorul de la MIT a constatat si un numar de bine-cunoscute "bio-markeri de autism". Acestea includ: flora intestinala perturbata, inflamatii intestinale, deficit de serotonina si melatonina, tulburari mitocondriale, deficit de fier, zinc si mangan. Ea arata, de asemenea, faptul ca: "Acestea pot fi explicate ca efecte potentiale ale glifosatului asupra sistemelor biologice."
"Modificarile produse in agricultura au adus o schimbare a profilului de boli. Am trecut de la o populatie destul de sanatoasa la cu o rata mare de cancer, malformatii congenitale si boli rar vazut inainte. Companiile de tutun au negat legatura dintre fumat si cancer, si le-a luat zeci de ani sa recunoasca adevarul. Corporatiile din biotehnologie si agrochimie procedeaza la fel ca industria tutunului; ei mint in favoarea afacerilor lor, ignorand  starea de sanatate a populatiei", sustine dr. Medardo Avila Vazquez, un medic pediatru specializat in sanatate a mediului.
Alte studii care certifica toxicitatea glifosatului
Numeroase studii in cercetare analizeaza rolul toxinelor de mediu (pesticidele agricole, de exemplu), in autism. Potrivit uneri cercetari realizate la UC Davis, femeile gravide care locuiesc in apropierea terenurilor si fermelor care utilizeaza pesticide chimice au un risc de 60% de a avea un copil cu tulburare din spectrul autismului sau alte tulburari de dezvoltare. "Acest studiu valideaza rezultatele cercetarilor anterioare care au raportat legaturi intre copii cu autism si expunerea prenatala la chimicalele agricole din California. In timp ce noi inca trebuie sa investigam daca anumite sub-grupuri sunt mult mai vulnerabile la expunerile fata de acesti compusi decat altele, mesajul este foarte clar: Femeile gravide ar trebui sa aiba grija deosebita pentru a evita contactul cu substante chimice agricole ori de cate ori este posibil", sustine autorul studiului. 
Un alt studiu publicat in revista PLoS Computational Biology, de cercetatorii de la Universitatea din Chicago, a aratat ca autismul si handicapul intelectual sunt legate de expunerea la factorii de mediu nocivi in timpul dezvoltarii congenitale. Intr-un alt caz, un grup de oameni de stiinta au scos la iveala faptul ca autoritatile de reglementare europene au stiut cel putin din 2002 ca glifosatul Monsanto produce malformatii cerebrale. Reglementarile au indus in eroare publicul cu privire la siguranta glifosatului, iar in Germania Oficiul Federal pentru Protectia Consumatorilor si pentru Siguranta Alimentelor a spus Comisiei Europene ca nu exista dovezi care sa sugereze ca glifosatul provoaca malformatii congenitale. 
De fapt, exista multe studii care confirma faptul ca mamele care sunt expuse la pesticide dau nastere la copii cu inteligenta scazuta, anomalii structurale ale creierului, tulburari de comportament, rate mai mari de cancer la creier. "Ce este ingrozitor este ca am stiut despre aceste pericole de zeci de ani insa nu s-a facut nimic. In urma cu aproape 20 de ani, oamenii de stiinta de la Consiliul National de Cercetare au cerut masuri rapide pentru a proteja masele de tineri de utilizarea pe scara larga a pesticidelor. Cu toate acestea, astazi, copiii din SUA continua sa fie expusi la pesticide care sunt cunoscute a fi daunatoare, in locuri in care traiesc, invata, se joaca" - Pesticide Action Network America de Nord (PANNA).