marți, 21 aprilie 2015

De ce omoram copiii cu sindrom Down?


Un nou document semnat de Mark Bradford, preşedintele Fundaţiei Jérôme Lejeune din Statele Unite, una din cele mai mari organisme din lume care ajută copiii cu sindrom Down şi familiile lor, explică cum copiii cu sindrom Down sunt exterminaţi şi ce politici ar putea ajuta la încetarea acestor forme inumane de violenţă şi discriminare.
Vă prezentăm un extras din acest document.
“În Statele Unite, aproximativ 6.000 de copii sunt născuţi în fiecare an cu sindrom Down (incidenţa la naştere este de 1 la 700).
Sindromul Down este cea mai comună cauza genetică a dizabilităţii intelectuale. În Statele Unite numărul persoanelor cu sindrom Down este cuprins între 250.000 şi 400.000, iar în lumea întreagă este de 6 milioane.
Sindromul Down este o condiţie medicală genetică foarte complexă ; fiind, de asemenea, un fenomen sociologic foarte complex care este emblematic prin întrebările pe care le ridică despre calitatea vieţii, avortul selectiv, precum şi extinderea şi legitimitatea cercetării privind tratamentului medicamentos pentru creşterea cunoaşterii despre această dizabilitate intelectuală. Emblematic, deoarece sindromul Down  oferă o primă dovadă asupra modului în care societatea răspunde la diferenţă şi dizabilitate, prin oferirea de modalităţi cât mai sofisticate pentru ecografii prenatale, într-o cultură pro-avort.
Cel mai recent studiu privind rata avorturilor efectuate după ce sindromul Down a fost diagnosticat prenatal arată că intervalul ratelor de avort e cuprins între 61% şi 93% în Statele Unite (depinde de câţiva factori cum ar fi stadiul sarcinii în care e descoperit, regiunea geografică, etnia şi credinţa religioasă).  În Franţa, unde ecografia prenatală a fost înscrisă în politica publică, rata a crescut la 96%.
Cu această rată foarte ridicată, cercetarea făcută de Dr. Brian Skotko, co-director al Programului Sindrom Down la Spitalul General Massachusetts, este izbitor. El a arătat faptul că:
  • 99% dintre persoanele cu sindrom Down sunt fericite cu vieţile lor
  • 97% dintre persoanele cu sindrom Down le place cine sunt
  • 99% dintre părinţi îşi iubesc copiii cu sindrom Down
  • 5% dintre părinţi se simt ruşinaţi de copilul lor
  • 97% dintre fraţi şi surori, cu vârste între 9 şi 11 ani, spun că îşi iubesc fraţii.
Persoanele şi familiile care trăiesc cu sindromul Down raportează satisfacţie în vieţile lor, dar, în continuare, majoritatea părinţilor continuă să aleagă avortul în urma diagnosticelor prenatale.
Contrastul prezentat între aceste două surse ridică un semn de întrebare legat de modul în care este dat diagnosticul prenatal, percepţia suportului pentru oamenii cu dizabilităţi intelectuale şi familiile lor şi stigmatul care rămâne în continuare cu privire la dizabilităţile intelectuale.”

Efectul neasteptat al animalelor de companie asupra copiilor care sufera de autism


Un copil care suferă de autism poate dezvolta abilităţi sociale puternice şi se poate exprima cu uşurinţă, dacă are un animal de companie, fie că este vorba despre un câine, o pisică, un iepure sau chiar un şarpe, se arată într-un studiu recent.
În urma studiului, s-a demonstrat că un copil care suferă de autism dezvoltă abilităţi sociale mai bune, atunci când i se permite să aibă un animal de companie, indiferent care ar fi acesta.
Pentru realizarea acestui studiu, o cercetătoare de la Research Centre for Human-Animal Interaction (ReCHAI) de la University of Missouri College of Veterinary Medicine din Statele Unite ale Americii a lucrat cu 70 de familii care au copii cu autism, pentru a observa cum poate influenţa viaţa acestora, implicit abilităţile lor sociale, prezenţa unui animal de companie.
Oamenii iubesc câinii şi acest lucru a fost demonstrat în urma unui studiu realizat în 2006, pe un eşantion de 3.000 de adulţi, care, în proporţie de 94%, au declarat că printre cele mai apropiate relaţii se numără cele cu câinii, 87% au vorbit de mame, 84% au inclus pisicile, iar 74% au spus că printre cele mai apropiate relaţii sunt cele cu taţii. Potrivit acestui studiu, 85% dintre stăpânii câinilor consideră că aceştia fac parte din familie.
De asemenea, aceste animale au dovedit că au un impact mare şi asupra copiilor care suferă de autism, care, de altfel, relaţionează greu cu alţi oameni. Dar, potrivit noului studiu, nu doar câinii influenţează viaţa copiilor cu autism, ci toate animalele de companie.
„Când am comparat abilităţile sociale ale copiilor cu autism care trăiesc alături de câinii lor cu cele ale celor care nu au (animale de companie, n.r), s-a dovedit că acei copii care au câini manifestă abilităţi sociale mai bune”, a declarat, la o conferinţă de presă, cercetătoarea Gretchen Carlisle, care s-a ocupat de studiu. „Cu toate acestea, mai important este că informaţiile au arătat că copiii care au orice fel de animal de companie în casă sunt mai dornici de a se implica în diverse comportamente, precum acelea de a se prezenta singuri, să ceară informaţii sau să răspundă la întrebările celorlalţi. Aceste tipuri de abilităţi sociale sunt, de obicei, dificile pentru copiii care suferă de autism, dar acest studiu arată că asertivitatea copiilor a fost mai mare atunci când au locuit alături de un animal de companie”, a mai spus cercetătoarea.
Gretchen Carlisle descrie animalele de companie ca „lubrifianţi sociali” – dând exemplu momentul când un animal de companie intră într-o clasă şi toţi copiii au tendinţa de a se strânge în jurul lui şi astfel ajung să se cunoască şi să dialogheze între ei.
Carlisle a studiat 70 de familii care aveau cel puţin un copil autist, cu vârsta cuprinsă între 8 şi 18 ani, şi care erau pacienţi ai University of Missouri Thompson Centre for Autism and Neurodevelopmental Disorders. Drept urmare, a descoperit că 67% dintre aceştia aveau un căţel, aproximativ 50% aveau o pisică, dar a întâlnit şi familii care aveau drept animale de companie peşti, iepuri, şoareci, şobolani, reptile, păsări şi animale de fermă, precum şi un copil care avea un păianjen.
Printre abilităţile pe care le dobândesc copiii care trăiesc alături de animale de companie se numără cele de comunicare, capacitatea de cooperare, asumarea responsabilităţilor, empatie, capacitatea de autocontrol şi de a relaţiona cu alte persoane.
Studiul a fost publicat în Journal of Autism and Developmental Disorders.

Samsung lanseaza o aplicatie pentru copiii cu autism


Gigantul IT Samsung,ingrijorat vizibil, datorita numarul de cazuri de autism ce creste alarmant, raportat pe intregul glob, va dona o suma considerabila de bani pentru acest scop umanitar si mai interesant, le va oferi ''o mana calduroasa de ajutor'' copiilor cu autism, lansand aplicatia intitulata ''Look at Me'' ce va incerca sa imbunatateasca printr-o gama variata de 7 jocuri, citirea contactului vizual, interpretarea expresiilor faciale si perceptia creierului asupra emotiilor.
Aceasta aplicatie cu potential extraordinar, este in faza de testare, Samsung colaborand binenteles cu doua unversitati din Seul, iar efectele pozitive incep sa apara. Se raporteaza faptul ca mai mult de jumatate din numarul de copii cu autism, testati in cadrul acestui proiect, timp de 8 saptamani, aproximativ 15 minute pe zi, au prezentat imbunatiri notabile, recunoscand expresiile fetei mult mai usor. (contactul vizual deasemenea, fiind mult mai bun.)
Momentan, aplicatia este disponibila doar pe device-uri Samsung. (Modele compatibile: Samsung Galaxy s3/s4/s5, Samsung Galaxy Note 2/3/4, Galaxy Tab S/Zoom/Zoom 2.)

Preeclampsia creste riscul de autism al copilului


Un studiu facut in California a stabilit o legatura intre aceasta conditie care apare in sarcina si nasterea de copii care vor fi afectati de autism.
Statisticile arata ca incidenta cazurilor de autism este in crestere continua in Statele Unite (cu 30% mai multe cazuri in 2014 fata de 2012), astfel incat se investeste tot mai mult in cercetarea cauzelor acestui fenomen. Un studiu facut la Universitatea din California, ale carui rezultate au fost publicate recent intr-un prestigios jurnalul de pediatrie american, a reusit sa stabileasca o legatura intre preeclampsia de care gravidele sufera si autismul copiilor lor. Conform cercetarii, copiii nascuti de femei care au suferit de preeclampsie in sarcina se confrunta cu un risc de doua ori mai ridicat de a se confrunta cu autismul, intr-o forma sau alta.
Gravidele cu preeclampsie pot da nastere la copii cu abilitati scazute de invatare
La studiu au participat 1 000 de copii cu varste intre doi si trei ani. Jumatate dintre acestia au fost diagnosticati cu autism, aproape 200 sufera de intarzieri in dezvoltare, iar 350 sunt absolut normali. Mamele tuturor acestor copii fusesera diagnosticate cu preeclampsie in sarcina. Cercetatorii au descoperit nu numai ca aceasta conditie a gravidei potenteaza riscul de instalare a autismului la copil, ci si ca functia cognitiva a copilului are de suferit.
Aceste legaturi au fost explicate prin teoria ca, din cauza preeclampsiei, gravida furnizeaza un nivel mai scazut de oxigen si de nutrienti fatului, supunandu-l stresului intrauterin si tulburandu-i devoltarea normala. De asemenea, o femeie insarcinta care sufera de preeclampsie se confrunta cu un risc mai mare de nastere prematura si de a aduce pe lume un bebelus cu greutate mica, ambele aspecte fiind implicate in cresterea riscului de autism la copil.
Incidenta preeclampsiei este in crestere
Incidenta cazurilor de preeclampsie este in crestere pe glob, iar in tarile in curs de dezvoltare este responsabila pentru 40-60% din numarul de decese din randul gravidelor. De obicei, apare in a doua parte a sarcinii si poate rezista pana la sase saptamani dupa nastere, dar exista cazuri in care s-a instalat si inainte de saptamana 20 de sarcina.
Preeclampsia se manifesta prin tensiune arteriala crescuta, nivel ridicat de proteine in urina, retentie de lichide foarte pronuntata si, in consecinta, edeme, crestere rapida in greutate, dureri de cap, probleme de vedere, ameteala, greturi puternice, sange in urina, dereglarea reflexelor.
Intre factorii banuiti ca ar favoriza instalarea preeclampsiei se numara:
  • regimul alimentar deficitar in nutrienti (sunt vizate vitaminele C si E, calciul, zincul, acizii grasi esentiali);
  • sistemul imunitar slabit al gravidei;
  • istoric familial de preeclampsie (la mama sau la sora gravidei);
  • existenta hipertensiunii arteriale anterior sarcinii;
  • obezitate anterioara sarcinii;
  • sarcina multipla;
  • istoric personal de diabet, boli renale, lupus.
Riscul de aparitie a preeclampsie este mai ridicat la prima sarcina, la gravidele adolescente si la cele trecute de 40 de ani.
Avand in vedere ca mostenirea genetica nu poate fi combatuta, ci doar tinuta sub control, femeile aflate la varsta fertila sunt indrumate catre un stil de viata sanatos care sa le asigure o stare prenatala buna in vederea aparitiei unei sarcini. Este cea mai buna metoda de preventie in cazul preeclampsiei.

Terapie cu animale pentru copiii care sufera de autism


Câinii de terapie îi ajută pe copiii care suferă de autism, sindrom Down sau alte dizabilităţi psihoneuro motorii. Aceşti prieteni speciali ai omului au o misiune nobilă -  sunt alături de copiii de la Şcoala Specială Sfântul Mina din Craiova, ajutându-i să învingă boala şi să ducă o viaţă cât mai normală. 
În ultimii ani, astfel de proiecte educaţionale pentru copii au câştigat teren în fata terapiilor convenţionale.
Ciobănescul german Tia şi goldenul Tasha sunt consideraţi prietenii copiilor speciali şi fac parte din echipa Centrului Naţional de Educare Canină, care a lansat un proiect pilot pentru copiii cu dizabilităăţi.
Elevii de la Şcoala Specială "Sf. Mina" din Craiova vor participa, în următoarele luni, la şedinţe de terapie asistată de animale.
Amir este un băieţel de 8 ani, nevăzător. A venit împreună cu tatăl lui să facă terapie cu animele, iar părintele spune că se văd deja primele progrese.
De 12 ani, Centrul Naţional de Educare Canină derulează proiecte educaţionale pentru copii. Acestea folosesc câini de terapie şi câini ghizi pentru persoane cu dizabilităţi.

luni, 20 aprilie 2015

Autism: Excesul de conexiuni nervoase ar putea fi tratat

Autismul ar fi rezultatul unui exces de sinapse – conexiunile nervoase din creier -, arata un studiu aparut in cea mai recenta editie a revistei Neuron si care ar putea duce la obtinerea unui tratament al acestui sindrom complex ale carui cauze raman necunoscute. Excesul legaturilor intre neuroni s-ar datora unei proaste functionari a mecanismului de eliminare a sinapselor inutile, afirma studiul cercetatorilor de la Universitatea Columbia din New York.
Ei au reusit sa sa restabileasca acest mecanism cerebral “de indepartare a sinapselor” la soareci modificati genetic pentru a simula autismul. In acest scop, oamenii de stiinta au blocat cu rapamicina, un anti-proliferant, actiunea proteinei mTOR, care regleaza proliferarea celulara la mamifere, eliminand astfel simptomele tipice ale autismului la rozatoare, printre care evitarea contactului cu ceilalti.
“Am tratat soarecii dupa aparitia simptomelor…si, plecand de la aceasta cercetare, ar fi posibila, dar nu sigura obtinerea acelorasi rezultate la pacienti, dupa ce au fost diagnosticati cu acest sindrom”, a declarat AFP profesorul David Sulzer, neurobiolog la Universitatea Columbia. El a adaugat ca se pare ca aceasta disfunctie se dezvolta dupa nastere, ceea ce “poate fi o veste buna”.
In Statele Unite, un copil din 68 sufera de o forma de autism, potrivit celor mai recente estimari ale guvernului federal.
Dezvoltandu-se, creierul nou-nascutului produce o imensa cantitate de sinapse, prin care neuronii transmit si primesc semnale. Insa, in timpul copilariei si al adolescentei, creierul normal incepe sa inlature o parte din aceste conexiuni, astfel incat diferitele sale parti sa se poata dezvolta fara sa fie coplesite de un exces de semnale, care ar crea confuzie, explica neurologii.
Autorii studiului au descoperit excesul de sinapse la autisti analizand tesuturile cortexului cerebral, sediul functiilor neurologice superioare, din creierul a 48 de copii si tineri care aveau la deces intre doi si 20 de ani, dintre care 26 sufereau de autism si 22 erau normali.
Cercetatorii au constatat ca un tanar de 19 ani sanatos, fara autism, avea cu 41% mai putine sinapse decat un copil, insa un tanar autist de aceeasi varsta avea cu doar 16% mai putine.
Neurologii autori ai studiului mai arata ca un exces de sinapse creste riscul de epilepsie, in contextul in care exista mai multe semnale electrice in creier. Echipa profesorului Sulzer a mai descoperit biomarkeri si proteine in creierul copiilor si adolescentilor autisti, semn al unei disfunctii a mecanismului de eliminare a celulelor degradate si imbatranite, numit autofagie. In lipsa acestuia nu poate avea loc inlaturarea sinapselor.

Nisipul kinetic, terapia momentului pentru copiii cu autism

Copiii bolnavi de autism, sindrom Down sau tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie, cunoscută şi sub numele de ADHD, pot face progrese cu ajutorul unei terapii ultramoderne: nisipul kinetic. Nici nu se compară cu cel obişnuit, pe care îl vedem pe plaje, dar îi ajută pe micuţi să comunice mai uşor cu terapeutul. Acesta acţionează la nivel senzorial şi îi determină pe copii să îşi exprime sentimentele prin intermediul formelor pe care le realizează.
Nisipul kinetic este foarte diferit de nisipul obişnuit: are o textură fărâmicioasă, nu se lipseşte de mâini dar în acelaşi timp este foarte uşor de modelat.
Atunci când terapiile clasice nu mai dau roade şi copiii nu se pot concentra, sunt irascibili şi necomunicativi, aceştia sunt duşi în camera senzorială, unde sunt înconjuraţi de diverşi stimuli.
Cristina Gemănaru, psiholog: "Copiii trec prin astfel de comportamente de agitaţie. Este foarte greu în terapie să le stopezi aceste comportamente de agitaţie prin tehnicile clasice. Aşa că prin stimulare la nivel senzorial reuşim să realizăm tot ceea ce nu reuşim la nivel conştient."
În aceeaşi cameră există un covor din iarbă, piatră, bambus, răşină sau funie pe care copiii pot păşi în talpile goale. Psihologii spun că aşa îi ajută să nu le fie teamă de mediul care îi înconjoară.
Adrian Gemănaru, psiholog: "Covorul senzorial este împărţit în 5 secţiuni diferite, ei încep cu prima parte, nivelul 1 este confecţionat din bambus mic, după care trec la următoarea etapă, este undeva nivelul 2, avem gazonul."
Părinţii spun că de când îşi aduc copiii la acest tip de terapii moderne, rezultatele sunt vizibile.
Denis Cai, părinte: "Copilul meu se simte mai bine, mai calm decât în trecut, se concentrează mai bine şi este mult mai relaxat."
O oră de terapie care implică tehinici clasice îmbinate cu cele moderne costă 35 de lei, iar copiii au nevoie de 3 sedinţe săptămânal pentru a face progrese.