luni, 11 mai 2015

Studiu realizat pentru Pentagon: Vladimir Putin ar putea suferi de sindromul Asperger


Un studiu realizat de un centru de reflecţie al Pentagonului afirmă că preşedintele rus, Vladimir Putin, suferă de sindromul Asperger, "o tulburare de tip autist care îi afectează toate deciziile", potrivit unui raport din 2008 obţinut de USA Today, relatează cotidianul în pagină electronică.
"Evoluţia neurologică a lui Putin a fost întreruptă în copilărie", scrie Brenda Connors, expert la Naval War College din Newport. Analiza mişcărilor sale dezvăluie că "preşedintele rus are o anormalitate neurologică", afirmă ea, prezentând "ipoteza că la începutul vieţii, poate chiar în uter, Putin a suferit un accident emisferic". O notă de subsol afirmă că "accidentul emisferic" ar fi putut fi un atac cerebral şi subliniază că mama lui, care avea o sănătate precară, l-a născut la vârsta de 41 de ani, scrie USA Today.
Ca urmare,"principala sa formă de compensare (a bolii) este controlul extrem", care "se reflectă în stilul său de a lua decizii şi în modul de guvernare".
Cercetătorii nu îşi pot dovedi însă teoria, afirmă raportul, pentru că nu pot efectua o scanare a creierului preşedintelui rus. Ei se bazează doar pe analiza tiparului mişcărilor, care înseamnă studierea mişcărilor unui individ pentru a obţine indicii despre cum ia deciziile persoana respectivă sau despre cum reacţionează la evenimente.
Raportul citează însă activitatea desfăşurată de specialiştii în autism în sprijinul afirmaţiilor sale. Astfel, raportul din 2008 în citează pe doctorul Stephen Porges, care în prezent este profesor de psihiatrie la Universitatea North Carolina. "Putin manifestă o formă de autism", afirmă el. Cu toate acestea, Porges a declarat miercuri că nu a văzut niciodată raportul finit şi că nu ar merge atât de departe încât să afirme că preşedintele rus suferă de sindromul Asperger.
În schimb, susţine Porges, analizele sale au fost ceea ce aveau nevoie oficialii americani pentru a găsi metode prin care să trateze cu Putin, al cărui comportament şi expresie facială dezvăluie o persoană defensivă într-un cadru social larg. Deşi aceste trăsături sunt observate în cadrul sindromului Asperger, ele au fost remarcate şi la persoane care au dificultăţi în a rămâne calme în mediul social şi au un prag redus de reactivitate.
În 2011, Connors a terminat un alt studiu pentru Net Assessment despre interacţiunile dintre Putin şi Medvedev. În acest studiu ea a conchis că Medvedev este un "om de acţiune", care este "înclinat să evalueze situaţiile rapid şi să facă acest lucru în termeni de alb şi negru". Putin, pe de altă parte, "are predilecţii foarte diferite" şi "se întoarce metodic asupra aspectelor problemei cu care se confruntă, continuând să revizuiască datele pentru a-şi verifica analiza şi a-şi confirma priorităţile", afirmă raportul.

Expertii sunt refractari la ideea unui studiu amplu asupra folosirii celulelor stem in autism

Expertii sunt refractari la ideea unui studiu amplu asupra folosirii celulelor stem in autism

O echipă a Universității Duke din Durham (Carolina de Nord), se pregătește să lanseze un studiu clinic de amploare, în valoare de 40 de milioane de dolari pentru a explora efectul celulelor stem din sângele ombilical ca tratament pentru autism. Dar experții atenționează că demersul este prematur.
O bursă de 15 milioane de dolari de la Marcus Foundation, o organizație filantropică finanțatoare cu sediul în Atlanta, va susține financiar primii doi ani din cei cinci ai cercetării care, de asemenea, plănuiește să testeze eficiența terapiei cu celule stem pentru cazurile de infarct și paralizie cerebrală. Componenta de autism a studiului intenționează să înroleze 390 de copii și adulți.
Cercetătoarea principală a studiului, Joanne Kurtzberg, are experiență extinsă în studierea eficacității transplantelor de sânge ombilical în tratarea diferitelor boli, cum ar fi leucemia sau siclemia. Cel mai recent a demonstrat că transplantul de sânge ombilical poate mări șansele de supraviețuire ale bebelușilor privați de oxigen la naștere. Un studiu randomizat asupra acestei abordări este în curs de desfășurare.
„Ca să ne dăm seama dacă celulele [stem] pot trata cu adevărat acești copii, trebuie să facem studii clinice randomizate, controlate, bine proiectate și bine controlate, și intenționăm să facem exact acest lucru,” spune Kurtzberg, profesor de pediatrie și patologie la Duke. „Credem cu fermitate că ar trebui să avansăm în clinică.”
Studii timpurii pe animale au arătat că celulele stem izolate din sângele ombilical pot stimula celulele măduvei spinării să-și regenereze straturile de mielină, ajutând astfel la refacerea legăturilor cu celulele învecinate. Se consideră că autismul rezultă din diminuarea conectivității cerebrale. Datorită acestui lucru, câteva grupe de copii cu această tulburare ar putea beneficia de pe urma unui transplant de celule stem, spune Kurtzberg.
Dar alții sunt sceptici cu privire la această abordare. Autismul este o tulburare complexă cu multe cauze posibile. De asemenea, este neclar cum ar putea celulele stem din sângele ombilical să îmbunătățească conexiunile cerebrale. Date fiind aceste avertismente, e prea devreme să se realizeze un test de o asemenea anvergură și nivel de investiție, spun câțiva experți.
„Este probabil prematur să derulăm cercetări mari fără dovada unui efect terapeutic pe care [noi] să îl înțelegem,” atenționează Arnold Kriegstein, director al Centrului General de Medicină Regenerativă și de Cercetare a Celulelor Stem al Universității din California, San Francisco.
Cercetări pilot:
În iunie, Kurtzberg a lansat prima fază a cercetării, cu 20 de copii cu vârste între 2 și 5 ani. Echipa ei plănuiește să le administreze copiilor o singură doză de celule din propriul sânge ombilical, depozitat la naștere și păstrat prin congelare.
Pentru această fază a cercetării, echipa recrutează copiii care au un diagnostic de autism dar care nu au alte tulburări genetice, cum ar fi înruditul sindrom Rett.
În fazele ulterioare, experimentul se va axa pe livrarea celulelor stem de la donatori la copii și adulți cu autism. În ce privește subiecții cu o cunoscută legătură genetică cu autismul, Kurtzberg se așteaptă ca celulele stem de la donatori – care, se presupune, nu vor avea mutațiile care ar fi putut cauza autismul – să crească probabilitatea de a trata această tulburare, prin comparație cu celule proprii. De asemenea, celulele donate vor permite mai multor oameni să beneficieze de pe urma acestei proceduri, spune ea.
La modele animale – și prin analizarea postmortem a creierului unui singur copil tratat de o tulburare diferită – echipa lui Kurtzberg a constatat că sângele ombilical donat poate traversa bariera hematoencefalică ce are rolul de a împiedica marea majoritate a moleculelor și celulelor să pătrundă în creier. Celulele transfuzate se prind de țesutul cerebral și se transformă în celule specializate, cum ar fi microglia, spune Kurtzberg. Celulele stem ar putea, de asemenea, să transmită semnale chimice care călătoresc prin sânge și stimulează recuperarea zonelor inflamate sau rănite, sau să încurajeze formarea conexiunilor acolo unde nu existau în prealabil, spune ea. În funcție de necesitate, aceste semnale variază.
Cu toate acestea, Kriegstein e sceptic față de mecanismele propuse.
„Acestea nu sunt celule care pot trata o listă largă de boli,” spune el. Deoarece celulele stem sunt similare cu cele care în mod normal se transformă în celule sanguine, spune el, este puțin probabil ca acestea să repare sau să înlocuiască neuronii din creier. De asemenea, pentru că autismul este rezultatul unor erori în timpul dezvoltării, este puțin probabil ca celulele stem să inverseze aceste efecte.
„Cred că ar fi nemaipomenit dacă această cercetare ar funcționa, dar pare mai mult o încercare disperată de a rezolva în ultimul moment o problemă serioasă decât o metodă rațională de terapie,” spune el.
Ce este clar până în acest moment este că tratamentul cel puțin nu dăunează celor tratați cu celulele proprii sau donate pentru o gamă de tulburări, conform studiilor pilot conduse de Kurtzberg și alții.
Între timp, prima cercetare a eficienței celulelor stem pentru pacienți cu autism din SUA este aproximativ la mijlocul derulării. Studiul include 30 de copii cu autism cu vârste între 2 și 7 ani și a început în 2012. În această cercetare, copiii, care au un diagnostic de autism dar fără factori de risc genetici cunoscuți, primesc o transfuzie unică cu propriul sânge ombilical stocat în bancă.
După șase luni, cercetătorii înregistrează orice schimbare în comportamentul și abilitățile de învățare ale subiecților, precum și orice modificare a simptomelor de autism, măsurate de teste cum ar fi Programul de Observare a Diagnosticului de Autism (ADOS).
„Sperăm să le arătăm oamenilor [dacă] această metodă merită sau nu să fie investigată,” spune cercetărorul principal Michael Chez, un neurolog pediatric afiliat Institutului de Sănătate Sutter, o rețea de sănătate non-profit cu sediul în Sacramento.
Chez anticipează ca subiecții cu anumite subtipuri de autism să răspundă mai bine la această procedură, iar o parte a scopului studiului său pilot este identificarea acestor subtipuri.
Cercetarea lui Kurtzberg „va avea informație statistică superioară celei din studiul nostru, de dimensiuni mai mici,” spune Chez. „Sper doar să fie date acolo care să justifice această investiție, chiar înainte ca studii pilot ca ale noastre [să se fi încheiat].”
Câteva clinici din afara Statelor Unite oferă de asemenea tratamente cu celule stem din cordonul ombilical pentru pacienți cu autism. Părinții se deplasează pe distanțe mari pentru a asigura procedura pentru copiii lor cu autism, iar unii au raportat informal semne de ameliorare.
Kurtzberg își privește cercetarea ca pe un răspuns la solicitările cercetătorilor de a evalua mai riguros această procedură.
„Nu este nici o îndoială că Kurtzberg este persoana potrivită pentru a face asta,” spune Emanuel DiCicco-Bloom, profesor de neuroștiințe, biologie celulară și pediatrie la Școala Medicală Rutgers Robert Wood Johnson din New Jersey. Totuși, adaugă: „Eu cred că e încă devreme.”

Copiii institutionalizati, expusi dezvoltarii unui comportament similar autismului


Copiii abandonati care cresc in centre de plasament prezinta un risc sporit de a dezvolta comportamente similare autismului, potrivit unui studiu american citat de universityherald.com.
Potrivit cercetătorilor, copiii instituționalizați au dificultăți de comunicare și sunt mult mai expuși riscului de a dezvolta comportamente asociate cu autismul. Starea lor poate fi îmbunătățită prin plasament familial timpuriu.
'Deși copiii instituționalizați care au autism seamănă cu copiii cu autism din populația generală (care cresc alături de părinții lor), originile simptomelor lor sunt foarte diferite', susține neurologul american Charles A. Nelson, coordonatorul studiului.

Ce inseamna sa fii parinte de copil cu autism, in Romania?

Prezentarea Studiului privind nevoile de servicii in randul parintilor copiilor cu TSA, realizat in luna noiembrie 2014

Acces la informații, servicii specializate pentru copilul cu autism și pentru familie, resurse financiare, un sistem de asistență și protecție socială adaptat și flexibil și un cadru legal care să asigure coerență, adecvare și realism în abordarea problematicii tulburărilor de spectru autist (TSA) sunt principalele nevoi identificate de Fundația Romanian Angel Appeal (RAA) în rândurile părinților de copii cu tulburare de spectru autist, în cadrul unui Studiu efectuat în luna noiembrie 2014. Cercetarea, realizată pentru RAA de către Asociația Sociometrics - Grupul de analiză socială și economică, a avut la bază studii de caz – interviuri în profunzime, cu părinți de copii diagnosticați cu TSA care accesează servicii de terapie și o anchetă sociologică pe bază de chestionare (93 de respondenți, chestionare aplicate cu sprijnul a 9 ONG și 10 DGASPC din țară ce oferă servicii terapeutice copiilor cu autism).
Studiul a inclus părinți ai copiilor cu TSA cu vârste cuprinse între 0-4 ani (26%), 5-9 ani (47%), 10-14 ani (20%), peste 15 ani (7%).
Părinții participanți au fost cu precădere persoane tinere 36–40 ani (66%), din mediul urban (83%), cu studii liceale și universitare (60%). Din perspectiva autoevaluării resurselor, 70% dintre participanți consideră că nu au o situație materială prea bună, dar se descurcă. 17% dintre participanții la studiu trăiesc în mediul rural, fapt ce evidențiază posibilitățile limitate de a urma terapie, pentru persoanele cu autism care locuiesc la țară.
Atât studiile de caz cât și ancheta sociologică arată că, înainte de diagnostic, 66% dintre familii nu auziseră sau știau foarte puține lucruri despre afecțiune. Pentru 93% din respondenți, primele suspiciuni cu privire la o dezvoltare atipică au apărut până la vârsta de 3 ani, iar diagnosticul a fost precizat, în 72% din cazuri, după câteva luni de la suspiciune. 60% dintre cei intervievați consideră că, după diagnosticare, informațiile cu privire la opțiunile terapeutice sunt extrem de importante. În ceea ce privește cantitatea și calitatea informațiilor primite după aflarea diagnosticului, 40% au menționat că informațiile disponibile sunt multe sau foarte multe, dar 41% au afirmat că informațiile primite de la specialiști sunt vechi, neactualizate, iar 25% au spus că informațiile sunt greu de înțeles. Printre sursele de informații cu privire la autism, 53% au numit medicul psihiatru, 18% - Internetul iar 16% - psihologii. În ceea ce privește informațiile cu privire la opțiunile terapeutice, pricipalele surse de informații sunt psihologul, medicul psihiatru, Internetul, urmate de discuțiile cu alți părinți aflați în situații similare.
Deoarece studiul s-a realizat prin intermediul a 10 Centre de asistență și consiliere pentru persoanele cu TSA din cadrul DGASPC și a 9 organizații neguvernamentale care oferă intervenții, toți părinții incluși în studiu au copii care urmează programe terapeutice accesând servicii de terapie oferite de una sau mai multe instituții. Având în vedere că 83% din respondenți provin din mediul urban, putem considera că accesul la servicii terapeutice este determinat în mare măsură și de mediul de rezidență.
Din perspectiva accesului la serviciile de terapie destinate copiilor cu TSA, 68% dintre copii primesc intervenții în cadrul unei singure instituții, 32% accesând mai multe servicii. Cu toate acestea, cei mai mulți copii urmează până la 10 ședințe/lună, adică aproximativ 2-3 ședințe/săptămână, în condițiile în care recomandările internaționale sunt de 25 până la 40 ore pe saptămână. 56% dintre copiii celor intervievați beneficiază de servicii în cadrul unor ONG-uri furnizoare de servicii terapeutice specifice, iar 54% dintre respondenți accesează terapie pentru copiii lor și în cadrul unor servicii publice.
Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați http://www.eeagrants.org/
Aproape jumătate dintre participanții la studiu afirmă ca ar fi necesare serviciile unui centru de zi pentru copilul lor cu autism (4-8 ore zilnic), iar 30% dintre părinți afirmă că simt nevoia unor servicii de respiro (copilul să poată fi îngrijit într-un centru, timp de câteva zile) care să le permită timp pentru ei înșiși.
În privința accesului la educație...
...75% dintre copiii cu autism, de vârstă școlară, ai celor intervievați, sunt înscriși într-o formă de învățământ. Dintre cei care nu frecventează o formă de educație, aproape un sfert urmează programe de pregătire pentru integrarea școlară. După forma de învățământ la care sunt înscriși copiii, constatăm că 64% sunt înscriși în școala de masă, 31% studiază în școala specială, iar 5% sunt școlarizați în clase speciale, integrate în școala de masă.
Doar 17% dintre copiii care frecventează un mediu de învățământ beneficiază de shadow/însoțitor, iar jumătate din părinții celor care nu beneficiază sunt convinși că prezența însoțitorului este foarte importantă pentru progresele copilului. Dintre părinții intervievați, 46% afirmă că cel puțin uneori copilul lor cu autism, înscris la școală, este intimidat și tachinat iar 53% dintre respondenți spun că, la școală, copilul lor este implicat doar câteodată în activități de joacă cu colegii. În opinia participanților la studiu, cadrele didactice sunt dispuse în foarte mare măsură să contribuie la integrarea copilului (42% dintre respondenți) însă doar 22% dintre ei afirmă că personalul didactic știe și ce anume să facă.
Preocupările cele mai accentuate ale părinților în privința viitorului sunt legate de posibilitatea copilului de a fi independent și de a-și asigura resursele materiale necesare subzistenței, inclusiv prin acces la educație și formare profesională. Cele mai mari îngrijorări ale părinților legate de copilul lor cu autism sunt că nu va putea să se îngrijească singur când va fi mare (58%), că nu va putea să se întrețină singur (54%), că părintele nu va avea putere să-l ajute (37%) și că nu va avea cine altcineva să-l ajute (30%).
Întrebați care ar fi soluțiile pentru nevoile resimțite de întreaga familie, participanții la studiu au enumerat, în principal:
implicarea autorităților în elaborarea de politici și programe de asistență coerente, instruirea părinților în tehnici de terapie comportamentală care să le permită să-și ajute copilul să fie cât mai independent posibil (complementar serviciilor de intervenție oferite de specialiști), încadrarea copiilor cu autism în învățământul de masă și acces la școlile profesionale, servicii de suport psihologic pentru întreaga familie pe toată durata vieții, posibilitatea ca părinții să-și poată menține un loc de muncă etc.
Concluzionând, țara noastră este încă slab pregătită, sub multiple aspecte, pentru a oferi condiții prielnice de dezvoltare copiilor cu autism și familiilor lor. S-au făcut progrese în raport cu ultimii ani, însă este nevoie în continuare de informare cu privire la autism și la specificul afecțiunii, consilierea și referirea către servicii specializate (inclusiv facilitarea înțelegerii informațiilor furnizate) încă din primele momente ale comunicării diagnosticului, instruirea părinților copiilor cu autism în tehnici de intervenție, pentru a putea forma o echipă cu profesioniștii și a spori rezultatele terapiei, resurse financiare pentru susținerea intervențiilor, asigurând un număr de ore de terapie suficient pentru a maximiza potențialul funcțional al copiilor, un sistem de servicii de respiro pentru părinți, un sistem de protecție și asistență socială adaptat și flexibil și, nu în ultimul rând, modificări legislative pentru o abordare coerentă și adecvată a problemelor persoanelor cu autism.
Studiul privind nevoile de servicii în rândul părinților și tinerilor cu TSA a fost realizat în cadrul proiectului ”Întărirea serviciilor de consiliere și suport la nivel local pentru părinții copiilor și adolescenților cu TSA”.
Proiectul este desfășurat de Fundația Romanian Angel Appeal, a început la 1.07.2014, are o durată de 22 luni și este finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG.
sursa: http://www.desprecopii.com/;http://www.cursuriautism.ro/ce-inseamna-sa-fii-parinte-de-copil-cu-autism-in-romania.php

miercuri, 6 mai 2015

O mama a vrut sa-i faca un cadou baietelului sau autist

O mama a vrut sa-i faca un cadou baietelului sau autist

Inca de la varsta de doi ani, Dylan Green a avut o pasiune pentru aspiratoare. Baiatul care sufera de autism nu era interesat de jucariile clasice, dar se juca mereu cu aspiratorul. Asa ca de ziua lui, mama sa a vrut sa-i faca o surpriza si a trimis un e-mail unei firme care vinde aspiratoare, scrie CBS.

„Va scriu cu o rugaminte mai neobisnuita pentru fiul meu care sufera de autism. Mereu a fost fascinat de aspiratoare, iar preferatul sau este modelul Kirby. Isi petrece ziua uitandu-se la clipuri cu aspiratoare, pe tableta. Cred ca i-ar placea foarte mult sa vada o demonstratie de ziua lui, implineste 14 ani. I-am luat deja un tort in forma de Kirby. In speranta ca puteti trimite pe cineva care sa ne faca o demonstratie de utilizare a aspiratorului, ma ofer sa va platesc si o taxa, daca e nevoie. Nu vreau nimic gratuit, doar ca este foarte greu pentru o mama de copil cu autism sa gaseasca lucruri care sa-l faca fericit”.
Compania l-a trimis pe Al Archie, un vanzator, sa ii faca o demonstratie lui Dylan, chiar in ziua in care acesta implinea 14 ani. ani.
„A fost ca si cand un fan isi intalneste idolul”, a povestit vanzatorul.

STUDIU: Copiii cu autism, tachinati la scoala si implicati rar la joaca alaturi de colegi

STUDIU: Copiii cu autism, tachinaţi la şcoală şi implicaţi rar la joacă alături de colegi

Aproape jumătate dintre copiii cu autism care merg la şcoală sunt intimidaţi şi tachinaţi, aproximativ aceeaşi fiind ponderea celor implicaţi "doar câteodată" la joacă alături de colegi, iar profesorii, deşi dispuşi să contribuie la integrarea lor, nu ştiu cum să facă asta, rezultă dintr-un studiu.
Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA) a prezentat, joi, rezultatele unui studiu făcut în noiembrie 2014 în rândul părinţilor de copii cu tulburare de spectru autism (TSA).
Cercetarea, realizată pentru RAA de către Asociaţia Sociometrics - Grupul de analiză socială şi economică, a avut la bază studii de caz - interviuri în profunzime cu părinţi de copii diagnosticaţi cu TSA care accesează servicii de terapie şi o anchetă sociologică pe bază de chestionare.
Atât studiile de caz, cât şi ancheta sociologică arată că, înainte de diagnostic, 66 la sută dintre familii nu auziseră sau ştiau foarte puţine lucruri despre afecţiune, iar pentru 93 la sută din respondenţi, primele suspiciuni cu privire la o dezvoltare atipică au apărut până la vârsta de trei ani, diagnosticul fiind precizat, în 72 la sută din cazuri, după câteva luni de la suspiciune.
Conform studiului, mai mult de jumătate dintre părinţi (60 la sută) consideră că, după diagnosticare, informaţiile cu privire la opţiunile terapeutice sunt extrem de importante, însă 40 la sută au menţionat că informaţiile disponibile sunt multe sau foarte multe, 41 la sută cred că informaţiile primite de la specialişti sunt vechi, neactualizate, iar pentru un sfert dintre ei informaţiile sunt greu de înţeles.
"Printre sursele de informaţii cu privire la autism, 53 la sută au numit medicul psihiatru, 18 la sută - internetul iar 16 la sută - psihologii. În ceea ce priveşte informaţiile cu privire la opţiunile terapeutice, pricipalele surse de informaţii sunt psihologul, medicul psihiatru, internetul, urmate de discuţiile cu alţi părinţi aflaţi în situaţii similare", se arată în studiu.
Aproape jumătate dintre participanţii la cercetare au arătat ca ar fi necesare serviciile unui centru de zi pentru copilul lor cu autism (4-8 ore zilnic), iar 30 la sută dintre părinţi afirmă că simt nevoia unor servicii de respiro (copilul să poată fi îngrijit într-un centru, timp de câteva zile) care să le permită timp pentru ei înşişi.
În privinţa accesului la educaţie, trei sferturi dintre copiii cu autism, de vârstă şcolară, ai celor intervievaţi sunt înscrişi într-o formă de învăţământ. Dintre cei care nu frecventează o formă de educaţie, aproape un sfert urmează programe de pregătire pentru integrarea şcolară.
"După forma de învăţământ la care sunt înscrişi copiii, constatăm că 64 la sută sunt înscrişi în şcoala de masă, 31 la sută studiază în şcoala specială, iar cinci la sută sunt şcolarizaţi în clase speciale, integrate în şcoala de masă. Doar 17 la sută dintre copiii care frecventează un mediu de învăţământ beneficiază de shadow/însoţitor, iar jumătate din părinţii celor care nu beneficiază sunt convinşi că prezenţa însoţitorului este foarte importantă pentru progresele copilului. Dintre părinţii intervievaţi, 46 la sută afirmă că cel puţin uneori copilul lor cu autism, înscris la şcoală, este intimidat şi tachinat, iar 53 la sută dintre respondenţi spun că, la şcoală, copilul lor este implicat doar câteodată în activităţi de joacă cu colegii. În opinia participanţilor la studiu, cadrele didactice sunt dispuse în foarte mare măsură să contribuie la integrarea copilului (42 la sută dintre respondenţi) însă doar 22 la sută dintre ei afirmă că personalul didactic ştie şi ce anume să facă", se mai arată în studiu.
Preocupările cele mai accentuate ale părinţilor în privinţa viitorului sunt legate de posibilitatea copilului de a fi independent şi de a-şi asigura resursele materiale necesare subzistenţei, inclusiv prin acces la educaţie şi formare profesională. Cele mai mari îngrijorări ale părinţilor legate de copilul lor cu autism sunt că nu va putea să se îngrijească singur când va fi mare (58 la sută), că nu va putea să se întreţină singur (54 la sută), că părintele nu va avea putere să-l ajute (37 la sută) şi că nu va avea cine altcineva să-l ajute (30 la sută).
Întrebaţi care ar fi soluţiile pentru nevoile resimţite de întreaga familie, participanţii la studiu au enumerat, în principal: implicarea autorităţilor în elaborarea de politici şi programe de asistenţă coerente, instruirea părinţilor în tehnici de terapie comportamentală care să le permită să-şi ajute copilul să fie cât mai independent posibil (complementar serviciilor de intervenţie oferite de specialişti), încadrarea copiilor cu autism în învăţământul de masă şi acces la şcolile profesionale, servicii de suport psihologic pentru întreaga familie pe toată durata vieţii, posibilitatea ca părinţii să-şi poată menţine un loc de muncă etc.
Studiul a inclus părinţi ai copiilor cu TSA cu vârste cuprinse între 0-4 ani (26 la sută), 5-9 ani (47 la sută), 10-14 ani (20 la sută), peste 15 ani (şapte la sută). Părinţii participanţi au fost cu precădere persoane tinere 36–40 ani (66 la sută), din mediul urban (83 la sută), cu studii liceale şi universitare (60 la sută).
Potrivit iniţiatorilor studiului, 70 la sută dintre participanţi consideră că nu au o situaţie materială prea bună, dar se descurcă. De asemenea, 17 la sută dintre participanţi trăiesc în mediul rural, fapt ce evidenţiază, pentru persoanele cu autism care locuiesc la ţară, posibilităţile limitate de a urma terapie.
Studiul privind nevoile de servicii în rândul părinţilor şi tinerilor cu TSA a fost realizat în cadrul proiectului "Întărirea serviciilor de consiliere şi suport la nivel local pentru părinţii copiilor şi adolescenţilor cu TSA", implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal şi finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG.

Romania, inca slab pregatita pentru a oferi conditii prielnice de dezvoltare copiilor cu autism

România, încă slab pregătită pentru a oferi condiţii prielnice de dezvoltare copiilor cu autism

Cei mai mulţi copii diagnosticaţi cu tulburare de spectru autist din ţara noastră urmează până la 10 şedinţe de terapie pe lună, în condiţiile în care recomandările internaţionale sunt de 25 până la 40 ore pe saptămână, relevă o recentă anchetă sociologică.
Cele mai mari îngrijorări ale părinţilor copiilor cu tulburări de spectru autist (TSA) din România sunt că aceştia nu vor putea să se îngrijească singuri când vor fi mari (58%), că nu vor putea să se întreţină singuri (54%), că ei nu vor avea puteri să-şi ajute copilul (37%) şi că nu va avea cine altcineva să-l ajute (30%).
Datele provin dintr-o cercetare realizată Asociaţia Sociometrics - Grupul de analiză socială şi economică pentru Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA), având ca scop identificarea nevoilor în rândurile părinţilor de copii TSA.
Studiul a scos la iveală că înainte de diagnostic, 66% dintre familii nu auziseră sau ştiau foarte puţine lucruri despre autism. Peste 90% dintre părinţii chestionaţi au spus că primele primele suspiciuni cu privire la o dezvoltare atipică a copilului lor au apărut până la vârsta de 3 ani, iar diagnosticul a fost precizat, în 72% din cazuri, după câteva luni de la suspiciune.
Acces limitat la terapie
Din anchetă rezultă că 68% dintre copii cu TSA primesc intervenţii în cadrul unei singure instituţii, 32% accesând mai multe servicii. Cu toate acestea, cei mai mulţi copii urmează până la 10 şedinţe/lună, adică aproximativ 2-3 şedinţe/săptămână, în condiţiile în care recomandările internaţionale sunt de 25 până la 40 ore pe saptămână.
Mai exact, 56% dintre copiii celor intervievaţi beneficiază de servicii în cadrul unor ONG-uri furnizoare de servicii terapeutice specifice, iar restul accesează terapie pentru copiii lor şi în cadrul unor servicii publice.
Aproape jumătate dintre părinţii participanţi la studiu spun că ar fi necesare serviciile unui centru de zi pentru copilul lor cu autism (4-8 ore zilnic), iar 30% dintre ei afirmă că simt nevoia unor servicii de respiro (copilul să poată fi îngrijit într-un centru, timp de câteva zile) care să le permită timp pentru ei înşişi.
Integrarea în şcoală, anevoioasă
În privinţa accesului la educaţie, 75% dintre copiii cu autism, de vârstă şcolară, ai celor intervievaţi, sunt înscrişi într-o formă de învăţământ. Sutdiul arată că dintre aceştia 64% sunt înscrişi în şcoala de masă, 31% studiază în şcoala specială, iar 5% sunt şcolarizaţi în clase speciale, integrate în şcoala de masă.
Doar 17% dintre copiii care frecventează un mediu de învăţământ beneficiază de însoţitor, iar jumătate din părinţii celor care nu beneficiază sunt convinşi că prezenţa însoţitorului este foarte importantă pentru progresele copilului.
Dintre părinţii intervievaţi, 46% afirmă că cel puţin uneori copilul lor cu autism, înscris la şcoală, este intimidat şi tachinat iar 53% dintre respondenţi spun că, la şcoală, copilul lor este implicat doar câteodată în activităţi de joacă cu colegii.
În opinia participanţilor la studiu, cadrele didactice sunt dispuse în foarte mare măsură să contribuie la integrarea copilului (42% dintre respondenţi) însă doar 22% dintre ei afirmă că personalul didactic ştie şi ce anume să facă.
Întrebaţi care ar fi soluţiile pentru nevoile resimţite de întreaga familie, participanţii la studiu au enumerat, în principal: implicarea autorităţilor în elaborarea de politici şi programe de asistenţă coerente, instruirea părinţilor în tehnici de terapie comportamentală care să le permită să-şi ajute copilul să fie cât mai independent posibil (complementar serviciilor de intervenţie oferite de specialişti), încadrarea copiilor cu autism în învăţământul de masă şi acces la şcolile profesionale, servicii de suport psihologic pentru întreaga familie pe toată durata vieţii, posibilitatea ca părinţii să-şi poată menţine un loc de muncă etc.