joi, 4 iunie 2015

Cum recunosti autismul dupa ochii copilului?

Cum recunosti autismul dupa ochii copilului?

Copilul clipeste deseori din ochi? Acest lucru poate vorbi despre riscul aparitiei autismului. Despre aceasta au declarat savantii britanici. 
Experții au urmărit cum 104 bebeluși în vârstă de 6-8 luni clipesc din ochi. O atenție deosebită a fost acordată frecvenței mișcării pupilei ochilor în timpul vizualizării unor imagini. Pupilele majorității copilașilor se mișcau o dată în două secunde. Bebelușii, care mișcau ochii mai frecvent, sufereau mai des de autism. Grație acestei descoperiri, specialiștii vor putea diagnostica cu exactitate autismul la copii în stadii incipiente. Frecvența mișcărilor ochiului nu poate fi calificată drept un simptom al maladiei. Însă la evaluarea acestui indice, specialiștii pot analiza cât de repede copiii prelucrează informația văzută. 
De asemenea, potrivit rezultatelor cercetărilor, bebelușii cu predispoziție la autism, demonstrau cele mai puține variații de mișcări ale ochiului. Copiii care se află în grupul de risc, mișcă din ochi permanent și frecvent – la aceste concluzii au ajuns savanții după desfășurarea cercetărilor.

joi, 28 mai 2015

„Zana maseluta” incearca sa descopere noi gene implicate in autism

„Zana maseluta” incearca sa descopere noi gene implicate in autism

Pentru unii copii cu autism, „Zâna măseluță” locuiește în San Diego și poartă un halat alb – ea ar putea descoperi care sunt cauzele autismului, fără a lua sânge sau face biopsii de piele.
Alysson Muotri, conferențiar în pediatrie și medicină celulară moleculară la Universitatea din California, San Diego, a creat în 2012 un proiect inovativ. A realizat că părinții ar putea trimite prin poștă dinții de lapte ai copiilor – care conțin suficientă informație genetică – eliminând nevoia unei vizite personale pentru a lua sânge sau o biopsie.
„Am mediatizat proiectul pe rețele de socializare precum Facebook,” susține Muorti. „Veștile s-au răspândit rapid.”
În proiect s-au înscris cam 3500 familii și s-au trimis aproximativ 300 dinți, iar cercetătorii au identificat cinci gene posibil implicate în autism, din cele circa 20 de linii celulare secvențiate. Câteva din aceste gene nu au fost relaționate cu autismul până acum. Cercetătorii au descris rezultatele cu privire la una dintre gene, TRPC6, în jurnalul Psihiatrie Moleculară (engl., Molecular Psychiatry) din luna noiembrie (n.tr., anul 2014)1.
„Identificăm numeroase gene noi și uneori nu avem nicio idee despre rolul lor. Următorul pas este să aflăm dacă sunt cu adevărat importante sau nu”, afirmă Moutri. „Acest tip de studiu poate dezvălui noi mecanisme implicate în autism și deschide calea către tratamente personalizate.”
Majoritatea cazurilor de autism sunt sporadice, adică sunt cauzate de combinații necunoscute de factori genetici și de mediu.
„Fiecare individ poartă, cel mai probabil, mai multe mutații care pot contribui într-o anumită măsură la tulburare”, afirmă Muotri.
Conexiunea cu genele candidate:
După primirea unui dinte, cercetătorii extrag celule din pulpa dentară și secvențiază întreg genomul pentru a căuta mutații asociate autismului sporadic. Aceste celule dentare sunt utilizate pentru a crea celule stem pluripotente induse (iPS), care pot fi transformate în neuroni. Muotri spune că el și colegii săi sunt primii care au utilizat neuroni umani obțnuți din iPS pentru a investiga diferite modele de autism.
Una dintre primele mostre de dinți a provenit de la un băiat de 8 ani cu o mutație într-una dintre copiile genei TRPC8, care codifică un canal de calciu.
„Această genă nu a fost relaționată cu autismul până acum”, afirmă Muotri. „Nimeni nu a vorbit despre ea și suntem entuziasmați.”
TRPC6 ajută neuronii să formeze dendrite – protuziuni mici care alcătuiesc capetele sinapselor. Neuronii creați din pulpa dentară ai persoanelor cu autism au mai puține dendrite și mai puține sinapse excitatorii decât neuronii persoanelor din grupul de control. Inactivarea genei TRPC6 din neuronii obtinuti din dinții copiilor din grupul de control are un efect similar asupra dendritelor și sinapselor, fapt care poate fi inversat cu injecții cu TRPC6.
Muotri și echipa sa au testat efectele mutațiilor TRPC6 la șoareci. Au descoperit că șoarecii adulți care au jumătate din cantitatea normală de proteină produsă de gena TRPC6 prezintă comportamente similare autismului, precum anxietate ridicată și interes redus pentru obiecte noi, în comparație cu șoarecii de control. Privind datele genetice din proiecte independente, cercetătorii au descoperit că 10 din 1041persoane cu autismau mutații periculoase în gena TRPC6, comparativ cu 4 din cei 2872 indivizi din grupul de control. Doua persoane cu autism au mutații care cauzează pierderea completă a funcției genei TRPC6.
Cercetătorii au estimat că mutațiile TRPC6 au loc la mai puțin de 1% din indivizii cu autism – o frecvență valabilă și în cazul celorlalte gene asociate cu autismul, precum SHANK3. Gena TRPC6 este activată de o altă genă, MeCP2, care are mutații la persoanele cu autism relaționat cu sindromul Rett, ceea ce sugează că există suprapuneri între diferite forme de autism.
Jack Price, directorul Centrului pentru Baze Celulare ale Comportamentului de la Colegiul King din Londra, consideră acest studiu, în care nu a fost implicat, „un tur de forță”, datorită modalitățiimeticuloase în care au lucrat cercetătorii.
Totuși, nu este clar cât de puternică este asocierea TRPC6 cu autismul sau dacă ea există, afirmă Price: S-ar putea ca mutația băiatului să nu fie implicată în tulburarea sa.
Ajutor de la hiperforină:
Muotri și echipa sa au continuat cercetarea utilizând o abordare clinică, importantă pentru susținerea ipotezei lor.
Aceștia au folosit o substanță numită hiperforină, găsită în Hypericum perforatum (sunătoare), o alternativă populară pentru tratarea depresiei. Hiperforina induce un influx de calciu în celule prin activarea TRPC6.
„Din moment ce băiatul are doar o copie funcțională a genei TRPC6, am presupus că hiperforina va compensa pierderea funcției celeilalte alele”, afirmă Muotri.
Având consimțământul familiei, băiatul a renunțat la medicamentele anterioare și a început să ia 3-4 capsule de sunătoare în fiecare zi, timp de o lună. În acest timp, cercetătorii i-au intervievat pe părinți, profesori și psihologi despre comportamentul copilului.
Chiar dacă mama copilului nu a raportat schimbări, tată afirmă că acesta pare mai sociabil. Profesorii și psihologii au afirmat că băiatul este mai concentrat și mai puțin anxios.
„Acest studiu inovator trebuie replicat, el deschizând multe căi în studiul translațional al autismului”, susține John Constantino, director al Centrului de Cercetare pentru Dizabilități Intelectuale și de Dezvoltare, de la Universitatea Washington din St. Louis, neimplicat în această cercetare. El afirmă că gena TRPC6 ar trebui studiată în continuare, pentru a determina rolul ei în autism.
Muotri este de părere că rezultatele studiului arată că hiperforina ar putea ameliora comportamentul copiilor cu autism și mutații TRPC6. „Echipa sa dorește să exploreze efectele substanței la șoareci. „Cu siguranță nu există medicamente care pot trata simptomele principale ale autismului”,afirmă Muotri. „Însă sunătoarea este un produs natural și s-ar putea dovedi o variantă terapeutică.”
Referințe:
1. Griesi-Oliveira K.et al. Mol. Psychiatry Epub ahead of print (2014) PubMed

Simon Baron-Cohen: teorii despre minte in autism

Simon Baron-Cohen: teorii despre minte in autism

Unul dintre conceptele esențiale în cercetarea autismului – și anume acela că persoanele cu autism au dificultăți de interpretare a acțiunilor și intențiilor celorlalți – își datorează existența lui Simon Baron-Cohen, cercetător britanic și unul dintre cei mai provocatori gânditori din acest domeniu.
Simon Baron-Cohen a dezvoltat în 1992 un instrument provocator de lucru: primul screening pentru sugarii care au un frate cu autism. La fel de provocatoare este și controversata ipoteză că autismul este o manifestare a „creierului masculin extrem”, care explică, în opinia lui Baron-Cohen, de ce autismul afectează de patru ori mai mulți băieți decât fete.
Puțini cercetători se pot lăuda cu o carieră care să acopere un spectru atât de larg din cercetarea autismului ca Baron-Cohen, profesor de psihopatologia dezvoltării la Universitatea Cambridge, Marea Britanie. Și încă și mai puțini reușesc să adune complimente de la cei care nu le împărtășesc punctul de vedere. „Este extrem de prolific și a avut o influență uriașă, atât în Marea Britanie, cât și în restul lumii”, spune Francesca Happè, profesor de neuroștiințe cognitive la King’s College, Londra. Având în vedere că Happè și Baron-Cohen se află în tabere opuse în cadrul uneia dintre cele mai controversate dezbateri din autism – și anume decizia de a introduce sindromul Asperger în spectrul autist în ediția curentă a DSM-ului –, complimentul are o greutate aparte.
Convingeri false
La scurt timp după ce a absolvit Masterul de științe umane de la Universitatea Oxford în 1981, Baron-Cohen a început să lucreze ca profesor într-o școală mică de copii cu autism. A fost fascinat de aceștia. Copiii prezentau semne evidente de inteligență, dar în același timp erau opaci la regulile normale de interacțiune socială.
„Comportamentele acestea ciudate m-au intrigat și mi-am dorit să explorez lipsa de conexiune dintre inteligență și abilitățile sociale”, spune Baron-Cohen. Și-a luat doctoratul la Departamentul de Dezvoltare Cognitivă finanțat de Consiliul de Cercetări Medicale din Marea Britanie, sub supervizarea Utei Frith, cercetătoare care a făcut studii de pionierat în domeniul autismului. „Simon a fost unul dintre acei studenți rari care pot transforma o idee încă nedezvoltată și cu multe semne de întrebare într-un succes”, spune Frith, profesor de neuroștiințe cognitive la University College, Londra. „M-a impresionat cu dorința de a-și concepe propriile materiale de testare și de a lucra efectiv cu copiii.”
La acea vreme, teoria minții – însemnând capacitatea de a atribui altora stări mentale și de a le interpreta acțiunile – era un concept nou și se credea că cecitatea mentală (sau lipsa teoriei minții) ar putea fi cauza ascunsă a anumitor aspecte ale autismului.
Pentru a-și testa ideea, Baron-Cohen și Frith au recrutat copii cu autism în vârstă de 4 ani. Le-au prezentat copiilor un scenariu cu două păpuși. În acest scenariu, una dintre păpuși pune o biluță în coș și iese din scenă. Cea de-a doua păpușă mută biluța în propriul coș. Cercetătorii îi întreabă la sfârșit pe copii unde va căuta prima păpușă biluță când se va întoarce.
Copiii tipici și cei cu sindromul Down pricep rapid că prima păpușă nu știe ce s-a întâmplat în lipsa ei. În schimb, copiii cu autism spun că prima păpușă ar trebui să caute biluța în coșul celei de-a doua păpuși.
Acest studiu de o importanță majoră oferă prima dovadă că teoria minții este defectuoasă sau întârziată la copiii cu autism.[1]
„Studiul timpuriu al lui Baron-Cohen a pus bazele unui întreg domeniu, care s-a dezvoltat exponențial în ultimul deceniu”, spune Rebecca Saxe, lector de neuroștiințe cognitive la Massachusetts Institute of Technology. „A transformat atât cercetările în domeniul autismului, cât și practica terapeutică.”
Totuși, pentru Baron-Cohen nu era suficient. „În acei ani de început, exista o viziune foarte îngustă a teoriei minții”, spune Baron-Cohen. „Teoria cecității mentale acoperea o mică parte din problemă, dar nu spunea nimic despre o mulțime de alte aspecte, în principal despre rolul emoțiilor.”
Diferențe esențiale
Spre sfârșitul anilor 90, Baron-Cohen a început să investigheze ideea că spectrul autismului ar putea fi definit de diferențele de sex. În acest sens, a dezvoltat coeficientul de empatie, care măsoară capacitatea de identificare cu sentimentele altei persoane.
În general, femeile au un coeficient mai ridicat de empatie, în vreme ce bărbații prezintă de obicei un coeficient mai înalt de sistematizare (acesta din urmă măsurând tendința de a analiza și construi sisteme care se supun unor reguli).[2]
În mod similar, copiii cu autism au în general un coeficient scăzut de empatie și unul ridicat de sistematizare, a descoperit Baron-Cohen.[3]
În urma observării acestui tipar de rezultate la testele psihologice, Baron-Cohen a propus în 1997 ipoteza creierului masculin extrem[4], conform căreia persoanele cu autism sunt hiper-sistematizatoare – cu alte cuvinte, se concentrează mai mult pe sisteme și tipare repetitive decât pe gândurile și acțiunile altor persoane.
„La început, oamenii au fost sceptici din cauza istoriei îndelungate a tabuurilor din știință legate de diferențele sexuale”, spune Baron-Cohen. „Dar comunitatea științifică începe să recunoască din ce în ce mai mult că s-ar putea să fim nevoiți să luăm în considerare factori legați de sex pentru a înțelege autismul.”
Pentru a înțelege mai bine acest raportul disproporționat, Baron-Cohen a început să măsoare nivelul de testosteron din lichidul amniotic prelevat de la sute de femei însărcinate în timpul analizelor standard. Proiectul se apropie acum de sfârșit. Copiii au în jur de 10 ani, iar grupul condus de Baron-Cohen a studiat până acum 500 dintre acești copii.
„Am descoperit corelări între hormonii prezenți în primele stadii de viață și comportamentul ulterior”, spune acesta, „și îi invităm acum pe copii la radiografii cerebrale, pentru a putea căuta corelări și la nivelul creierului.”
Cu toate acestea, mulți cercetători din domeniu sunt sceptici față de această ipoteză. „Nu este clar dacă teoria susține că testosteronul fetal este suficient pentru a provoca autismul sau dacă nivelele de testosteron fetal interacționează cu alți markeri de vulnerabilitate genetică”, observă David Skuse, profesor de științe comportamentale și neurologice de la University College, Londra. O mare parte dintre analizele întreprinse de grupul condus de Baron-Cohen se bazează pe felul în care mamele percep comportamentul copiilor, și nu pe măsurători obiective, mai spune Skuse.
În 2010, Baron-Cohen s-a pronunțat asupra unei alte idei controversate: și anume că sindromul Asperger și autismul ar trebui unite într-un singur diagnostic. Baron-Cohen este un critic acerb al acestei decizii, susținând că sindromul Asperger ar trebui să rămână o entitate distinctă de diagnostic.
„Sugestia mea a fost că este prematur să renunțăm la acest diagnostic”, spune Baron-Cohen. „Nu cred că s-au făcut suficiente studii care să compare sindromul Asperger cu alte tipuri de autism, pentru a putea spune că nu există nici o diferență.”
Cu toate acestea, nu agreează deloc ideea că autismul ar fi o boală mentală. În opinia sa, autismul este o dizabilitate și în același timp o diferență. „Dizabilitatea se referă la funcționarea socială și la capacitatea de adaptare la schimbare”, spune el. „Dar copilul procesează informația într-o manieră inteligentă, deși diferită, cu atenție la detalii și cu capacitatea de a observa tipare.”
El compară felul în care este văzut astăzi autismul cu felul în care era percepută folosirea preponderentă a mâinii stângi, și speră că autismul va ajunge în cele din urmă să fie considerat doar o nouă variație. „Există o mulțime de drumuri diferite către stadiul de adult”, spune el. „Profilul pe care îl numim autism ar putea fi doar unul dintre aceste drumuri.”
[1] Baron-Cohen, S. et al. Cognition 1, 37-46 (1985), PubMed
[2] Baron-Cohen S. and S. Wheelwright J. Autism Dev. Disord. 34, 163-175 (2004), PubMed
[3] Auyeung, B. et al. J. Autism Dev. Disord. 39, 1509-1521 (2009), PubMed
[4] Baron-Cohen, S. Trends Cog. Sci. 6, 248-254 (2002), PubMed

Un baietel autist ar putea castiga premiul Nobel!

Un baietel autist ar putea castiga premiul Nobel!

Kristine Barnett a fost uluită când fiul ei, Jacob, pe care medicii l-au diagnosticat cu autism la vârsta de 2 ani, a rezolvat un puzzle de 5000 de piese la vârsta de 3 ani. Aşa că l-a înscris într-un program special şi l-a lăsat să studieze despre lucrurile care îl pasionau. Astăzi, la vârsta de 14 ani, Jacob este pe cale să câştige Premiul Nobel, scrie New York Daily News.
Părinţii lui Jacob au realizat că fiul lor nu este copil obişnuit. Puştiul nu a vorbit până la vârsta de 2 ani, iar apoi medicii au descoperit că suferă de o formă de autism. Specialiştii le-au spus celor doi părinţi că fiu lor nu va şti niciodată să se încheie la pantofi.
Însă anii au trecut, iar Jacob s-a încăpăţânat parcă să le demonstreze medicilor că s-au înşelat. La vârsta de 3 ani, a făcut un puzzle de 5000 de piese. În doar două săptămâni, a învăţat singur algebra, geometria şi calcule matematice. Jacob poate rezolva până la 20 de numere din Pi, a terminat liceul la vârsta de 8 ani şi de atunci se ocupă de astrofizică.
Astăzi, Jacob are 14 ani şi un IQ de 170, chiar mai mare decât al lui Einstein, stabilit la 160. Băiatul este considerat un geniu al matematicii de către cei mai buni profesori din lume.
Mai mult, puştiul a avut curajul să vină cu o nouă Teorie a Relativităţii. Mama acestuia l-a filmat în timp ce îi explica noua sa teorie, apoi a postat filmul pe YouTube.
Materialul video a fost vizualizat şi de profesorii de la faimoasa Universitate Princeton, aceştia recunoscând că băiatul este de-a dreptul genial.
"Sunt impresionat de interesul sau pentru fizica si de cunostintele pe care le-a acumulat. Teoria la care lucreaza implica descifrarea unora dintre cele mai complexe probleme in astrofizica. Cine le rezolva, poate castiga premiul Nobel", spune profesorul Scott Tremaine.
Acum, Barnett este recrutat de Universitatea din Indiana pentru un post de cercetător. Poate canta muzică clasică la pian din memorie, adoră sa se uite la filme SF şi să privească reality showuri.

Un tratament revolutionar pentru autism a fost validat de noi teste

Un tratament revolutionar pentru autism a fost validat de noi teste

Nivelul anormal de clor prezent în neuronii fătului la naştere sunt decisive pentru apariţia autismului şi pot fi reduse prin administrarea precoce a unui medicament diuretic, relevă experimentele efectuate de cercetătorii francezi, care au validat utilizarea tratamentului pentru copiii autişti.
Potrivit AFP, comunitatea ştiinţifică este de acord că autismul apare foarte devreme şi anume în stadiul fetal şi/sau postnatal. Profesorul Yehezkel Ben-Ari, director de cercetare emerit la Institutul naţional al sănătăţii şi cercetării medicale (INSERM) din Paris, şi echipa sa de specialişti de la Institutul de neurobiologie al Mediteranei (INMED), au făcut un pas decisiv pentru înţelegerea autismului, rezultatele studiului lor fiind publicate joi, în revista Science.
Cercetătorii au înregistrat pentru prima oară activitatea neuronilor embrionari şi imediat după naştere, pentru a observa modificările concentraţiei de clor, mai precis, ale ionilor clorură.
În timpul experimentelor pe şoareci, cercetătorii au injectat femelelor gestante o substanţă ce provoacă autismul, denumită valproat. Atât în cazul autismului genetic, cât şi al celui indus de valproat, cercetătorii au observat niveluri anormal de ridicate de clor la puii nou-născuţi. Pentru şoarecii sănătoşi, aceste niveluri scădeau brusc în timpul naşterii.
Un medicament diuretic, bumetadina, administrat mamelor la scurt timp înainte de naştere reface activitatea cerebrală până aproape de normal şi corectează comportamentul "autist" al urmaşilor.
Oamenii de ştiinţă au arătat, de asemenea, rolul diuretic al hormonului care declanşează travaliul şi naşterea, oxitocina, ce scade nivelul de clor din celulele nervoase ale creierului.
În schimb, acest hormon este ineficient în cazul fetuşilor cobailor predispuşi la autism, clorul acumulându-se în concentraţii anormale în neuronii acestora.
Dacă acest hormon este blocat în cazul femelelor de şoarece gestante sănătoase, puii acestora au niveluri de clor ridicate şi un comportament autist.
Acest studiu validează testele clinice care au utilizat acest medicament diuretic în cazul persoanelor afectate de autism, consideră profesorul Ben Ari. El s-a referit la o serie de teste efectuate pe un grup de peste 50 de copii, cu vârsta cuprinsă între 11 şi 13 ani, ale căror rezultate au fost publicate în decembrie 2012.
În trei sferturi dintre cazuri, tratamentul a permis atenuarea simptomelor şi îmbunătăţirea capacităţii de interacţiune cu mediul înconjurător, deşi, odată cu încetarea terapiei, tulburările au reapărut.
În prezent, este în curs de desfăşurare un test complementar, efectuat pe 80 de copii diagnosticaţi cu autism, iar rezultatele ar trebui să fie disponibile, cel mai târziu, în 2015.
Tratamentele comportamentale ar putea fi consolidate de medicamente care să restabilească comunicarea cu copilul afectat de autism, chiar şi după prima copilărie, spun specialiştii.

miercuri, 27 mai 2015

Autismul poate fi detectat la nastere cu un simplu test

Autismul poate fi detectat la nastere

cu un simplu test

Autismul poate fi detectat de la nastere printr-un simplu test, acum disponibil si in Romania.
Grupul ESPERITE lanseaza testul REALITY, noua generatie de teste ce determina predispozitia genetica pentru autism. REALITY este un test esential in depistarea autismului, deoarece boala poate fi descoperita inca de la nastere. Acest lucru permite interventia timpurie care este abordarea cea mai eficienta in modificarea modului in care se dezvolta autismul. REALITY este un test accesibil si de incredere, convenabil, fara risc, cu rezultate disponibile in mai putin de 3 saptamani.
REALITY permite timpuriu medicilor sa stabileasca terapia in functie de profilul genetic al copilului, reducand anxietatea parintilor. Interventiile sub varsta de 3 ani sunt benefice, profitandu-se de plasticitatea crescuta a creierului, se stimuleaza receptorii creierului la copiii cu autism sa raspunda similar cu copiii fara autism.
Interventia timpurie imbunatateste abilitatile de comunicare, punctajele de inteligenta, comportamentul cognitiv si de adaptare, care sa permita copiilor sa devina mai autonomi, sa urmeze invatamantul de masa si, la varsta de adult, sa obtina locuri de munca si sa traiasca independent.
Autismul este una dintre cele mai frecvente tulburari ale copilariei
Autismul este una dintre cele mai frecvente si dificil de diagnosticat tulburari ale copilariei, cu o rata de prevalenta in crestere (1:150 copii in Europa), care afecteaza toate grupurile rasiale, etnice si socio-economice. In cazul fratilor, posibilitatea de aparitie a autismului la copiii mai mici este de 25,9%.
Impactul economic al autismului, cu costuri anuale estimate la 283 miliarde dolari numai in SUA si Marea Britanie, dovedeste ca acesta este mai costisitor decat tratarea cancerului, a bolilor de inima si a accidentelor vasculare cerebrale la un loc.
“Suntem buni de plata pentru costurile inactiunii si pentru costurile “actiunii nepotrivite”, spune Dr. David Mandell, director al Centrului de Sanatate Mintala, Politici si Servicii de Cercetare, Universitatea din Pennsylvania.
“Aceste cifre arata o nevoie clara de interventii mai eficiente pentru tratarea autismului, ideal in frageda copilarie”, declara profesorul Martin Knapp, director al Unitatii de Cercetare in Domeniul Serviciilor Sociale Personale, LSE.
Frederic Amar, Director General al Grupului ESPERITE: “REALITY ofera parintilor si medicilor informatia genetica cheie pentru a aborda mai rapid autismul prin interventia timpurie, prin promovarea unei abordari proactive si responsabile fata de ceea ce este cel mai bine pentru copil”.
Grupul ESPERITE a achizitionat drepturi exclusive de distributie la nivel mundial, exceptand SUA, care comercialializeaza testul pentru autism IntegraGen.
Despre Grupul ESPERITE
Grupul ESPERITE, prin societatea sa specializata in medicina de predictie, GENOMA SA, se afla in fruntea inovatiei tehnologice si stiintifice. Platforma sa genetica de multe milioane de dolari dedicata diagnosticarii clinice este cea mai mare din Europa, avand capacitatea de a prelucra 75.000 probe pe an. 2015 marcheaza inceputul unei noi ere pentru medicina personalizata.
Grupul ESPERITE conduce aceasta schimbare de paradigma si va comunica in scurt timp lansarea de noi teste genetice.
Grupul ESPERITE, cu actiuni tranzactionate la Euronext Amsterdam si Paris, este, inca din anul 2000, lider international in medicina regenerativa si de predictie, activand in 40 tari, cu o retea de 6.000 clinici in intreaga lume. Grupul ESPERITE deserveste clienti in activitatea de laborator la Geneva, precum si prelucrare si depozitare ultra-moderne in Belgia, Elvetia, Germania, Dubai, Africa de Sud si Portugalia. Banca sa de celule stem de familie, Cryo-Save, are stocate aproape 275.000 probe din sange din cordonul ombilical si tesut din cordonul ombilical.
Pentru mai multe informatii despre Grupul ESPERITE, vizitati pagina web la adresele www.esperite.com, www.genoma.com, www.cryo-save.com/ro.
In Romania, Grupul ESPERITE este prezent cu Cryo-Save. Adresa: Str. Constantin Aricescu, Nr. 8, Sector 1, Bucuresti, tel. 0311063165, e-mail ro@cryo-save.com.

luni, 11 mai 2015

Legatura dintre laptele matern si autism

Legatura dintre laptele matern si autism

Un recent studiu publicat in Medical Hypotheses de catre cercetatorul Gary Steinman sustine ca o proteina din laptele matern poate schimba sansele unui copil de a dezvolta autism.
In lucrarea sa, Steinman subiniaza si rezultatele altor studii anterioare care leaga proteina (numita factor de crestere insulin-like, IGF) de un numar de functii neurale si de crestere.
"Prin cercetarea noastra, impreuna cu zeci de alte studii relevante, se poate construi o argumentatie puternica pentru a demonstra ca IGF – cunoscuta pentru faptul ca este profund implicata in cresterea si dezvoltarea normala a celulelor creierului bebelusilor - serveste, de asemenea, ca un biomarker pentru autism" a declarat Dr. Steinman.
Studiul, prezentat intr-un jurnal care publica lucrari "care descriu teorii, idei care se bazeaza pe sprijin observational puternic si a unor ipoteze in care sprijinul experimental este inca fragmentar", nu prezinta dovezi concludente sau o descoperire, ci mai degraba aduce o ipoteza pentru a stimula un dialog si dezbaterea in cadrul comunitatilor stiintifice - in acest caz, faptul ca nivelurile de IGF pot fi un biomarker pentru autism.
Daca teoria se dovedeste corecta?
Steinman sugereaza ca daca IGF este intr-adevar un biomarker pentru autism, expertii ar trebui sa pledeze si sa incurajeze alaptarea ca un mijloc extrem de accesibil de completare a nivelului natural de proteine al sugarilor.
Dat fiind faptul ca ratele de alaptare variaza pe tot globul, Steinman sugereaza ca nou nascutii care au niveluri foarte mici de IGF pot sa primeasca suplimentar proteina si prin alte mijloace simple.
Mitul distrus
Din pacate, solutia este putin probabil sa fie atat de simpla.
Profesorul Andrew Whitehouse de la Telethon Institute for Child Health Research este parte a echipei de cercetare care aprofundeaza dezvoltarea prenatala si autismul si spune ca teoria nu prezinta interes pentru cercetare.
El spune in timp ca aceasta nu este parerea lui definitiva, insa este foarte putin probabil ca aceasta teorie sa se dovedeasca corecta.
"Desi exista unele diferente ale nivelului IGF pentru unele persoane cu autism, este un salt mare pana la se spune ca sunt un biomarker si, desigur, un salt mare pana la a spune ca alaptarea va ajuta la schimbarea cursului autismului – nu exista pur si simplu destule dovezi solide care sa sugereze ca acest lucru poate fi o cale serioasa pentru cercetare. "
O privire rapida pe internet la cercetarile actuale arata ca parerea este  impartasita si de alti cercetatori din domeniu.
Alycia Halladay, PhD, director principal in stiinte clinice si de mediu la Autism Speaks, spune ca cercetarile care investigheaza rate mai mari de autism la copiii hraniti cu biberonul, au aratat in general, ca copiii cu TSA sunt mai susceptibili sa fi fost hraniti cu lapte praf sau intarcati mai devreme decat grupurile de comparatie de copii care nu sunt afectate de TSA. Dar spune ca cercetarile nu tin cont de mai multe variabile aferente care ar putea afecta riscul.
"Pana in prezent studiile nu au fost in masura sa excluda acesti factori. Ca urmare, stim doar ca hranirea cu formula de lapte praf pare sa se "coreleze", sau coincide cu riscul crescut de autism. Dar noi nu stim ca provoaca autism sau ca influenteaza direct crestera riscului. De exemplu, studiile au asociat statutul socio-economic al mamei si nivelul educational la probabilitatea ca ea sa alapteze sau nu. Aceste diferente pot afecta, de asemenea, riscul ca bebelusul sa dezvolte autism."
Atat Halladay, cat si profesorul Whitehouse concluzioneaza ca, desi exista multe beneficii dovedite pentru alaptare, printre acestea nu se numara deocamdata si scaderea riscului de autism.