Terapie cu MAGARUSI pentru copiii cu autism si alte afectiuni

Copiii cu autism sau alte afecţiuni neuro-psiho-motorii din judeţul Constanţa pot face terapie şi cu măgăruşi, nu doar cu cai. În centrul “FootPrints of Joy” din apropiere de Cernavodă, aproape 60 de urechiaţi, blânzi şi ascultători, îi ajută pe terapeuţi în procesul de recuperare a copiilor cu dizabilităţi. Seara trecută, în acest loc, în care sunt adăpostiţi şi 400 de câini ai străzii, a venit în vizită ambasadorul Marii Britanii în România, Paul Brummell. Diplomatul a rămas încântat de ceea ce a văzut.

"La început s-a creat o legătură între copii și măgăruși. Mulți dintre cei mici au început să folosească cuvinte mai multe, au mai mult mai multă răbdare și sunt mult mai liniștiți", a precizat Irina Zlatov.

Dintre cei aproximativ 59 de măgăruși de la “FootPrints of Joy”, ce aparține Asociației “Save the Dogs and Other Animals”, doar 3 sunt antrenați pentru onoterapie. Gina, Lancelot și Cezar sunt de o blândețe ieșită din comun. Și poate nu întâmplător, căci au trecut prin mari suferințe. Primii stăpâni i-au bătut, i-au înfometat și i-au lăsat în agonie pe străzi. Salvarea lor a fost acest loc amplasat între Cernavodă și Cochirleni. Proiectul este finanțat de asociații din Italia și Marea Britanie.

"Marea majoritate a măgărușilor noștri sunt aduși de pe stradă, după ce au fost abandonați de proprietari", a precizat Raul Tușer, medic veterinar.

Măgărușii reușesc să le redea copiilor cu dizabilități încrederea de sine. Anual, zeci de micuți vin la onoterapie.

Seara trecută, ambasadorul Marii Britanii în România, Paul Brummell a vizitat acest loc și a rămas încântat de ceea ce a văzut. Atât în locul destinat măgărușilor, cât și în zona câinilor. Peste 400 de patrupede salvate de pe străzi pot fi adoptate de români, dar și de străini. Anual se fac peste 500 de adopții intrernaționale, și doar 50 în România.

"Acest adăpost reprezintă un model pentru România. Toți știm că România are probleme legate de trecut cu câini maidanezi", a susținut Paul Brummel, ambasadorul Marii Britanii în România.

"Continuăm sterilizarea gratuită în centrele noastre de la Cernavodă și Medgidia și vom continua și programul de terapie cu copii și măgăruși", a precizat Filippo Agostino, directorul general al centrului.

sursa: http://www.reporterntv.ro/; http://cursuriautism.ro/terapie-cu-magarusi-pentru-copiii-cu-autism-si-alte-afectiuni.php

Mama simpla de la tara care are copil cu autism - o barca in deriva

Stim bine ca autismul nu alege. Apare in familii bogate sau sarace, de la oras sau de la tara, educate sau mai putin educate. Autismul schimba cursul vietii familiei, dar cel mai mult schimba cursul vietii mamicii.

In majoritatea cazurilor, tatal isi pastreaza jobul, este mai cerebral sau alege sa se implice foarte putin in modelarea comportamentului copilului cu autism. El ramane doar un aducator de venituri in familie, o constanta si uneori, un simplu spectator la filmul despre autismul copilului sau. Desigur, nu e o regula. Sunt tati extrem de implicati sau sunt tati care ies din peisaj.

Dar oare mama simpla de la tara, care are un copil cu autism ori cu alta dizabilitate, cum percepe si cum traieste acest ”film”? Si aici ma refer la mama care nu a ajuns la facultate si poate nici macar la liceu, la mama care nu are acces la internet si chiar daca ar avea, nu stie sa-l foloseasca, la mama sufocata de treburile gospodaresti si impovarata de ”gura lumii”.

Lipsa informatiilor, posibilitatile financiare reduse, distanta mare pana la centrul unde face copilul terapie, sunt doar cateva din dezavantajele cu care pleaca din start aceste mamici. Sa mergi o ora sau doua pana la locatia centrului, indiferent de vreme, nu e lucru usor. Implica determinare, putere si speranta ca va fi mai bine.

O parte din aceste mamici percep afectiunea copilului ca pe o pedeapsa primita pentru pacatele personale sau ale stramosilor. Multe se cearta in interiorul lor cu Dumnezeu pentru ca nu gasesc pacate atat de mari in viata lor, care sa le dea o astfel de pedeapsa, ori vad in satul din care fac parte femei mai pacatoase, care au copii sanatosi. E nedrept, e greu si nu au in dotare (ori nu stiu ca au) armele de care au nevoie sa duca aceasta lupta. Cam asa s-ar putea descrie furtuna din interiorul sufletelor mamicilor in general, dar mai ales a mamicilor din mediul rural.

Dar situatia nu se imbunatateste pe parcurs. Pentru ca lucrurile se complica. Pe timp ce creste, copilul incepe sa aiba diverse probleme de comportament, iar mama nu stie cum sa le abordeze. Si toti stim ca o problema de comportament veche, e din ce in ce mai greu de remediat.

Uneori, chiar daca terapeutul copilului ii ofera informatia despre cum sa procedeze acasa atunci cand copilul manifesta anumite comportamente nepotrivite, mama nu stie sa puna in practica aceasta informatie, nu are puterea de a fi riguroasa si constanta asa cum ar trebui in astfel de situatii. Si uite asa, vezi aceste mamici cand vin la terapie, obosite, depresive si fara solutii la probleme majore.

Copilul sta dezbracat complet toata ziua in casa, sau chiar se dezbraca pe strada, copilul a devenit ”seful” in casa si toata lumea trebuie sa actioneze dupa dispozitia si regulile copilului, copilul trebuie tinut ocupat cu mancare cat timp merge cu autobuzul de la tara pana in oras, fiindca altfel se agita si face tot felul de probleme...si tot asa.

Pentru aceste mamici exista un vid de servicii de consiliere si sprijin. Adica servicii acolo unde familia isi are domiciliul, nu la 60 de km distanta. Mai avem mult pana sa intram si noi in normalitatea tarilor europene, iar pentru familiile de azi, e deja prea tarziu.

sursa: http://grupdesuportautism.blogspot.ro; http://cursuriautism.ro/mama-simpla-de-la-tara-care-are-copil-cu-autism-o-barca-in-deriva.php

Ce sanse au copiii autisti in Romania?

Incidenţa autismului este de 1/88 persoane, conform unui studiu publicat în 2014 de Centrul pentru Controlul Maladiilor din Atlanta, Statele Unite ale Americii, iar pentru ţara noastră specialiştii estimează că există cel puţin 15.000 de persoane cu autism. Studiile şi experienţa organizaţiilor de profil internaţionale arată că diagnosticarea timpurie, la vârsta de 18 – 36 luni, intervenţiile specializate şi integrarea socială, cresc cu până la 47% şansele persoanelor cu autism de a dobândi abilităţi pentru viaţă independentă, conform studiului publicat de Ivar Lovaas, UCLA, 1987.

Dat fiind că, în România, serviciile specializate se situează sub nivelul cererii, tulburarea de spectru autist (TSA) rămâne o afecţiune extrem de costisitoare pentru majoritatea familiilor afectate.

În condiţiile în care, în ţara noastră, nu există deocamdată un cadru legislativ care să reglementeze drepturile persoanelor cu TSA, responsabilitatea recuperării copiilor cu autism – asigurarea intervenţiilor terapeutice necesare, integrarea copiilor în sisteme de învăţământ, acoperirea tuturor costurilor aferente acestui proces anevoios – revine aproape exclusiv familiei.

Părinţii caută, pe internet sau prin cunoştinţe, atât informaţii cât şi servicii în care se aplică terapii ce şi-au demonstrat eficienţa (ABA, PECS etc.), iar ajutorul unor consultanţi certificaţi poate să ducă la costuri foarte ridicate, de până la 4.000-5.000 lei pe lună, investiţi în terapie şi în alte mijloace de recuperare.

La toate acestea se adaugă faptul că, în majoritatea cazurilor, unul dintre părinţi este nevoit să renunţe la locul de muncă şi să devină însoţitorul permanent al copilului cu autism, fapt care diminuează şi mai mult venitul familiei, iar părintelui îi reduce şansele de a se reintegra pe piaţa muncii.

La momentul începerii proiectului “Şi ei trebuie să aibă o şansă !“ – program de sprijin pentru integrarea socială şi profesională a persoanelor cu tulburări de spectru autist, serviciile publice existente erau în principal cele dedicate copiilor sau adulţilor cu dizabilităţi în general.

La nivelul anului 2014, conform unei analize realizate de partenerii din proiect, în cadrul celor 81 de direcţii generale pentru protecţia copilului şi asistenţă socială din întreaga ţară, care au răspuns la chestionarul de culegere de date, au rezultat următoarele:

Alternativa o reprezintă serviciile private care sunt dezvoltate de organizaţiile neguvernamentale sau sunt oferite de practicieni individuali (psihologi, logopezi, psihopedagogi, kinetoterapeuţi).

Iniţiativele organizaţiilor neguvernamentale au pornit, la rândul lor, de la părinţi ai copiilor cu tulburări de spectru autist care nu au găsit, în sistemul public, serviciile necesare persoanelor cu astfel de tulburări.

Părinţii au format, acoperind ei înşişi costurile, primii specialişti în terapii pentru TSA (ABA, TEACCH, PECS etc.), bazându-se pe experienţa profesioniştilor din alte ţări.

De aceea, majoritatea serviciilor private sunt oferite contra cost, fapt ce limitează accesul persoanelor cu TSA, din familii vulnerabile, la intervenţii absolut necesare pentru o viitoare integrare socială.

Odată ajunşi la vârsta adultă, serviciile existente se restrâng şi mai mult, atât din punct de vedere al diversităţii şi acoperirii nevoilor adulţilor cu autism cât şi din perspectiva numărului de astfel de servicii şi a distribuţiei acestora în teritoriu.

Analiza situaţiei naţionale realizate în cadrul proiectului identifică, de asemenea, o serie de probleme şi în ceea ce priveşte accesul copiilor şi adulţilor cu TSA la educaţie: ”dificultăţile de integrare şcolară sau de acceptare în colectiv, lipsa unei programe şcolare adaptate nevoilor copiilor, numărul redus al consilierilor şcolari şi al profesorilor de sprijin, lipsa de interes a părinţilor, lipsa de formare a cadrelor didactice în ceea ce priveşte sănătatea mintală a copilului şi adolescentului, modul deficitar în care funcţionează instituţia profesorului de sprijin” şi, nu în ultimul rând, respingerea şi izolarea persoanelor cu autism, cauzate de lipsa de informare cu privire la afecţiune.

Persoanele cu autism au nevoie de terapie continuă, care vizează îmbunătăţirea sau dezvoltarea abilităţilor de comunicare, combaterea izolării sociale, formarea unei anumite rutine, acumularea de informaţii şi cunoştinţe, estomparea comportamentelor disruptive etc..

Întreruperea terapiei sau fluctuaţiile de participare la şedinţele terapeutice conduc, de cele mai multe ori, la înregistrarea unui regres sau la consecinţe ireversibile.

Pe lângă terapia individuală este nevoie şi de terapie de grup care să vizeze procesul de dezvoltare a propriei personalităţi sociale. Serviciile de evaluare şi terapie în domeniul TSA trebuie susţinute de servicii complementare precum cele medicale, de logopedie, kinetoterapie sau de terapie ocupaţională, de la caz la caz.

Tinerii cu TSA au nevoie de terapie care să vizeze predominant zona deprinderii abilităţilor de viaţă independentă, pentru creşterea autonomiei personale, asigurarea, prin intervenţii în cadrul familiei şi a şcolii, a unei tranziţii către viaţa de adult.

Integrarea profesională devine, în unele cazuri, o necesitate iar intervenţiile aici au în vedere sensibilizarea societăţii în ansamblu, prin creşterea nivelului de informare cu privire la TSA, stimularea angajatorilor, dar şi încurajarea dezvoltării de ateliere protejate sau forme de economie socială.

Totuşi, mai rămân încă multe lucruri de făcut:

“Deşi prin proiectul “Şi ei trebuie să aibă o şansă!” s-au realizat paşi importanţi privind îmbunătăţirea vieţii persoanelor cu autism din România, problemele acestora sunt departe de a fi rezolvate în absenţa unui cadru legislativ coerent şi aplicat.

Este nevoie, în primul rând, de reglementări legislative care să asigure respectarea drepturilor persoanelor cu autism.

De asemenea, serviciile de recuperare trebuie să fie gratuite, susţinute de stat şi oferite timpuriu, iar integrarea şcolară a copiilor cu autism trebuie să devină o realitate.

Nu în ultimul rând, este nevoie de servicii pentru tinerii şi adulţii cu autism, centrate pe dezvoltarea potenţialului lor, pe integrarea în muncă şi în comunitate.

Aceste servicii lipsesc aproape cu desăvârşire.”

sursa: http://www.si-eu-contez.eu/; http://cursuriautism.ro/ce-sanse-au-copiii-autisti-in-romania.php

Delfinoterapie pentru copiii cu autism. Pro și contra

Un psiholog dorește să colaboreze cu Delfinariul, conducerea acestuia are însă o serie de precizări.

O asociație din Constanța, reprezentantă de un fost jandarm de carieră, vrea să folosească delfinii din Complexul Muzeal de Științe ale Naturii pentru a trata copiii cu autism. Adrian Gemănaru, care a devenit, după ce și-a dat demisia din Jandarmerie, psiholog, cere de mai mult timp acces la delfini.

Spune că are acreditări obținute în străinătate, dar recunoaște că nu este autorizat în România pentru delfinoterapie. Nici nu ar avea cum, spune el, fiind un pionier în domeniu la noi în țară.

Gemănaru spune că este dispus “ca pentru două ore de terapie zilnică asigurată copiilor cu dizabilități, să suporte toate costurile de întreținere ale delfinilor, în valoare lunară de 10.000 lei“, dar și „să suporte salariile lunare pentru personalul Delfinariului Constanța și toată logistica necesară desfășurării proiectului în condiții optime.“ Ar taxa ședința cu 100 de euro.

În Turcia o astfel de ședință costă 500 de euro. Directorul Delfinariului, Adrian Bîlbă, nu respinge ideea delfinoterapiei, dar are câteva precizări. În primul rând, Consiliul Științific al instituției a declarat, în scris, că delfinoterapia este prea riscantă, pentru copii și delfini, și a refuzat să-și dea acceptul.

În al doilea rând, delfinii au fost achiziționați printr-un program, acceptat de minister, care nu prevede folosirea delfinilor în acest scop. În al treilea rând, nici asigurătorul delfinilor nu permite acest lucru. În al patrulea rând, de doi ani delfinii stau într-un bazin mai mic, pentru că se lucrează la unul mai mare.

În al cincilea rând, este nevoie de un delfin special antrenat pentru contactul cu orice om, nu ca cei actuali, care nu acceptă decât dresorii cu care se obișnuiesc. „Trebuie să fii sigur că definul nu va avea nici o reacție la un copil cu dizabilități. Delfinul poate lovi fără să vrea“, spune Adrian Bîlbă. În prezent, în țările vecine României se face delfinoterapie în Turcia și Ucraina.

Achiziționarea unui delfin

Cine dorește să facă delfinoterapie ar trebui să cumpere un astfel de delfin, iar cei de la Complexul Muzeal îl pot dresa. Valoarea delfinului și a asigurării sunt însă foar­te mari: peste 200.000 de euro. “Îmi doresc să fac delfinoterapie, dar nu putem în condițiile actuale“, a conchis Adrian Bîlbă.

sursa: http://www.romanialibera.ro/; http://cursuriautism.ro/delfinoterapie-pentru-copiii-cu-autism-pro-si-contra.php

Sesame Street a lansat primul personaj cu autism

Sesame Street a  lansat primul personaj  cu autism pentru a  reduce  conotatiile  negative asociate acestei tulburari.  Julia, este descrisa ca fiind fetita care face lucrurile putin  diferit.

Dr. Jeanette Betancourt, care este senior vicepresedinte pe probleme de comunitate si familie, a spus: 'Noi incercam sa popularizam povestea despre toata teoria din spatele acestor probleme - dragoste si aceptare.

'Toata lumea a auzit despre autism, si creand-o pe Julia, Sesame aduce copiii impreuna.'

sursa: http://www.radioromaniacultural.ro/; http://cursuriautism.ro/sesame-street-a-lansat-primul-personaj-cu-autism.php

Beneficiile cititului la copiii cu autism

Majoritatea copiilor cu tulburare de spectru autist întâmpină probleme la nivelul înţelegerii unui text sau a unei situaţii.

Un tratament propus de cercetători ce vine în această direcţie este un antrenament ce se bazează pe citit şi imagini în legătură cu textul lecturat.

În cadrul unui studiu, timp de zece săptămâni, 4 ore în fiecare zi, terapeuţii au antrenat 16 copii cu imagini pentru a înţelege textul citit. De exemplu, copilul învăţa să îşi imagineze o imagine pentru a reprezenta cuvinte, apoi să îi descrie culorile, mărimea şi forma.

Această terapie este potrivită pentru copiii care citesc corect, dar care întâmpină dificultăţi pe partea de înţelegere a textului.

Terapia îmbunătăţeşte semnificativ conexiunile între ariile creierului şi gradul de înţelegere a textului citit.

sursa: http://crinanedelcu.blogspot.ro/; http://cursuriautism.ro/beneficiile-cititului-la-copiii-cu-autism.php

O noua sansa impotriva autismului: marijuana mimeaza hormonii dragostei

Marijuana are o reputație pentru inducerea sentimentelor de pace și dragoste, iar oamenii de știință pretind că au aflat motivul.

Un nou studiu scoate la iveală faptul că „drogul” se comportă în același mod precum chimicalele produse de oxitocină, cunoscută drept hormonul dragostei. Acest hormon este responsabil, în mare parte, pentru sentimentul de atașament, atât în cazul relațiilor amoroase, cât și celor de rudenie sau de prietenie și este cunoscut ca fiind foarte util în tratarea schizofreniei și nu numai.

Cercetarea, făcută cu ajutorul șoarecilor, a arătat că nivelurile mare de oxitocină conduc la eliberarea anandamidei, care se comportă foarte asemănător ingredientului psihoactiv din canabis, THC. Ambele chimicale relaționează cu aceleași celule cerebrale receptoare, generând stări similare.

Ca partea a studiului, cercetătorii au descoperit că blocarea anandamidei reduce efectele sociale pozitive ale oxitocinei. Pe de altă parte, un drog care păstrează anandamida în creierul șoarecilor părea să îi facă mai fericiți și mai confortabili în preajma altor șoareci. Cercetătorii spun că rezultatele ar putea deschide calea pentru noi tratamente în cazul autismului, unul dintre simptomele principale fiind dificultatea de socializare. Totuși, e destul de greu să livrezi oxitocină direct la creier.

Daniele Piomelli, cercetător la Institutul Italian de Tehnologie din Genoa, Italia, a spus că o altă strategie ar implica să meargă mai departe de calea oxitocină-anandamină. „Cercetarea noastră deschide posibilitatea ca drogurile care blochează degradarea anandaminei, care sunt în prezent testate pentru diverse probleme de anxietate, ar putea da un boost nivelului de oxitocină din creier, astfel încât oamenilor cu autism le-ar fi mai ușor să socializeze”.

Cum funcționează, de fapt, marijuana

Canabisul este singurul gen de plante care conţine o clasă unică de compuşi moleculari, canabinoizii, o familie de substanţe chimice complexe ce acţionează asupra receptorilor canabinoizi (molecule de proteine situate pe suprafaţa celulelor). Cercetătorii au descoperit mai multe tipuri de canabioizi, dintre care cei mai importanţi sunt delta-9 tetrahidrocanabinolul (THC), un compus psihoactiv, şi cannabidiolul (CBD), un compus anti-psihoactiv.

Marijuana este folosită în jurul lumii mai ales datorită proprietăţilor sale psihoactive produse de THC, principalul ingredient activ din plantă. De altfel, aceasta este diferenţa dintre cânepa obişnuită şi cea marijuana: dacă în drog THC-ul depăşeşte nivelul de 20% din conţinutul total al plantei, în planta folosită pentru a produce fibre şi alte produse THC-ul nu trece de 0,3%, fiind predominant CBD-ul.

În ciuda faptului că oamenii au folosit plantele de cânepă în scopuri recreaţionale şi medicinale preţ de câteva mii de ani, canabinoizii au fost obţinuţi pentru prima dată în anii ‘40, când au fost purificaţi din plante de canabis. Structura THC-ului a fost descoperită în anii ‘60. După alte două decenii, cercetătorii au găsit primul receptor canabinoid din corp şi au descoperit în scurt timp că producem în corp substanţe similare canabinoizilor, ce poartă numele de endocanabinoizi.

Oamenii au două tipuri de receptori canabinoizi, CB1 şi CB2, ce se găsesc în locuri diferite şi au funcţii diferite. Receptorii CB1 se găsesc în mare parte în celulele din sistemul nervos, inclusiv în anumite zone ale creierului şi la capetele nervilor situaţi de-a lungul corpului, pe când receptorii CB2 se găsesc în cea mai mare parte în sistemul imunitar. Deoarece sunt situaţi în creier, cercetătorii cred că receptorii CB1 sunt responsabili pentru efectul psihoactiv al plantei de canabis. Receptorii CB2 sunt responsabili de efectele benefice pe termen lung pe care marijuana le are asupra inflamaţiei şi ale bolilor similare.

Deși este ilegală în multe state, inclusiv în România, poate că ar trebui să i se acorde mai mult credit în uzul medicinal. De exemplu, dincolo de ajutorul oferit în cazul crizelor de epilepsie, un grup de cercetători de la Universitatea din South Carolina a efectuat un experiment, care arată că THC-ul poate întârzia respingerea organelor incompatibile în cazul șoarecilor. Rezultatele au fost publicate în Journal of Leukocyte Biology.

Aceștia au realizat un transplant de piele de la un grup de șoareci la un alt grup cu diferențe genetice considerabile. Țesutul incompatibil a fost tratat cu THC, compusul activ din cannabis. Din cauza diferenței genetice, sistemele imunitare ale cobailor ar fi trebuit să respingă țesuturile incompatibile. Totuși, se pare că substanța a întârziat această respingere.

sursa: http://playtech.ro/; http://cursuriautism.ro/o-noua-sansa-impotriva-autismului-marijuana-mimeaza-hormonii-dragostei.php

CEL MAI BUN TRATAMENT PENTRU AUTISM

Un studiu longitudinal (Wetherby et al., 2014) condus pe parcursul a 7 ani a evidentiat faptul ca terapia specializata oferita copiilor cu autism trebuie dublata de instruirea parintilor in a interactiona eficient cu propriul copil.

Astfel, parintii au fost invatati de catre clinicieni unele strategii psihologice si comportamentale pe care sa le aplice in interactiunile zilnice cu copilul:

• cand mananca impreuna;
• cand realizeaza treburile gospodaresti (implicandu-i pe copii in efectuarea acestora);
• cand merg la locul de joaca, parc etc.;
• cand merg la magazin;
• cand merg la restaurant, etc.

Studiul a fost publicat in jurnalul Pediatrics si a inclus 82 de copii pana in 3 ani iar dintre principalele atributii ale parintilor a fost sa-i invete pe copii sa-i imite pe ceilalti , deoarece imitarea este una dintre cheile invatarii.

Profesorul Wetherby, autorul principal al studiului afirma:

“Am propus un model de tratament care ii invata pe parinti cum sa sprijine procesul de invatare al copilului prin intermediul activitatilor zilnice, si am demonstrat ca copilul si-a imbunatatit nivelul developmental, abilitatile de comunicare si simptomele autismului.”

sursa: https://oncadana.wordpress.com; http://cursuriautism.ro/cel-mai-bun-tratament-pentru-autism.php

Cum percep persoanele cu autism mediul inconjurator

O echipa de cercetatori din California a creat in cadrul unui studiu o serie de imagini care arata cum persoanele cu autism isi focuseaza atentia asupra obiectelor din mediul inconjurator in comparatie cu indivizii care nu sunt afectati de aceasta boala.

Studiul, realizat de Institutul Cal Tech si dat publicitatii joi, releva faptul ca creierul indivizilor cu autism interpreteaza in mod diferit un spectru larg de stimuli luminosi si astfel perceptia asupra realitatii este afectata.

Pentru efectuarea studiului cercetatorii au folosit 700 de imagini pe care le-au aratat la 20 de indivizi care sufera de autism functional sever si altor 19 subiecti, care nu sufera de aceasta boala, in timp ce un dispozitiv de urmarire a privirii inregistra modul in care subiectii isi concentrau atentia pe diferitele obiecte din imagine.

Dupa cum se poate observa in imaginile de mai jos, persoanele care sufera de autism isi concentreaza atentia mai degraba asupra obiectelor decat a fiintelor din mediul inconjurator.

Perceptia unei persoane cu autism asupra imaginii ursa foto: huffingtonpost.com

Perceptia unei persoane care nu este afectata de autism asupra imaginii sursa foto: huffingtonpost.com

O alta pereche de imagini, arata cum indivizii cu autism aleg sa priveasca spre zona occipitala a capului arbitrului decat spre fata jucatorului de langa.

Perceptia unei persoane cu autism asupra imaginii sursa foto: huffingtonpost.com

Perceptia unei persoane care nu este afectata de autism asupra imaginii sursa foto: huffingtonpost.com

Autorii studiului sustin ca noile descoperi ar putea ajuta in viitor clinicienii sa identifice mai multe subtipuri de autism in analiza lor asupra cazurilor individuale.

sursa: http://www.hotnews.ro/; http://cursuriautism.ro/cum-percep-persoanele-cu-autism-mediul-inconjurator.php

Spalatul dintilor - o provocare pentru copiii cu autism

Pentru copiii cu autism, spalatul pe dinti sau vizitele la medicul stomatolog se apropie cateodata de limita imposibilului. Pe langa intreaga lista de abilitati (de comunicare, de joaca, sociale etc), se adauga si igiena orala – o adevarata provocare pentru copii si parinti.

De cele mai multe ori aceasta problema pare sa fie una senzoriala: copilul simte un disconfort fizic puternic (trebuie sa deschida gura, sa introduca periuta, sa simta gustul pastei de dinti si sa suporte periajul propriu-zis).

Din experienta psihologului Carmen Hotar, aceasta a observat ca periuta de dinti electrica este mult mai usor acceptata de copii. In afara faptului ca nu trebuie sa depuna efort (in special copiii cu probleme motorii nu reusesc sa efectueze corect miscarile de periaj), "gaditalul" dintilor le da chiar o stare de bine. Astfel, se obtine un periaj mai rapid si mai corect al dintilor si gingiilor.

Pentru copii exista o varietate larga de periute de dinti electrice "prietenoase", cu desene si personaje atat pentru baieti, cat si pentru fetite.

Privit din punctul de vedere al unui copil cu autism, spalatul pe dinti este un proces foarte complex (implica atat obiecte cat si actiuni): pasta de dinti, periuta, chiuveta, robinetul, apa, dintii, gura deschisa... Toate aceste "lucruri" trebuie potrivite si explicate astfel incat copilul sa inteleaga conceptul de "spalat pe dinti" (exact ca intr-un puzzle).

In cazul in care igiena orala incepe devreme (odata cu aparitia primilor dinti), igiena orala va fi mult mai usor acceptata, devenind o rutina.

In cazul copiilor mai mari, primul pas ar fi sa mergeti cu ei la cumparaturi unde pot sa-si aleaga singuri periuta de dinti si eventual si pasta (in functie de preferinte, exista mai multe arome).

Al doilea pas ar fi "spargerea" acestei activitati in bucatele mai mici pe care copilul sa le invete: intai ne urcam pe scaunel, ne aplecam dupa pasta de dinti, ii desfacem capacul, punem pasta pe periuta, dam drumu la robinet.

Unii copii inteleg explicatiile verbale ale parintilor, altii s-ar putea sa aiba nevoie de ajutor vizual (videoclip, carti pentru copiii, imagini/pictograme sau chiar o persoana care sa-i arate efectiv cum se spala). Nu uitati sa recompensati fiecare "bucatica" corect executata ca si parte din procesul de curatate a dintilor.

Secretul este ca aceasta activitate sa fie facuta in joaca, impreuna (la inceput). Daca un copil este fascinat de cifre, de exemplu, puteti numara impreuna fiecare dinte spalat (este distractiv si ii poate da copilului o stare de confort); daca are un animal de plus preferat, il poate lua la baie sa-l "spele" si pe el.

In cazul in care copilul incepe sa se descurce din ce in ce mai bine, incercati sa va pozitionati din ce in ce mai departe de el, astfel incat sa devina constient de cel mai important lucru: "pot si singur"- este sfatul Psih. Clinician Specialist Carmen Hotar.

sursa: http://www.copilul.ro/; http://cursuriautism.ro/spalatul-dintilor-o-provocare-pentru-copiii-cu-autism.php

Delfinoterapia pentru copiii cu autism, acum si in Romania!

Centrul Psihologic “Marea Neagră”, recunoscut pentru revoluţionarele tehnici de recuperare a copiilor cu dizabilităţi, desfăşoară un nou proiect în cadrul căruia organizează şedinţe de terapie cu animale (delfini şi câini), apreciate de specialiştii internaţionali ca fiind unele dintre cele mai progresive forme de terapie.

Proiectul “Copiii şi animalele comunică” este iniţiat de psihologul Adrian Gemănaru, nominalizat la premiile World Autism Festival şi la Gala “Zece Oameni de Valoare pentru Constanţa”, singurul psiholog din România acreditat în delfinoterapie şi printre puţinii acreditaţi în terapie canină.

Centrul Psihologic “Marea Neagră” şi-a asumat obligatia ca pentru două ore de terapie zilnică asigurată copiilor cu dizabilităţi, să suporte toate costurile de întreţinere ale delfinilor, în valoare lunară de 10.000 lei, să asigure specialist psiholog acreditat internaţional pentru delfinoterapie, să demareze o cercetare ştiinţifică, prin care să demonstreze beneficiile delfinoterapiei, să suporte costurile de achiziţionare a unui delfin în termen de 2 ani de la demararea proiectului, să asigure personal medical pe timpul terapiei, să suporte salariile lunare pentru personalul Delfinariului Constanta şi toată logistica necesară desfăşurării proiectului în condiţii optime.

“Şedinţele de terapie cu animale sunt foarte apreciate în Occident, mai ales în Statele Unite ale Americii, şi am decis să demarăm acest proiect şi în România. Din motive administrative sau poate politice, nu pot să-mi dau seama încă, proiectul a fost sistat şi dorim să facem o presiune publică pentru reluarea acestuia. Am alergat un maraton şi un ultramaraton pentru conştientizarea asupra beneficiilor terapiilor cu animale, am iniţiat şi o petiţie publică pentru a le arăta celor din conducere că membrii comunităţii doresc reluarea proiectului şi vom face orice e necesar ca delfinoterapia să devină o prioritate pentru Delfinariul Constanţa”, psihologul Adrian Gemănaru, preşedintele Centrului Psihologic “Marea Neagră”, care este în curs de acreditare B.C.B.A. la Universitatea North Texas din Statele Unite ale Americii.

sursa: http://www.csid.ro/; http://cursuriautism.ro/delfinoterapia-pentru-copiii-cu-autism-acum-si-in-romania.php

Despre tratamentul homeopat in autism

Homeopatia este o specialitate medicala veche de 200 de ani care se bazeaza pe principiul similitudinii. Prin tratament homeopat se intelege administrarea zilnica a unei substante (de origine minerala, vegetala sau animala) unui grup de oameni clinic sanatosi produce o serie de simptome fizice si/sau simptome psihice.

Principiul homeopatiei: daca persoanele cu simptomele respective, cauzate in mod natural de o boala, primesc substanta care le produce (intr-o concentratie infinitezimala) acestea se reduc si dispar. Daca taiem ceapa ne curg ochii si nasul. In rinita virala ne curg ochii si nasul. Daca vrem sa o tratam cu un medicament homeopat folosim medicamentul allium cepa (ceapa) intr-o dilutie infinitezimala.

Cum actionam prin tratament homeopat?

Medicamentul homeopat ajuta organismul sa reactioneze in directia in care are nevoie.

In urma unui tratament homeopat, un copil cu autism devine capabil sa simta, sa exprime emotii si incepe sa invete natural si spontan.

De ce tratament medicamentos homeopat?

Primul dicton din medicina este “Primum non nocere”, adica “pentru inceput nu fa rau”.

Daca unui pacient trebuie sa-I administram un medicament, atunci acel medicament trebuie sa actioneze bland, eficient, rapid si fara reactii adverse.

Medicamentul homeopat indeplineste aceste cerinte.

Ce trateaza homeopatia in autism?

Autismul se caracterizeaza print-un cumul de simptome. Exista un grup de medicamente homeopate care le acopera:

• terenul copilului – prin medicament homeopat constitutional;
• simptomele – prin medicamente homeopate simptomatice;
• detoxifierea de metale grele, medicamente din sarcina – metalul respective medicamentul din sarcina in dilutie homeopata;
  Prin teren particular intelegem un tip constitutional, pentru care administram medicamentul homeopat constitutional.

Cu tratamentul medicamentos homeopat tratam terenul copilului si simptomele autismului, aplicam detoxifierea fata medicamentele din sarcina si fata de metale grele. Se recomanda unul sau mai multe medicamente homeopate care acopera cele mai importante si urgente simptome pe care le enumera parintele.

Prin detoxifiere apar semnele de drenaj: un scaun moale, urat mirositor, sau scaun normal, dar de mai multe ori pe zi, urat mirositor, o diaree si/sau o eruptie cutanata.

La unii copii, in timpul drenajului apare o aparenta pierdere a celor achizitionate pana atunci si pentru o perioada de ore sau zile prezinta semnele de autism pe care le avea inainte de orice tratament. Este un semn de drenaj, de eliminare masiva si totodata o dovada ca relatarile parintilor sunt reale, iar medicamentul homeopat intr-adevar actioneaza.

Episodul de “drenaj zgomotos” este foarte frustrant pentru familie, copil si terapeuti, dar ulterior copilul isi revine pe atat de repede cum s-au instalat simptomele drenajului si in schimb prezinta achizitii mari pe ariile deficitare. Ex: dupa drenaj, un copil care face ABA, reuseste sa invete intr-o sesiune un program pe care nu reusea sa-l invete in cateva saptamani.

Exista multe boli cronice in care nu cunoastem cauza lor. Cum poate homeopatia sa ajute in aceste boli? Medicul homeopat in cadrul anamnezei noteaza toate simptomele pacientului. Apoi studiaza analizele de laborator. Pentru totalitatea simptomelor pacientului exista un medicament homeopat, sau mai multe care pot acoperi aceste simptome.

Ce obiective are un tratament homeopat in autism?

Tratarea celor mai grave si suparatoare simptome: auto si/sau heteroagresivitate, pavor nocturn, anxietate extrema (acolo unde exista).

Copilul cu tulburare autista are o pereche de parinti – obiect care ii satisfac nevoile primare.

Intre doua nevoi, parintii nu conteaza pentru el.

Urmatorul obiectiv este refacerea relatiei copil – parinte, adica transformarea parintelui – obiect in parintele adevarat.

In urma tratamentului homeopat copilul devine mai prezent, mai atent, incepe sa simta dragostea parintilor si sa dezvolte o relatie afectiva spontana. Datorita noii relatii cu parintii frica de nou se mai reduce, devine mai curios si incepe sa exploreze.

Apar frici pe care nu le-a mai avut, fiindca pe masura ce devine constient de lumea exterioara dezvolta simtul pericolului si fricile normale din diferitele etape de dezvoltare psihica a copilului tipic. Scade frecventa autostimularilor, copilul incepe sa gangureasca si sa accepte compania copiilor in jurul sau, incepe sa invete spontan imitand ce vede ca fac altii in jurul sau.

Evolutia copilului cu tulburare de spectru autist sub tratament homeopat

Toate simptomele, starile, pe care copilul le-a avut in trecut si care nu au fost vindecate, ci doar suprimate, vor reaparea in ordinea inversa aparitiei. Autostimularile si ritualurile copilului au fost frecvent suprimate prin interventie comportamentala.

Un comportament inacceptabil social s-a transformat intr-un comportament acceptabil.

Interventia comportamentala nu a actionat pe dorinta copilului de autostimulare, ci doar l-a redirectionat sa faca altfel.

Ultimele achizitii dobandite printr-un proces de invatare mecanic se pierd in urma inceperii tratamentului homeopat si ramane doar ce a invatat copilul cu adevarat. Ce a invatat mecanic trebuie sa i se predea din nou si acum va invata natural ca si copilul tipic.

Dupa inceperea tratamentului homeopat copilul incepe sa primeasca si sa ofere afectiune si are nevoie sa fie inconjurat de dragostea parintilor. La debutul terapiei el are varsta la care s-a oprit evolutia (un an, sau mai putin). Relatia afectiva intre parinti si copil trebuie sa fie asemanatoare relatiei afectiv-emotionale cu un copil mai mic de un an, caci de la aceasta varsta pornim procesul de recuperare a copilului.

Chiar daca prin ABA a recuperat mult pe cognitiv si pe limbaj, afectiv-emotional se recupereaza frecvent foarte putin. Si in acest caz, varsta afectiv-emotionala a copilului este de un an sau mai putin si tot de la aceasta varsta incepe recuperarea.

Devenind afectuos cu familia incepe sa socializeze si nu mai doreste sa stea izolat in alta camera. Incepe sa comunice non-verbal si apoi verbal prin gangurit, lalatiune si ulterior prin cuvinte stalcite si propozitii.

Devenind afectuos apare dorinta de comunicare, si dorind sa comunice va achizitiona limbajul caci are nevoie de el. Prin afectiune si socializare copilul incepe sa comunice si reincepe sa invete in mod natural. Deprinderile de autoingrijire si autoservire se vor deprinde mai usor.

Ce nu se vindeca prin tratament homeopat?

Nu il invata pe copil cum sa faca si de aceea tratamentul homeopat trebuie completat cu un proces de invatare.

Procesul de invatare implica mai intai o evaluare a nivelului global de dezvoltare si apoi elaborarea unui plan de invatare – recuperare.

Pentru procesul de invatare recomandam Analiza comportamentala aplicata (ABA), care daca este facuta corect are o eficienta foarte mare.

Dezavantajul acestei interventii este costul mare al ei, un cost pe care nu si-l permit multe familii din Romania. Rezultate bune obtin si cei care lucreaza cu un psihopedagog sau psiholog de recuperare cu experienta in lucrul cu copii cu dizabilitati.

Echipa de interventie a copilului cu autism este extinsa si formata in primul rand din parinti, psihiatrul de copii, psiholog cu experienta in consilierea familiei copilului cu tulburari de dezvoltare, psiholog specialist in evaluare, coordonator ABA, tutori, logoped, kinetoterapeut si terapeut ocupational.

sursa: http://www.napocensis-mc.ro/; http://cursuriautism.ro/despre-tratamentul-homeopat-in-autism.php

Casa acoperita cu ceramica, unica in Romania, centru gratuit pentru copiii cu autism

O casă din Timişoara uimeşte cu un exterior altfel. Pereţii clădirii au fost îmbrăcați în obiecte din ceramică, donate de mai mulți artiști italieni, cunoscuți la nivel internațional. În spatele pereților decorați funcționează un centru dedicat copiilor diagnosticaţi cu autism.

„Aici este o tehnică particulară numită „graffito” Vedem un verde intens, galben, cărămiziu și alte culori care se adaugă”, ne arată Vittorio Maggi, membru al asociației Casa Faenza.

Toate aceste opere de artă, lucrate din ceramică, au fost donate de câţiva artişti italieni. Piesele au fost montate pe ziduri, în stil tradițional și modern, în funcție de culoare, tematică și vârsta artiștilor.

Vittorio Maggi: O parte din lucrări sunt lipite. Există un număr mare de lucrări care care au fost încastrate în zid și de aceea ne-a ajutat un meșter priceput.

„Miile de piese din ceramică au fost montate pe cei cinci pereți ai clădirii, în cinci ani de zile”, transmite corespondentul Digi24 Angela Novăcescu.

În spatele zidurilor pline de culoare sunt tratați gratuit zeci de copii diagnosticaţi cu autism.

Loredana Crețu, director Asociația Casa Faenza: Faptul că intră aici în curte și faptul că este un loc plăcut și sunt întâmpinați într-un mod plăcut înseamnă mult. Să se poată relaxa și să putem lucra cu ei în așa fel încât să nu se simtă că vin într-un spital.

Asociaţia Casa Faenza funcționează din anul 2000, în urma înfrăţirii dintre Timişoara şi orașul Faenza, cunoscut drept capitala mondială a ceramicii.

Giovanni Malpezzi, primarul orașului Faezna: Timișoara trebuie să fie mândră de această casă. Este ca o mică bijuterie în care copiii cu sindrom autist pot fi recuperaţi.

Asociația a fost donată Primăriei Timișoara, care se ocupă acum de administrare.

Nicolae Robu primarul Timișoarei: Este un proiect foarte important și eu mă bucur că relațiile dintre Municipiul Timișoara și orașul Faenza din Italia funcționează foarte bine de 24 de ani.

Printre artiștii care au donat opere de artă se numără Aldo Rontini, Guido Mariani și Emilio Galassi - cei trei câştigători ai celui mai important concurs de ceramică din lume, cel de la Faenza.

sursa: http://www.digi24.ro/; http://cursuriautism.ro/casa-acoperita-cu-ceramica-unica-in-romania-centru-gratuit-pentru-copiii-cu-autism.php

Oamenii de stiinta se folosesc de iPhone-uri pentru a gasi remedii pentru boli

Trei universități din Statele Unite au lansat aplicații pentru Apple care să ajute cercetările în domeniul bolilor și afecțiunilor.

Programul acestora face parte din planurile de a oferi ajutor oamenilor care suferă de anumite afecțiuni. Astfel, aceștia sunt rugați să participe la mai multe studii clinice, iar datele provenite de la pacienți sunt colectate cu ajutorul iPhone-ului și, în anumite cazuri, un ceas Apple. Potrivit celor de la Mashable, aplicațiile sunt create pentru a cerceta autismul, epilepsia și cancerul de piele.

Aplicația celor de la Universitatea Duke folosește chestionare și un sistem de recunoaștere facială pentru a căuta urme de autism și alte tulburări în curs de dezvoltare ale copiilor. Deși aplicația nu oferă un diagnostic pentru autism, aceasta oferă un mod prin care familiile pot primi un feedback despre cum să reacționeze în cazul atacurilor de furie și când este momentul să ceară ajutor din partea unui medic. Aplicația folosește camera frontală a unui iPhone pentru a monitoriza reacțiile copiilor în timp ce aceștia urmăresc un videoclip, iar acele date sunt analizate pentru a evalua răspunsul emoțional.

Universitatea din Oregon a lansat o aplicație prin care încearcă să prevină dezvoltarea cancerului de piele. Aceasta urmărește dezvoltarea alunițelor și modul în care acestea își schimbă forma. Pentru a face asta, utilizatorii trebuie să fotografieze o anumită porțiune a corpului, iar aplicația urmărește dezvoltarea alunițelor prin măsurători, localizare și monitorizare în timp. Informațiile colectate de aplicație sunt private pentru moment, iar utilizatorii sunt cei care vor decide dacă doresc să le facă publice sau nu.

Cei de la Universitatea Johns Hopkins doresc să vină de hac epilepsiei. Mai mult de 1.5 milioane de americani suferă de această afecțiune, iar 40% dintre aceștia manifestă crize ce nu pot fi controlate prin medicamentație. Aplicația celor de la universitate dorește să depisteze crizele înainte ca acestea să aibă loc. Deocamdată, aceasta colectează informații despre ce se întâmplă înainte, în timpul și după o criză, cu ajutorul unui Apple Watch. În timp, aplicația ar trebui să poată preveni crizele, iar pacienții să-și ia medicamentația corespunzătoare.

Nu este prima inițiativă de acest gen, iar faptul că oamenii de știință se folosesc de tehnologia ce-a de toate zilele pentru a putea îmbunătăți vieților celor care au nevoie este un lucru perfect normal, având în vedere evoluția dispozitivelor mobile.

sursa: http://playtech.ro/; http://cursuriautism.ro/oamenii-de-stiinta-se-folosesc-de-iphone-uri-pentru-a-gasi-remedii-pentru-boli.php

Metoda noua pentru depistarea autismului

Potrivit unui studiu realizat la Universitatea de Stat din Washington, medicii pot depista dacă un copil are autism printr-un simplu control oftalmologic. Specialiștii americani au constatat că în momentul în care pacienții sunt expuși la lumină puternică timp de patru secunde se poate urmări cât de repede se micşorează pupila, această metodă fiind echivalentul unei evaluări psihologice, informează ziare.com.

De obicei, când părinţii îşi fac griji pentru copilul lor pot apela la medici special instruiţi şi la psihologi, care pot face o evaluare amplă, însă numai după ce copilul împlineşte 2 sau 3 ani, când şi simptomele autismului devin clare. Ceea ce face ca într-o situație nefericită să se piardă mult timp prețios, care putea fi utilizat pentru includerea copilului într-un tratament.

Statului ii este convenabila incluziunea sociala a copiilor cu autism

Autismul este considerat, pe bună dreptate, ciuma secolului XX. Conform statisticilor internaționale, astăzi fiecare al 68-lea copil se naște cu tulburări din spectrul autist (TSA), și această cifră se mărește cu 13% anual.

În ultima vreme asistăm la o avalanșă de informație despre autism. Există cîteva centre care testează copiii și pun diagnoze; de cîțiva ani există Legea cu privire la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, conform căreia instituțiile de învățămînt sunt obligate să înmatriculeze persoanele cu dizabilități în general, și pe acei cu autism în particular.

Totuși, viitorul acestor copii rămîne nesigur, în mare parte datorită faptului că procesul incluziunii încă nu este pus bine pe roate, în mare parte deoarece bugetul pe care îl alocă statul pentru nevoile acestor copii nu este suficient, și într-o oarecare măsură fiindcă părinții copiilor neurotipici nu înțeleg de ce copiii lor trebuie să învețe alături de ”cei cu probleme”.

Totusi, ce înseamnă incluziunea

Odată aprobată LegeaNr. 60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, începe sa se schimbe şi procesul de învăţămînt. Poate nu atît de rapid pe cît ne dorim, dar se schimbă.

Legea a stabilit reguli clare:

„Înainte de a merge într-o instituţie de învăţămînt, copilul cu autism (sau o altă dizabilitate) este evaluat de SAP (Serviciul Asistenţă Psihologică), care determină particularităţile de învăţare a copilului şi capacităţile acestuia, în baza cărora mai apoi se elaborează curriculumul şi planul individual de studiu”, susţine Iurie Donţu, director al gimnaziului Decebal, gimnaziu care practică educaţia incluzivă de 3 ani.
Statul obligă instituţia de învăţămînt să amenajeze un centru de resurse (o clasă specială, unde copilul cu autism ar putea să se refugieze în timpul crizelor sau cînd devine prea agitat ca să continuie instruirea).
Institutia de învăţămînt angajează cadre didactice de sprijin, care să se ocupe de copiii cu autism (sau altă dizabilitate), să-i asiste într-o măsura mai mare sau mai mică. Pedagogii de sprijin sunt special instruiţi, ştiu cum să se comporte cu aceşti copii şi sunt chemaţi ori de cîte ori este nevoie. Dacă copilul cu autism împiedică bunul mers al procesului de învăţămînt, atunci cadrul didactic are misiunea de a-l conduce în centrul de resurse pentru o mică pauză.
În funcţie de gradul de severitate al dizabilităţii, copilul poate fi însoţit şi de un asistent personal, care este mereu în preajma acestuia.
”În practică însă, legea nu prevede totul. Pentru ca incluziunea copilului cu autism să aibă succes este nevoie, în primul rînd, ca atitudinea cadrului didactic să fie una pozitivă și tolerantă. Apoi, atitudinea părinților copiilor neurotipici la fel, este foarte importantă. Copiii neurotipici trebuie să fie informați despre ce este autismul, motivați să învețe în clase cu asemenea copii. Pe de altă parte, copiii cu autism nu trebuie incluși într-o clasă sau grupă de grădiniță dacă nu au deprins în prealabil niște abilități sociale, de autodeservire, capacitatea de a fi atenți într-o situație de grup, etc.” ne explică Aliona Dumitraș, director executiv AO SOS Autism.

Deci, pedagogii, cadrele didactice de sprijin, asistenții personali, copiii neurotipici și părinții lor, dar și părinții copiilor cu autism ar trebui să lucreze ca o echipă, coordonat pentru a nu permite să scadă calitatea procesului de învățămînt.

Piedici în calea incluziunii

Sunt piedici care țin de mentalitate, de faptul că părinții nu văd rostul și beneficiul unei educații incluzive.

„Întîmpinăm greutăți diferite. Avem cazuri cînd copiii se înmatriculează, stau un pic şi cînd se ciocnesc de problemele altor copii, cedează şi pleacă în alte şcoli. E dureros acest fapt,” spune directorul gimnaziului Decebal, Iurie Donţu.

La întrebarea noastră de ce au loc asemenea situații, Ludmila Ciobanu, psiholog, coordonator la Centru de Resurse pentru Educație al gimnaziului Decebal, ne răspunde: „Toate lucrurile noi de la început prezintă un disconfort, o anumită stare de anxietate. Nu ştii ce să faci şi, dacă nu ştii ce să faci, te îndepărtezi. Dar după ce te obişnuieşti, te acomodezi şi atitudinea se schimbă în una pozitivă”.

Însă pînă a schimba mentalitatea, mai există si alte probleme.

„Deseori, pedagogii nu sunt pregtiți să lucreze cu asemenea copii, ei nu beneficiaza de cursuri de calificare necesare. Asistenți personali profesionali pentru asemenea copii sunt și mai puțini. Comisiile medico-pedagogice, membrii cărora ar trebui să determine capacitățile acestora și să stabilească mersul de mai departe a vieții lor, cunosc foarte puțin această problemă”, afirmă Anastasia Para, administrator la Centrul de reabilitare pentru copii cu TSA de pe lîngă AO SOS Autism.

Din cauză că specialiști sunt puțini și nu prea calificați, părinții copiilor cu autism recurg la alte metode: „Egor merge la grădiniţă însoţit de un terapeut, pe care îl achităm noi, din salariul nostru, pentru că statul nu ne dă nimic. Pentru copiii noştri (cu autism) este nevoie de cîte un asistent personal pentru fiecare copil”, susţine Irina Stoianov, mama a unui copil cu autism de șapte ani.

Incluziunea aduce numai beneficii, in aspect moral și financiar

Educaţia incluzivă susţine că toţi copiii pot învăţa. Mai mult chiar, fiecare copil este special şi are nevoi speciale de învăţare. „Şi copiii cu abilităţi înalte de învăţare sunt cu CES (Cerinţe Educative Speciale), pentru că lor trebuie să le oferi un program deosebit decît celorlalţi, trebuie să le acorzi şi timp mai mult, şi front de lucru mai mare, trebuie să-i implici mai mult”, afirmă Iurie Donţu, director gimnaziul Decebal.

„O clasă formată numai din copii cu TSA este un oximoron. În primul rînd, pentru că la acești copii este foarte slab dezvoltată funcția de comunicare, ei pot lega relații și forma un colectiv numai cu copiii care dispun de această funcție, adică cu persoanei care le pot merge în întîmpinare, care ar face primul pas. Desigur, copiii cu autism pot să lege relații și între ei, și chiar destul de nteresante și trainice, dar acestea au fost și vor rămîne destul de specifice. Or, copiii cu TSA trebuiesc învățați să trăiască în lumea reală, printre oameni neurotipici. Cum să-i înveți socializare într-un mediu în care sunt numai copii cu aceiași tulburare?”, susține Ludmila Ciobanu, psiholog, coordonator la Centru de Resurse pentru Educație al gimnaziului Decebal.

Mai mult, integrarea în colectivul de copii tipici este una dintre metodele principale de reabilitare a copiilor cu autism.

Atunci cînd copiii neurotipici învaţă alături de cei cu nevoi speciale, ei ajung să se cunoască reciproc, ceea ce elimină discriminarea şi duce la formarea şi dezvoltarea conştiinţei tuturor copiilor pentru acceptare şi diversitate, iar aceasta este o condiţie normală a convieţuirii umane.

„Copiii nerotipici devin mai toleranţi, mai înţelegători, învață să aibă mai multă răbdare, să fie mai responsabili”, afirmă Ludmila Ciobanu.

Și pedagogilor le este convenabilă incluziunea, deoarece diversitatea într-o clasă nu face decît să îmbunătăţească practicile pedagogice, să stimuleze instruirea continuă a cadrelor didactice.

Dar cel mai favorizat, în cazul incluziunii și integrarării sociale a persoanelor cu autism este statul.

Statul ar trebui sa fie cointeresat sa faciliteze integrarea socială a copiilor si tinerilor cu TSA, mai ales din punct de vedere financiar. Dacă ar fi să ne intrebăm, ce este mai puțin costisitor pentru stat: un autist cu studii, profesional instruit, care are un serviciu, fie si part-time, și care primește un mic ajutor social, sau o persoană absolut neajutorată, fără aptitudini elementare de socializare și comunicare, care ar depinde în totalitate de ajutorul financiar acordat de stat? Diferența în alocarea de resurse poate fi semnificativă, nemaivorbind de calitatea vieții acestei persoane”, afirmă Ala Pînzari, directorul proiectului ”Integrarea socială a copiilor și tinerilor cu autism din Moldova”, proiect implementat de către AO SOS Autism. Un obiectiv important al proiectului este elaborarea „Strategiei Nationale de integrare socială si profesională a persoanelor cu autism”, care va încorpora aspectele menționate.

Concluzie

Practica internațională demonstrează că orice clasă cu copii neurotipici este capabilă să suporte 10 % de copii cu TSA, adică, într-o clasă cu 30 copii, 3 pot fi cu autism. Dacă aceștia au pedagogi de însoțire și un centru de resurse pentru recreere, aceasta nu este o problemă.

Ce ar trebui să cunoască publicul larg despre autism? Nu trebuie să cunoașteți în detalii ce este autismul, este suficient să știți că asemenea persoane există printre noi. Autiștii fizic nu se deosebesc prin nimic de ceilalți, deaceea cînd încep să se comporte ciudat, oamenii din jur se pierd și nu știu cum să reaționeze.

Dacă întîlniți un copil care face crize de isterie nu trebuie să faceți nimic. De cele mai dese ori aceste crize au loc din cauza supraîncărcării emoționale a copilului. Acest lucru se poate întîmpla oriunde: pe terenul de joacă, în transport, pe stradă. Nu arătați cu degetul la copil, nu certați mama și nu îi dați sfaturi. Copilul este cu mama, deci este în siguranță, el trebuie pur și simplu să se calmeze. Dacă mama vă spune că totul e în regulă, înseamnă că așa este, lăsați-i în pace, nu înrăutățiți situația. Tot ce este nevoie să cunoașteți este noțiunea de autism (o tulburare de dezvoltare care afectează capacitatea de comunicare și crează obsesii). Detaliile nu contează. Un om poate fi nevăzător, surdo-mut, cu diabet, în cărucior cu rotile sau cu autism.

sursa: http://www.civic.md/; http://cursuriautism.ro/statului-ii-este-convenabila-incluziunea-sociala-a-copiilor-cu-autism.php