Dan Chisu, obligat sa-i plateasca pensie baiatului sau bolnav

Nu mai are incotro. Dan Chisu a pierdut lupta in instanta si trebuie sa scoata lunar din buzunar 3.000 de lei pentru a contribui la intretinerea fiului pe care il are cu Manuela Harabor, diagnosticat cu autism.

Actriţa Manuela Hărăbor (47 de ani) duce o luptă continuă pentru fiul ei, Andrei (25 de ani), care suferă de autism şi are nevoie de tratamente. Şi, pentru că doreşte un sprijin financiar permanent şi din partea tatălui fiului ei, Dan Chişu (59 de ani), artista l-a dat în judecată anul trecut. Iar magistraţii i-au dat imediat dreptate. L-au obligat pe Dan Chişu să plătească 3.000 de lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere, începând cu 6 mai 2015 şi până la ”încetarea stării de nevoie”.

Artistul nu a fost de acord şi a contestat decizia. Se pare că nu numai suma l-a nemulţumit pe cunoscutul actor şi regizor, ci demersul Manuelei Hărăbor în sine. ”De când a deschis acţiunea în instanţă pentru a avea o garanţie că acesta o ajută cu banii pentru băiat, care a făcut mari progrese de când merge la tratament, nu a mai văzut nici un leu de la Dan Chişu. El îi mai dădea din când în când diferite sume, dar de atunci se pare că s-a supărat şi nu a mai contribuit cu nimic”, declara, pentru Click!, un apropiat al celor doi artişti. De vineri însă Dan Chişu nu mai are încotro şi trebuie să-şi ajute fiul. Magistraţii i-au respins apelul, ca fiind ”nefondat”, iar hotărârea este definitivă.

S-a ferit să-şi recunoască fiul

Dan Chişu a preferat întotdeauna statutul de burlac. Relaţia lui cu Manuela Hărăbor a fost scurtă, dar intensă, iar rodul dragostei lor a fost Andrei, diagnosticat cu autism. Deşi Manuela a rupt la un moment dat tăcerea, declarând că regizorul e tatăl biologic al copilului, acesta s-a încăpăţânat să nu-l recunoască. “Relaţia mea cu Manuela a fost temporară. Se spune că Andrei e copilul meu. Dacă e sau nu e, asta n-o ştie decât Dumnezeu”, a încercat Chişu să se eschiveze elegant. În 2010 însă, revista VIP a publicat o fotografie, preluată şi de Click! la acea vreme, cu Dan, Andrei şi Manuela, care nu face decât să-l dea de gol pe Chişu.

Hărăbor, părăsită de ultimul iubit?

Manuela Hărăbor îşi găsise în sfârşit liniştea alături de actorul Rareş Stoica, cu care era împreună de aproape patru ani. Apropiaţii lor au povestit pentru Click! că cei doi s-ar fi despărţit în vara anului trecut, unul dintre motive fiind procesul cu Dan Chişu şi faptul că actriţa îi acorda mai multă atenţie fiului ei. Hărăbor a mai fost căsătorită 17 ani cu israelianul Soli Shaltiel, de care a divorţat în 2010. Manuela a mai fost măritată în tinereţe cu Dan Alexandru, de care a divorţat pentru Dan Chişu. Cu toate că l-a iubit enorm pe Dan Chişu, Manuela Hărăbor nu şi-a oficializat niciodată relaţia cu tatăl copilului ei.

sursa: http://www.click.ro/; http://cursuriautism.ro/dan-chisu-obligat-sa-i-plateasca-pensie-baiatului-sau-bolnav.php

Semnele autismului pot fi vazute in scrisul de mana

Scrisul de mână dezvăluie mai mult decât trăsăturile de personalitate ale unei persoane. Acesta poate oferi chiar avertismente cu privire la starea de sănătate a fiecăruia dintre noi, relatează Healty Panda.

Există o ştiinţă care studiază descifrarea sensurilor ascunse din spatele scrierii de mână a unei persoane şi este cunoscută sub denumirea de grafologie. În timpurile moderne, grafologia este folosită în elucidarea anchetelor penale dar şi pentru a răspunde numeroaselor întrebări legate de sănătatea unei persoane. A devenit, de asemenea, şi o practică destul de comună în analiza potenţialilor angajaţi pentru diverse firme.

Evoluţia din domeniul grafologiei a ajuns la nivelul în care poate detecta dacă o persoană prezintă semne clinice îngrijorătoare care să preconizeze boli precum schizofrenia, autismul sau dislexia, informează Healty Panda, citat de Mediafax.

Mai jos vă prezentăm o listă de boli, precum şi procese fiziologice care pot fi depistate în funcţie de scrisul fiecăruia:

1. Hipertensiune arterială

Cu ajutorul grafologiei este posibil să se determine dacă o persoană are hipertensiune arterială. Caracteristicile scrisului unei persoane care suferă de hipertensiune arterială variază dramatic, comparativ cu cele în care persoana are un sistem cardiovascular ce funcţionează normal.

Grafologii au stabilit faptul că pacienţii hipertensivi au un scris dezordonat, cu tremurături.

2. Schizofrenie

O cercetare medicală sugerează că aproape 60% dintre pacienţii cu schizofrenie care sunt trataţi cu medicamente antipsihotice se confruntă cu efecte extrapiramidale. Acestea includ alte boli, cum ar fi dischinezie tardivă şi Parkinsonism. Toate acestea şi, de asemenea, dizabilitatea generală motorie a pacientului pentru a-şi menţine mâinile în control total duc la schimbări profunde în calitatea generală a scrierii de mână a pacientului.

3. Sarcina

Cercetătorii au descoperit faptul că este posibil să detecteze o sarcină în doar 72 de ore după concepţie, iar asta doar analizând scrisul femeii.

Diferenţele se întâlnesc în zona de mijloc a scrierii de mână a gravidei, în special la nivelul literelor “a” şi “o”. De asemenea, prin analiza literelor “p”, “f”, “g” şi “y”, sexul fătului poate fi determinat în mod clar la sfârşitul lunii a şasea. În cazul unui copil de sex feminin, literele anterior menţionate vor apărea înclinate spre stânga.

4. Dislexie

Copiii sau adulţii care suferă de dislexie au un scris aparte, susţin cercetătorii. Părinţii care presează copiii în corectarea scrierii de mână doar înrăutăţesc lucrurile, sunt de părere specialiştii.

Persoanele care sunt diagnosticate cu dislexie dau o formă ciudată literelor “d” şi “q”, şi confundă litera “b” cu litera “d” în interiorul cuvintelor.

5. Autism

Scrisul de mână lizibil este esenţial pentru dezvoltarea academică. Este vital nu numai în scopuri de comunicare şi socializare dar şi pentru stima de sine a unui individ. Persoanele cu autism au un scris de mână caracterizat prin ezitare şi pauze semnificative între cuvinte.

La fel este şi în rândul celor care suferă de sindromul Asperger. Boala afectează sistemul motor al individului atât de mult încât o coordonare între creier şi membrele superioare este compromisă.

6. Parkinson

Este cunoscut faptul că bolnavilor de Parkinson le tremură membrele superioare. Din această cauză scrisul de mână al unei persoane care suferă de această boală este unul tremurat şi cu întreruperi uşor vizibile.

sursa: http://stiritv.xyz/; http://cursuriautism.ro/5010.php

O autista candideaza pentru titlul Miss America

La concursul Miss America din acest an, aflat la cea de-a 92-a sa editie, se prezinta mai multe candidate cu serioase probleme de sanatate, intre care o tanara care sufera de autism si una care va suporta o mastectomie, transmite AFP.

Miss Montana, Alexis Wineman /18 ani/, cea mai tanara participanta la concurs, care a avut loc la 12 ianuarie la Las Vegas, sufera de sintomul Asperger, diagnosticat la varsta de 11 ani si despre care candidata vorbeste deschis.

„Multi oameni cred ca autistii sunt toti la fel, o tulburare mintala care ne face sa nu ne putem exprima in societate”. „Vreau ca oamenii sa stie ca aceia care traiesc in autism pot fi diferiti, ca unii se descurca mai bine si altii mai rau”, a explicat Alexis pentru revista Time.

Gratie titlului Miss Montana, Alexis primit o bursa pentru studii universitare.

Pe de alta parte, Miss Washington, Allyn Rose /24 ani/, a anuntat ca indiferent de rezultat, va suferi o mastectomie bilaterala dupa concurs. Mama, bunica si matusa tinerei au murit de cancer la san si Allyn Rose a anuntat ca se va opera cu scopul de a-si „prelungi viata”.

Printre celelalte concurente, Miss Iowa, Mariah Cary, sufera de sindromul Tourette /tulburare neurologica/ si Miss Maine, Molly Bouchard, a slabit 23 de kilograme pentru a castiga respectivul titlu.

Miss Alabama, Heather Whitestone, care este surda, a castigat titlul Miss America in 1994.

sursa: revistatango.ro; http://cursuriautism.ro/o-autista-candideaza-pentru-titlul-miss-america.php

Un medicament diuretic ar putea ameliora anumite simptome ale autismului

Un medicament diuretic ar putea atenua severitatea anumitor simptome ale autismului, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii de la Institutul National pentru Sanatate si Cercetari Medicale (INSERM) din Franta, publicat marti, informeaza AFP.

Studiul a fost realizat pe 60 de copii cu varste cuprinse in intervalul 3-11 ani, suferind de autism si alte tulburari asociate acestuia, inclusiv sindromul Asperger, care au primit, prin tragere la sorti, timp de trei luni, fie un medicament diuretic (1 miligram de bumetanida pe zi), pentru „a reduce concentratia de clor” de la nivelul celulelor, fie un placebo.

Copiii au fost monitorizati timp de patru luni, iar in ultima luna nu au primit niciun fel de tratament.

Severitatea tulburarilor autistice ale copiilor a fost evaluata la inceputul studiului si la finalul tratamentului, adica la capatul celor 90 de zile de tratament, dar si la finalul studiului.

Desi nu este curativ, acest tratament a antrenat, pentru 75% dintre copiii tratati, o scadere a severitatii simptomelor autismului, afirma cercetatorii de la INSERM, al caror studiu a fost publicat in aceasta saptamana in Translational Psychiatry.

Dupa incheierea tratamentului, anumite tulburari reapar. „Chiar daca nu poate sa vindece boala, diureticul a diminuat severitatea tulburarilor de autism pentru cei mai multi dintre copii. Potrivit parintilor copiilor, acestia au devenit mai «prezenti»”, afirma Yehezkel Ben-Ari de la ISNERM, unul dintre autorii studiului, alaturi de medicul Eric Lemonnier, psihiatru specializat in autismul copiilor, de la Centrul Universitar din orasul francez Brest. Savantii francezi au constatat la copiii tratati mai ales o ameliorare a atentiei si a capacitatii de a intra in contact cu persoanele din jur.

Din acest motiv, pentru a identifica populatia vizata de acest tratament, cercetatorii francezi au depus o cerere de autorizare, pentru a putea sa initieze un test clinic in mai multe centre medicale pe scara europeana si, pe termen lung, sa obtina autorizatia necesara pentru lansarea pe piata a tratamentului.

Cercetatorii au subliniat, totodata, necesitatea de a evalua efectul pe termen lung al acestui tip de tratament si de a aprofunda studiile despre mecanismele prin care terapia actioneaza.

sursa: http://revistatango.ro/; http://cursuriautism.ro/un-medicament-diuretic-ar-putea-ameliora-anumite-simptome-ale-autismului.php

Fructificarea timpului liber de catre parintii copiilor cu autism

In intelegerea si fructificarea adecvata a timpului liber atat a copilului cu autism, cat si a parintilor acestora, este important de precizat, inca de la inceput, faptul ca autismul este o lupta contratimp, orice minut valorizat adecvat se poate intoarce in favoarea copilului si a recuperarii acestuia. Investirea in terapia copiilor inca din primii ani si implicarea parintilor – ca terta parte in procesul terapeutic, pe langa specialisti, sunt esentiale pentru ca rezultatele sa fie cele scontate.

Atunci cand vorbim despre timpul liber, trebuie sa avem in vedere doua considerente:

• Cum asiguram acest timp;
• Cum il folosim cat mai bine.

Grija parintilor copiilor cu autism pentru modul in care isi ocupa timpul liber in vederea optimizarii dezvoltarii acestora, trebuie sa respecte cateva aspecte:

• Activitatea sa corespunda nivelului de dezvoltare a copilului, intereselor acestuia si particularitatilor sale de varsta;
• Sa contribuie la imbunatatirea conditiei actuale a copilului si sa aiba un efect educativ;
• Sa se evite excesele care obosesc copilului sau care dauneaza dezvoltarii acestuia;
• Sa se urmareasca cu atentie procesul de stimulare a copilului;
• Activitatile din timpul liber sa creeze atat parintelui, cat si copilului, o atmosfera armonioasa, relaxanta, benefica ambelor parti.

In procesul terapeutic, progresul se face pas cu pas si pe termen lung, iar ghidarea copiilor nu se face doar de catre specialistii acestora, o dezvoltare armonioasa necesitand in mod deosebit si implicarea parintilor.

Viata familiei se reorganizeaza in momentul aflarii diagnosticului de autism. Pe langa orele de terapie, raman multe ore in care copilul are nevoie de supraveghere si stimulare adecvata. Parintii trebuie sa cunoasca modul potrivit de a aborda copilul si obiectivele terapeutice pe care specialistul le-a stabilit. Intreaga familie trebuie sa actioneze in acceasi directie si sa mearga intr-un ritm similar pentru a asigura evolutia copilului si armonia familiala.

Exista o tendinta actuala a parintilor de a inscrie copiii in programele zilnice puse la dispozitie de diferite centre de zi, copiii fiind lasati 8 ore in cadrul acestor centre, pornind de la premisa ca cei mici se vor dezvolta mai usor alaturi de alti copii, lucru adevarat inntr-o anumita masura. Este insa bine de luat in calcul ca in cazul autismulului procesul de recuperare implica cativa pasi fara de care sansele copilului sunt aproape nule. Interventia terapeutica zilnica, de unu la unu este cea mai elementara etapa. Stimularea copilului in familie, in afara orelor de terapie, in activitatile de joaca este o alta etapa foarte importanta. Abia in urma evaluarilor periodice ale specialistilor, daca se constata ca cel mic este capabil sa participe la actul de socializare, a dobandit abilitatile si principiile comportamentale, imita spontan si raspunde la cerere, se poate trece la urmatoarea etapa, socializarea.

In cazul in care aceste conditii nu sunt intrunite, socializarea nu poate avea loc intrucat exista probleme serioase in manifestarea comportamentelor individuale elementare. Abia dupa multe ore de terapie individuala si de grup, dupa ce copilul recunoaste actiuni si emotii, stie sa indice obiecte, sa raspunda la nume, sa inteleaga limbajul si semnificatia cuvintelor, putem aduce in discutie procesul de socializare si integrare a acestuia in cadrul unui centru de zi.

Aflarea diagnosticului este un moment dificil, confruntarea cu acest diagnostic este lunga, depasirea acestui moment poate fi, de asemenea, lunga, insa batalia poate fi castigata si speranta redobandita. Timpul este de partea copiilor si a parintilor care iau deciziile rapid si bine, cei care stiu despre importanta diagnosticului timpuriu si a interventiei precoce, care depasesc dificultatile, isi valorifica atat propriul timp liber cat si al copilului intr-o maniera sanatoasa (prin angrenarea in activitati ludice adecvate), sunt optimisti si stiu ca reusita se ascunde in ambitia de a nu renunta.

sursa: http://autismconnect.ro/; http://cursuriautism.ro/fructificarea-timpului-liber-de-catre-parintii-copiilor-cu-autism.php

Armata israeliana a creat o unitate speciala pentru cei cu autism

Armata israeliana a creat o unitate speciala formata din soldati cu autism, numita 9900, unde sunt folosite calitatile acestor persoane. In mod normal persoanele cu autism sunt scutite de efectuarea stagiului militar, insa Israelul a gandit o forma prin care sa foloseasca abilitatile speciale pe care le detin, scrie The Atlantic.

Timp de 8 ore pe zi E., de 21 de ani, stă în fața mai multor calculatoare și analizează imagini preluate de sateliți pentru a depista obiecte sau mișcări suspecte. Datorită acestei activități mulți soldați au fost salvați. Pentru mulți oameni ar fi imposibil sau plictisitor să analizeze un loc milimetru cu milimetru, dar pentru E. e foarte simplu.

Relația din armată și cei cu autism, în acest caz, este benefică pentru ambele părți. Cei cu autism au oportunitatea de a participa activ în viața statului, iar armata beneficiază de capacitatea extraordinară acestora de a acorda atenție detaliilor. Partea grea vine atunci când cei cu autism trebuie să relaționeze cu cei din jur, ceea ce uneori se dovedește a fi extrem de greu.

Procesul de selecție se face cu maximă rigurozitate, în trei etape. Studenții care sunt aleși vor da teste, prin care se determină capacitatea lor de a analiza imagini. În a doua etapă cei aleși vor face cursuri organizate de cei din unitatea 9900, dar și cu psihologi care îi ajută să se adapteze, pe o perioadă de 3 luni. După cele trei luni aplicanții continuă pregătirea profesional la o bază a armatei din Tel Aviv. Unii aleg să rămână pe o perioadă îndelungată, în timp ce alții pleacă mai repede.

Israelul, ca alte țări dezvoltate, a cunoscut în ultimii ani o creștere a numărului de persoane diagnosticate cu autism. Deși există această unitate specială a armatei, autismul este încă stigmatizat și acolo. Mulți copii autiști sunt retrași de la școală sau întâmpină probleme de integrare, deci autoritățile mai au de lucrat la asta.

sursa: http://politicscan.ro/; http://cursuriautism.ro/armata-israeliana-a-creat-o-unitate-speciala-pentru-cei-cu-autism.php

Cum evitam pericolele in cazul copiilor cu autism

Copiii cu autism pleaca de acasa atunci cand isi doresc sa ajunga in locurile preferate (parc, gara, loc de joaca etc.) sau cand sunt speriati si vor sa scape de zgomote, lumini sau alti stimuli deranjanti.

Iata cateva reguli care sa fereasca micutii de pericole:

Asiguraţi-vă că uşa de la intrare e încuiată, mai ales dacă locuiţi la bloc. Într-o clipă de neatenţie, copilul pe care îl ştiaţi în cameră poate fi deja afară. Dacă se întâmplă să dispară, ar trebui să începeţi căutarea pe traseul lui favorit. Cei mai mulţi dintre ei au un traseu preferat pe care acceptă cu greu să-l schimbe.

Avertizaţi vecinii despre condiţia copilului şi rugaţi-i să-l oprească dacă îl văd rătăcind pe stradă.

Coaseţi o etichetă pe hainele copilului cu numele, adresa şi numărul de telefon. De multe ori, hainele pentru copii sunt deja prevăzute cu astfel de etichete. Există de asemenea brăţări speciale pe care puteţi nota aceste informaţii. E mai simplu aşa decât să scrieţi numele pe fiecare hăinuţă. În cazul dramatic al dispariţiei unui copil ar fi mai uşor pentru oricine să-l identifice şi să-l conducă acasă. Mai mult de o treime dintre copiii cu autism care pleacă de acasă sunt incapabili să comunice adresa la care locuiesc, conform rezultatelor unei statistici desfăşurate în SUA în 2012.

Folosiţi brăţări de localizare care se găsesc şi în România şi costă între câteva zeci şi câteva sute de lei şi permit găsirea copilului dispărut pe o rază de câteva sute de metri. Acestea sunt menite să reducă şi din stresul părinţilor. Conform aceleiaşi statistici, posibila dispariţie a copilului lor este cea mai mare sursă de stress pentru 58 % dintre părinţii copiilor cu autism.

Informaţi cadrele didactice de la şcoala sau grădiniţa copilului dacă acesta are tendinţa de a părăsi locurile în care este în siguranţă. In cazul improbabil al dispariţiei acestuia din şcoală, este bine ca acestea să cunoască locurile lui preferate de plimbare.

Alertaţi cât mai repede autorităţile în cazul dispariţiei copilului, şansele ca acesta să fie găsit repede, teafăr şi nevătămat cresc considerabil.

Cel mai important lucru este să repetaţi reguli şi să faceţi împreună scenarii despre cum ne comportăm pe stradă, pe unde este sigur să traversăm strada şi de ce. Repetaţi mereu de ce nu e sigur să pecăm de acasă făra acordul părinţilor, de ce nu mergem cu şi la străini acasă fără ca familia să ştie. Există site-uri specializate care vă pot ajuta să abordaţi astfel de discuţii cu copilul. Mai presus de orice, e important ca ei să înţeleagă că lumea e plină de pericole şi că există metode destul de simple de a ne feri de rele.

Dar şi casa poate reprezenta o ameninţare la adresa integrităţii fizice şi a sănătăţii copiilor. E o adevărată provocare să o facem mai sigură pentru copiii noştri.

Nu lăsaţi copiii singuri acasă! Orice copil, tipic sau atipic, împins de curiozitate se poate urca pe un scaun ca să ajungă la un raft înalt riscând să cadă sau să răstoarne ceva peste el. În orice casă poate izbucni un incendiu, iar un copil lăsat singur poate fi în pericol de moarte. Pericolele dintr-o casă sunt multiple, toate locurile interzise suscită interesul copiilor atunci când sunt nesupravegheaţi.

Securizaţi prizele, folosiţi dopuri speciale pentru prize şi prelungitoare cu siguranţe care nu reprezintă o ameninţare pentru copii.

Ascundeţi medicamentele şi alte substanţe dăunătoare. Niciodată sigur nu e destul de sigur când este vorba despre un copil cu autism. Siropurile pentru diversele afecţiuni ale copiilor sunt dulci şi aromate. O simplă explicaţie nu ajunge pentru un copil cu autism. “Periculos” e un termen destul de vag şi de abstract. În plus, e important pentru el să facă altfel de cum îi spun părinţii, să vadă ce se întâmplă.

Pericolul înălţimilor. Ferestrele şi balcoanele sunt şi ele periculoase, nimic nu-l împiedică pe copil să deschidă o fereastră, mai ales dacă şi scaunele sunt la îndemână. Copiii cu autism adoră să escaladeze, să se urce pe dulapuri sau la ferestre. Cei mai mulţi copii cu autism nu conştientizează pericolele şi sunt mai expuşi riscului de accidente casnice decât copiii obişnuiţi. Cel puţin două cazuri de copii cu autism căzuţi de la fereastră sau de la balcon au fost mediatizate de presa din România în ultimii doi ani.

Mobilierul greu. Mobilele suspendate trebuie fixate bine în pereţi ca să nu se prăbuşească în cazul în care copilul s-ar urca pe un scaun şi s-ar agăţa de ele.

Sobele şi apa fierbinte. Atenţie la sursele de căldură, copiii cu autism au deficite senzoriale, iar unii nu apreciază corect căldura sau frigul. Se pot arde la sobe sau chiar cu apă fierbinte, însă arsurile pot fi mai severe decât ale copiilor tipici, tocmai din cauza faptului că nu pot aprecia corect stimulii. Nu lăsaţi copiii nesupravegheaţi!

Cum putem proteja copiii de orice accident?

Nu putem. Oricât ne-am strădui, nu vom reuşi niciodată să-i ferim întru totul de pericole. Dar le putem evita pe cele mai serioase.

Cel mai important lucru pentru copiii cu autism şi pentru evoluţia lor este să aibă părinţii aproape. O vreme noi suntem îngerii lor păzitori. Uneori pentru mai multă vreme, alteori pentru mai puţină. De multe ori părinţii trebuie să îi îngrijească toată viaţa. Pentru că da, unii copii cu autism, deşi vor deveni adulţi, nu vor fi niciodată independenţi.

sursa: http://www.totuldespremame.ro/; http://cursuriautism.ro/cum-evitam-pericolele-in-cazul-copiilor-cu-autism.php