Copiii cu autism pleaca de acasa atunci cand isi doresc sa ajunga in locurile preferate (parc, gara, loc de joaca etc.) sau cand sunt speriati si vor sa scape de zgomote, lumini sau alti stimuli deranjanti.
Iata cateva reguli care sa fereasca micutii de pericole:
Asiguraţi-vă că uşa de la intrare e încuiată, mai ales dacă locuiţi la bloc. Într-o clipă de neatenţie, copilul pe care îl ştiaţi în cameră poate fi deja afară. Dacă se întâmplă să dispară, ar trebui să începeţi căutarea pe traseul lui favorit. Cei mai mulţi dintre ei au un traseu preferat pe care acceptă cu greu să-l schimbe.
Avertizaţi vecinii despre condiţia copilului şi rugaţi-i să-l oprească dacă îl văd rătăcind pe stradă.
Coaseţi o etichetă pe hainele copilului cu numele, adresa şi numărul de telefon. De multe ori, hainele pentru copii sunt deja prevăzute cu astfel de etichete. Există de asemenea brăţări speciale pe care puteţi nota aceste informaţii. E mai simplu aşa decât să scrieţi numele pe fiecare hăinuţă. În cazul dramatic al dispariţiei unui copil ar fi mai uşor pentru oricine să-l identifice şi să-l conducă acasă. Mai mult de o treime dintre copiii cu autism care pleacă de acasă sunt incapabili să comunice adresa la care locuiesc, conform rezultatelor unei statistici desfăşurate în SUA în 2012.
Folosiţi brăţări de localizare care se găsesc şi în România şi costă între câteva zeci şi câteva sute de lei şi permit găsirea copilului dispărut pe o rază de câteva sute de metri. Acestea sunt menite să reducă şi din stresul părinţilor. Conform aceleiaşi statistici, posibila dispariţie a copilului lor este cea mai mare sursă de stress pentru 58 % dintre părinţii copiilor cu autism.
Informaţi cadrele didactice de la şcoala sau grădiniţa copilului dacă acesta are tendinţa de a părăsi locurile în care este în siguranţă. In cazul improbabil al dispariţiei acestuia din şcoală, este bine ca acestea să cunoască locurile lui preferate de plimbare.
Alertaţi cât mai repede autorităţile în cazul dispariţiei copilului, şansele ca acesta să fie găsit repede, teafăr şi nevătămat cresc considerabil.
Cel mai important lucru este să repetaţi reguli şi să faceţi împreună scenarii despre cum ne comportăm pe stradă, pe unde este sigur să traversăm strada şi de ce. Repetaţi mereu de ce nu e sigur să pecăm de acasă făra acordul părinţilor, de ce nu mergem cu şi la străini acasă fără ca familia să ştie. Există site-uri specializate care vă pot ajuta să abordaţi astfel de discuţii cu copilul. Mai presus de orice, e important ca ei să înţeleagă că lumea e plină de pericole şi că există metode destul de simple de a ne feri de rele.
Dar şi casa poate reprezenta o ameninţare la adresa integrităţii fizice şi a sănătăţii copiilor. E o adevărată provocare să o facem mai sigură pentru copiii noştri.
Nu lăsaţi copiii singuri acasă! Orice copil, tipic sau atipic, împins de curiozitate se poate urca pe un scaun ca să ajungă la un raft înalt riscând să cadă sau să răstoarne ceva peste el. În orice casă poate izbucni un incendiu, iar un copil lăsat singur poate fi în pericol de moarte. Pericolele dintr-o casă sunt multiple, toate locurile interzise suscită interesul copiilor atunci când sunt nesupravegheaţi.
Securizaţi prizele, folosiţi dopuri speciale pentru prize şi prelungitoare cu siguranţe care nu reprezintă o ameninţare pentru copii.
Ascundeţi medicamentele şi alte substanţe dăunătoare. Niciodată sigur nu e destul de sigur când este vorba despre un copil cu autism. Siropurile pentru diversele afecţiuni ale copiilor sunt dulci şi aromate. O simplă explicaţie nu ajunge pentru un copil cu autism. “Periculos” e un termen destul de vag şi de abstract. În plus, e important pentru el să facă altfel de cum îi spun părinţii, să vadă ce se întâmplă.
Pericolul înălţimilor. Ferestrele şi balcoanele sunt şi ele periculoase, nimic nu-l împiedică pe copil să deschidă o fereastră, mai ales dacă şi scaunele sunt la îndemână. Copiii cu autism adoră să escaladeze, să se urce pe dulapuri sau la ferestre. Cei mai mulţi copii cu autism nu conştientizează pericolele şi sunt mai expuşi riscului de accidente casnice decât copiii obişnuiţi. Cel puţin două cazuri de copii cu autism căzuţi de la fereastră sau de la balcon au fost mediatizate de presa din România în ultimii doi ani.
Mobilierul greu. Mobilele suspendate trebuie fixate bine în pereţi ca să nu se prăbuşească în cazul în care copilul s-ar urca pe un scaun şi s-ar agăţa de ele.
Sobele şi apa fierbinte. Atenţie la sursele de căldură, copiii cu autism au deficite senzoriale, iar unii nu apreciază corect căldura sau frigul. Se pot arde la sobe sau chiar cu apă fierbinte, însă arsurile pot fi mai severe decât ale copiilor tipici, tocmai din cauza faptului că nu pot aprecia corect stimulii. Nu lăsaţi copiii nesupravegheaţi!
Cum putem proteja copiii de orice accident?
Nu putem. Oricât ne-am strădui, nu vom reuşi niciodată să-i ferim întru totul de pericole. Dar le putem evita pe cele mai serioase.
Cel mai important lucru pentru copiii cu autism şi pentru evoluţia lor este să aibă părinţii aproape. O vreme noi suntem îngerii lor păzitori. Uneori pentru mai multă vreme, alteori pentru mai puţină. De multe ori părinţii trebuie să îi îngrijească toată viaţa. Pentru că da, unii copii cu autism, deşi vor deveni adulţi, nu vor fi niciodată independenţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu