In intelegerea si fructificarea adecvata a timpului liber atat a copilului cu autism, cat si a parintilor acestora, este important de precizat, inca de la inceput, faptul ca autismul este o lupta contratimp, orice minut valorizat adecvat se poate intoarce in favoarea copilului si a recuperarii acestuia. Investirea in terapia copiilor inca din primii ani si implicarea parintilor – ca terta parte in procesul terapeutic, pe langa specialisti, sunt esentiale pentru ca rezultatele sa fie cele scontate.
Atunci cand vorbim despre timpul liber, trebuie sa avem in vedere doua considerente:
- Cum asiguram acest timp;
- Cum il folosim cat mai bine.
Grija parintilor copiilor cu autism pentru modul in care isi ocupa timpul liber in vederea optimizarii dezvoltarii acestora, trebuie sa respecte cateva aspecte:- Activitatea sa corespunda nivelului de dezvoltare a copilului, intereselor acestuia si particularitatilor sale de varsta;
- Sa contribuie la imbunatatirea conditiei actuale a copilului si sa aiba un efect educativ;
- Sa se evite excesele care obosesc copilului sau care dauneaza dezvoltarii acestuia;
- Sa se urmareasca cu atentie procesul de stimulare a copilului;
- Activitatile din timpul liber sa creeze atat parintelui, cat si copilului, o atmosfera armonioasa, relaxanta, benefica ambelor parti.
In procesul terapeutic, progresul se face pas cu pas si pe termen lung, iar ghidarea copiilor nu se face doar de catre specialistii acestora, o dezvoltare armonioasa necesitand in mod deosebit si implicarea parintilor.
Viata familiei se reorganizeaza in momentul aflarii diagnosticului de autism. Pe langa orele de terapie, raman multe ore in care copilul are nevoie de supraveghere si stimulare adecvata. Parintii trebuie sa cunoasca modul potrivit de a aborda copilul si obiectivele terapeutice pe care specialistul le-a stabilit. Intreaga familie trebuie sa actioneze in acceasi directie si sa mearga intr-un ritm similar pentru a asigura evolutia copilului si armonia familiala.
Exista o tendinta actuala a parintilor de a inscrie copiii in programele zilnice puse la dispozitie de diferite centre de zi, copiii fiind lasati 8 ore in cadrul acestor centre, pornind de la premisa ca cei mici se vor dezvolta mai usor alaturi de alti copii, lucru adevarat inntr-o anumita masura. Este insa bine de luat in calcul ca in cazul autismulului procesul de recuperare implica cativa pasi fara de care sansele copilului sunt aproape nule. Interventia terapeutica zilnica, de unu la unu este cea mai elementara etapa. Stimularea copilului in familie, in afara orelor de terapie, in activitatile de joaca este o alta etapa foarte importanta. Abia in urma evaluarilor periodice ale specialistilor, daca se constata ca cel mic este capabil sa participe la actul de socializare, a dobandit abilitatile si principiile comportamentale, imita spontan si raspunde la cerere, se poate trece la urmatoarea etapa, socializarea.
In cazul in care aceste conditii nu sunt intrunite, socializarea nu poate avea loc intrucat exista probleme serioase in manifestarea comportamentelor individuale elementare. Abia dupa multe ore de terapie individuala si de grup, dupa ce copilul recunoaste actiuni si emotii, stie sa indice obiecte, sa raspunda la nume, sa inteleaga limbajul si semnificatia cuvintelor, putem aduce in discutie procesul de socializare si integrare a acestuia in cadrul unui centru de zi.
Aflarea diagnosticului este un moment dificil, confruntarea cu acest diagnostic este lunga, depasirea acestui moment poate fi, de asemenea, lunga, insa batalia poate fi castigata si speranta redobandita. Timpul este de partea copiilor si a parintilor care iau deciziile rapid si bine, cei care stiu despre importanta diagnosticului timpuriu si a interventiei precoce, care depasesc dificultatile, isi valorifica atat propriul timp liber cat si al copilului intr-o maniera sanatoasa (prin angrenarea in activitati ludice adecvate), sunt optimisti si stiu ca reusita se ascunde in ambitia de a nu renunta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu