marți, 2 decembrie 2014

Vaccinurile pot sa provoace autism sau leucemie?

Vaccinurile administrate în mod curent copiilor, în SUA, pentru prevenirea unor boli diverse sunt sigure, nu sunt asociate cu dezvoltarea unor maladii grave, precum autismul şi leucemia, şi provoacă foarte rar reacţii grave ale organismului, potrivit unui studiu.
 
În 2011, Institutul de Medicină din SUA a publicat un raport care arăta că medicii erau în unanimitate de acord că vaccinarea este o procedură medicală sigură.
“Cele mai recente rezultate ar trebui să ofere siguranţă anumitor pacienţi şi medici”, spun autorii acestei noi analize publicate în revista Pediatrics, care fac referire mai ales la neliniştile “nefondate” potrivit cărora vaccinurile ar fi responsabile mai ales de dezvoltarea autismului.
“Există dovezi foarte sigure că vaccinul triplu ROR (împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei) nu este asociat cu autismul la copii, o concluzie care confirmă precedentele studii pe acest subiect”, subliniază autorii.
“Există, de asemenea, dovezi solide că vaccinurile triple cum sunt DTP (împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive), gripei hemofile şi hepatitei B nu au legătură cu leucemia infantilă”, mai spun autorii studiului, de la institutul de cercetare Rand Corporation.
Specialiştii adaugă că au descoperit că anumite vaccinuri orale, precum Rotarix şi Rotateq, utilizate în cazul bebeluşilor, începând cu vârsta de şase săptămâni, pentru a-i proteja contra gastroenteritelor provocate de rotavirus, ar putea declanşa reacţii grave.
“Însă aceste reacţii sunt extrem de rare şi trebuie evaluate în raport cu efectele protective pe care le furnizează aceste vaccinuri”, spun specialiştii, explicând că “riscul este foarte mic”, cu 1,1 cazuri la 100.000 de doze de Rotarix şi 5,1 cazuri la 100.000 de doze de Rotateq.
Vaccinurile contra rotavirusului pot, în rare cazuri, să provoace invaginaţie intestinală (o porţiune a intestinului subţire este blocată sau răsucită, simptomele pot include dureri severe de stomac, vărsături persistente, sânge în scaun, abdomen umflat şi/sau febră mare), care necesită intervenţie medicală de urgenţă.
Raportul medicilor americani mai arată că vaccinurile constituie unul dintre marile succese ale politicilor de sănătate publică implementate în secolul al XX-lea pentru a eradica maladii ca variola şi pentru controlarea poliomielitei şi a altor boli infecţioase.
Specialiştii deplâng, de asemenea, refuzul constant al unor părinţi de a-şi vaccina copiii, fapt care a contribuit la instalarea unor epidemii evitabile, precum cea de rujeolă.
Potrivit unor estimări privind impactul vaccinării în rândul copiilor născuţi în 2009, în SUA, aceste medicamente ar fi contribuit la evitarea a 42.000 de decese şi a 20 de milioane de cazuri de boli infecţioase.

luni, 24 noiembrie 2014

Parintii copiilor cu autism prezinta la randul lor simptome ale bolii, fara a fi bolnavi

Parintii copiilor care sufera de autism pot prezenta la randul lor unele simptome ale acestei afectiuni, fara a avea boala respectiva, spre deosebire de parintii copiilor care nu sufera de aceasta afectiune, conform unui nou studiu, transmite LiveScience, citat de Agerpres.  Printre cele mai raspandite simptome ale acestei afectiuni printre parintii care au copii cu autism se numara anumite dificultati subtile in ceea ce priveste abilitatile sociale, o tendinta de autoizolare si gandirea repetitiva, conform autorului acestui studiu, Dr. John N. Constantino, profesor de psihiatrie si pediatrie la Washington University School of Medicine din St. Louis.
Prezenta anumitor simptome ale autismului la o persoana nu inseamna in mod automat ca acea persoana poate fi diagnosticata cu autism.
“Stiam deja ca acei copii care se nasc din parinti care prezinta mai multe trasaturi ale acestei afectiuni, au la randul lor mult mai multe trasaturi ale autismului decat copiii care se nasc din parinti fara astfel de trasaturi – ceea ce nu stiam era daca existenta acestor trasaturi in randul parintilor nu duce la o crestere a riscului de manifestari clinice ale autismului la copii. Acum stim acest lucru”, a declarat Dr. Constantino.
Un studiu anterior a demonstrat, de asemenea, ca fratii copiilor cu autism, care nu sufera de aceasta boala, prezinta mai multe trasaturi si simptome caracteristice acestei afectiuni decat copiii fara autism.
In noul studiu, publicat in revista JAMA Psychiatry, cercetatorii au examinat si comparat date obtinute de la 256 de copii cu autism si respectiv de la 1.400 de copii care nu sufera de aceasta afectiune, si de la parintii lor.

15 milioane de dolari pentru cercetarea terapiei cu celule stem in autism

Cercetarea în domeniul celulelor stem ia amploare şi în acest an, astfel că din ce în ce mai multe fonduri, atât de la companiile din acest domeniu, cât şi de la organizaţii filantropice, sunt alocate descoperirii de noi tratamente.
De curând, Universitatea Duke, SUA, a primit o subvenţie de 15 milioane de dolari pentru programul de cercetare destinat tratamentului autismului, acidentelor vascular-cerebrale, paraliziei cerebrale, precum şi a altor afecţiuni cerebrale, cu ajutorul celulelor stem recoltate din cordonul ombilical, potrivit site-ului Duke University School of Medicine.
În prima fază a programului, se vor realiza transplanturi de celule stem proprii pentru 20 de copii care suferă de autism. După aceea, în faza a doua a studiilor clinice, se vor face transplanturi cu celule stem de la donatori pentru persoane care suferă de autism, paralizie cerebrală sau pentru persoane care au suferit un atac cerebral. Joanne Kurtzberg, unul dintre medicii care se ocupă de program, a afirmat că proiectul Universităţii Duke are un potenţial enorm, mai ales că toate aceste afecţiuni au un impact enorm asupra calităţii vieţii copiilor şi adulţilor. Studiul clinic va încerca să determine dacă celulele stem din sângele cordonului ombilical vor îmbunătăţi comportamentul copiilor şi adulţilor suferind de autism, precum şi dacă remodelează activitatea cerebrală.
Un alt exemplu de susţinere a cercetării în domeniu este reprezentat de acordarea de către Agenţia daneză pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovaţie a unor burse în valoare de 100.000 DKK, respectiv 500.000 DKK, Băncii daneze de celule stem, StemCare Ltd, grupul din care face parte Stem Sure, pentru un proiect de multiplicare a celulelor stem de origine ombilicală. Bursele oferite sunt dedicate proiectelor noi şi inovative ale companiilor, iar prin intermediul acestor fonduri multiplicarea celulelor stem va fi accesibilă şi în ţara noastră.
„Şi în România, la această dată se desfăşoară studii cu celule stem, precum cel din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti (Transplant autolog de celule stem în boli cardiovasculare) sau cel din cadrul Universităţi de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş (Implantare de celule stem după infarct miocardic acut). Toate acestea reprezintă un bun început, însă considerăm că şi în ţara noastră ar trebui alocate mult mai multe fonduri, atât din partea statului, cât şi din mediul privat, pentru cercetare în domeniul medicinei regenerative, care reprezintă, fără nici o exagerare, dată fiind viteza dezvoltării domeniului, medicina viitorului. România nu ar trebui să rămână în urmă şi cu acest domeniu”, a subliniat dr. Bogdan Ivănescu, preşedinte Stem Sure. 

miercuri, 19 noiembrie 2014

Cercetatorii polonezi vin in ajutorul copiilor care sufera de autism, prin tehnologia imaginilor 3D

Tehnologia imaginilor 3D vine în ajutorul copiilor care suferă de autism sau sindrom Down. Cercetătorii polonezi au realizat o aplicaţie care creează o lume virtuală pentru micii pacienţi
Prin joc, aceştia se pot adapta, treptat, şi la lumea normală care, până atunci, le părea străină.
O echipă mixtă de medici şi ingineri IT a elaborat programul care-i introduce pe copiii bolnavi într-un fel de "peşteră virtuală" în trei dimensiuni. Rezultatul aminteşte de jocurile video sau de simulatoarele folosite la antrenamentul militarilor, dar, fireşte, imaginile sunt mult mai simple. Copiii, care până atunci nu îi luau în seamă pe terapeuţi, sunt imediat atraşi de jocul cu imaginile 3D şi se concentrează mai mult decât oricând.
Reacţiile copiilor, emoţiile lor arată că ei se implică total, îşi trăiesc din plin succesele, fac progrese iar acesta este cel mai important lucru.
Sistemul uşurează diagnosticul corect al afecţiunilor de care suferă copiii şi îi ajută pe terapeuţi să le obţină colaborarea în tratamentul de reabilitare.
Această tehnologie, cea mai mare realizare a noastră, ne permite să stabilim o relaţie cu aceşti copii şi, în acelaşi timp, să primim de la ei informaţii pe care nu le-am putea obţine prin metodele tradiţionale de reabilitare.
Primele teste efectuate la o şcoală specială pentru copiii autişti sau cu dizabilităţi sunt mai mult decât încurajatoare. Specialiştii polonezi continuă să lucreze la ameliorarea programului. Ei doresc, în primul rând, să-l adapteze pentru folosirea unei căşti de realitate virtuală care să permită continuarea tratamentului acasă la pacienţi.
sursa: http://observator.tv/; http://www.cursuriautism.ro/cercetatorii-polonezi-vin-in-ajutorul-copiilor-care-sufera-de-autism-prin-tehnologia-imaginilor-3d.php

joi, 13 noiembrie 2014

Un nou studiu face legatura dintre simptomele gastro-intestinale si autism la copii

Veer Patel în vârstă de 5 ani a fost diagnosticat cu o tulburare din spectrul autist (TSA) în octombrie 2010. Tipic pentru acești copii, Veer Patel se descurcă cel mai bine în cadrul unei rutine zilnice rigide, neschimbate. Din păcate, funcțiile intestinale sunt inprevizibile și el este constipat frecvent, o problemă ce a apărut după stabilirea diagnosticului de autism. Și nu este un caz unic.

Până acum, comunitatea medicală a acordat puțină atenție acestei probleme, însă mulți părinți au observat simptome gastro-intestinale cronice la copiii lor diagnosticați cu tulburări din spectrul autist (TSA).

Prioritățile s-ar putea schimba în urma descoperirilor unui nou studiu desfășurat de cercetătorii de la Centrul de Autism MarcusCentrul de Sănătate a Copiilor Atlanta și Universitatea de Medicină Emory. Aceștia au întreprins prima meta-analiză a tuturor cercetărilor publicate în legătură cu copiii autiști și problemele gastro-intestinale. Astfel au descoperit că, în comparație cu copiii care nu suferă de TSA, cei care au o astfel de tulburare sunt de 4 ori mai predispuși să se plângă de probleme gastro-intestinale generale și de 3 ori mai predispuși la diaree sau constipație. Acești copii se plâng de dureri abdominale de două ori mai mult decât copiii care nu prezintă tulburări din spectrul autist.

Potrivit coautorului William Sharp, directorul Programului de Tulburări Pediatrice de Alimentație de la Centrul de Autism Marcus și profesor de pediatrie asistent la Universitatea de Medicină, întreaga analiză a avut două obiective. „Unul dintre obiective a fost să aflăm cât de mult știm despre aceste probleme - și se pare că nu știm prea multe”. „Au fost publicate doar 15 studii realizate în condiții foarte bune, în ultimii 32 de ani.”

„De asemenea, sperăm să trezim un interes în comunitatea medicală pentru aflarea prevalenței, cauzelor și remediilor acestor probleme.”

Studiul confirmă experiența pediatrilor și a părinților copiilor cu TSA, însă în același timp evită să stabilească o legătură cauzală între cele două afecțiuni.

„Am detectat o prevalență a simptomelor gastro-intestinale la copiii cu TSA, însă rezultatele noastre au scos la iveală necesitatea mai multor cercetări privind sistemul gastro-intestinal la acești copii”, spune Sharp. „Trebuie să aflăm ce ar putea cauza prevalența simptomelor gastro-intestinale la copiii cu TSA. Este clar că trebuie să luăm în considerare rata mare a problemelor de alimentație și problemele comportamentale asociate documentate la acești copii. În acest moment nu avem dovezi care să arate o patologie gastro-intestinală unică în tulburările din spectrul autist.

Selecția alimentară este o caracteristică a copiilor cu TSA, care pot fi excepțional de încăpățânați în privința alimentelor consumate. De obicei preferă o gama restrânsă de alimente foarte procesate și bogate în calorii - brânză, cartofi prăjiți - și resping fructele, legumele și proteinele.

Potrivit coautorului studiului Barbara McElhanon, gastroenterolog pediatru la Centrul de Sănătate a Copiilor Atlanta și profesor de pediatrie asistent la Universitatea de Medicină, o întrebare importantă este dacă preferințele alimentare ale copiilor cu TSA sunt responsabile pentru problemele gastro-intestinale, sau există o afecțiune gastro-intestinală care stă la baza acestor preferințe alimentare. „Pur și simplu încă nu avem un răspuns la această întrebare”.

Este dificil de stabilit debutul problemelor gastro-intestinale, având în vedere dificultățile de comunicare tipice pentru copiii cu TSA. Cel mai adesea, singurul indiciu al unei probleme este comportamentul inexplicabil, cum ar fi autoflagelarea, agresiunea sau iritabilitatea, spune McElhanon.

„Medicii trebuie să fie conștienți de faptul că copiii cu TSA au mai multe probleme gastro-intestinale”, spune McElhanon. „Aceștia ar trebui să ceară familiei informații despre aspectul materiilor fecale și despre comportamente precum o iritabilitate crescută înainte de a merge la toaletă. Și întrebări deschise precum „Vă îngrijorează faptul că pe copil îl doare burta?” pot fi de ajutor.”

Documentând consecvent plângerile, dieta, orarul scaunelor și comportamentul copilului, părinții pot descoperi un tipar ce-l poate ajuta pe pediatru, gastroenterolog sau nutriționist să descopere o potențială problemă.
 

miercuri, 12 noiembrie 2014

Semnele timpurii ale autismului

revenţia este cea mai bună metodă de tratare. Descoperirea semnelor timpurii ale autismului ajută foarte mult la tratarea lui.  
Cercetătorii sugerează că semnele autismului apar în jurul vârstei de un an. Cu toate acestea, vârsta nu este aceeaşi la toată lumea, după cum spune terapeutul Autumn W. El explică că există semne timpurii de autism, înainte de vârsta de doi ani şi semne care apar mai târziu în timpul dezvoltării lui personale, când se observă o regresie a aptitudinilor.
Care sunt semnele unui copil care are autism
Niciun copil cu autism nu este la fel. Există un spectru de simtome pe care le au copiii cu autism şi nu există o anume tipologie, care să fi fost întâlnită la toţi. Aşa cum spune Jana T. Toţi copiii care suferă de autism sunt unici. Nu există un comportament tipic pentru un copil autist.
Care sunt steguleţele roşii la care părinţii ar trebui să fie atenţi?
Autism Speaks listează indicatori care anunţă autismul :
  • Lipsa zâmbetelor sau expresii de bucurie până la 6 luni
  • Lipsa sunetelor, zâmbetelor sau a altor expresii faciale până la 9 luni sau după
  • Lipsa gângurelilor până într.an an
  • Lipsa gesturilor
  • Lipsa cuvintelor până la 16 luni
  • Lipsa frazelor din două cuvinte până la 24 de luni
  • Dezinteres faţă de învăţarea limbii la orice vârstă
Alte semne, în afară de cele care implică funcţia lingvistică, se referă la evitarea contactului vizual şi a dezvoltării unei greutăţi în mişcare. Copiii care suferă de autism sunt fixaţi pe anumite obiecte şi explorează aspectele acelui obiect. De foarte multe ori par prinşi în propria lume, se lovesc singuri sau repetă sunete pe care doar ei le înţeleg, sunt sensibili la anumite sunete, lumină, o anumită textură sau mirosuri. Lipsa empatiei şi a emoţilor.
Semnele care apar mai târziu, conform Academiei Americane de Pediatrie, se pot manifesta la copiii a căror devoltare este normală până la 18 luni apoi
  • Se vor opri din vorbit
  • Nu vor mai scutura din mână în semn de papa
  • Nu vor mai reacţiona când vor fi strigaţi pe nume
  • Se vor închide în propria carcasă şi vor fi foarte distanţi şi dezinteresaţi de împrejurimi
Aceste schimbări se pot produce gradual sau brusc
În final, cercetătorii sfătuiesc mamele să îţi creadă instinctul, iar dacă li se pare că ceva este în neregulă să ducă copilul la un specialist pentru un control.

marți, 11 noiembrie 2014

Terapie de succes. Gemenii din Constanta care au spart bariera autismului

Andrei şi Mihai Albu, gemeni cu autism, din Constanţa, au reuşit să treacă de zidul care îi ţinea departe de lume, după multă muncă. Băieţii au demonstrat că au talente speciale: unul în sport, iar celălalt în pictură.
Andrei şi Mihai Albu sunt fraţi gemeni în vârstă de 13 ani, din Constanţa. Ei suferă de autism, dar, în ciuda acestui diagnostic, au evoluat atât de mult încât pot învăţa alături de copii sănătoşi, se pot juca, pot fi relativ independenţi.    
De altfel, după ce gemenii au beneficiat, printre altele, de un tip special de terapie, numită Terapia 3C: conştientizare, coordonare şi concentrare, inspirată din artele marţiale, rezultatele nu au întârziat să apară.
În octombrie, Andrei Albu a fost premiat pentru modul în care a evoluat din punct de vedere fizic, dar şi mental, în cadrul unui eveniment numit „International Naturally Autistic People Awards, Convention & Festival“, susţinut de o fundaţie din Canada care îi promovează pe cei care reuşesc să facă performanţă în domeniul autismului: atât terapeuţi, cât şi pacienţi cu progrese importante.  
Nominalizările pot fi făcute de oricine. Un juriu din care fac parte reprezentanţi din SUA, Canada, Noua Zeelandă, India, Anglia şi Turcia decide cine ia premiu. Membrii juriului sunt cercetători, profesori, conducători de asociaţii naţionale de autism. Andrei a fost nominalizat de Asociaţia „Sport Pentru Autism România“, iar juriul a fost foarte impresionat de reuşitele sale.    
„ADEVĂRATELE PREMII SUNT PROGRESELE“  
Paul Cojocaru, antrenor de arte marţiale, este iniţiatorul Terapiei 3C şi s-a ocupat de cei doi băieţi cu autism. El spune că premiul primit de Andrei atrage atenţia asupra faptului că recuperarea psihomotorie cu ajutorul Terapiei 3C este urmărită şi apreciată în toată lumea şi că nu trebuie exclusă din procesul global de recuperare a persoanelor autiste. „Premiile în autism nu sunt ceva obişnuit şi, din punctul meu de vedere, au o valoare de popularitate, ca să zic aşa. Cred, însă, că adevăratele premii sunt progresele pe care copiii cu autism le fac cu ajutorul terapiei“, explică antrenorul.  
Anul trecut, a fost premiat un profesor de sport din Turcia, iar în urmă cu doi ani, premiul cel mare a fost obţinut chiar de Paul Cojocaru, antrenorul lui Andrei. Festivalul a ajuns la cea de-a cincea ediţie, iar asociaţia s-a înfiinţat în urmă cu 15 ani. Anul acesta, pentru prima dată premiul a fost acordat în Europa, la Edinburgh (Scoţia). Din păcate, Andrei nu a putut ajunge să-şi ia premiul, constând într-o diplomă, însă a fost ridicat de consulul României la Edinburgh, Mihai Delcea. Festivitatea de premiere a avut loc la începutul lunii octombrie.  
DE UNDE AU PORNIT CEI DOI GEMENI  
Mama gemenilor, Roxana Albu (39 de ani), profesoară de limba şi literatura română, a aflat doar în luna a şasea de sarcină că va naşte gemeni, după ce anterior făcuse mai multe ecografii. „Când am aflat că am sarcină multiplă, m-am speriat. Mă tot întrebam dacă pot să mă descurc cu doi copii. De asta cred că i-am născut şi prematur, la şapte luni“, povesteşte ea. Cei mici au evoluat normal în primul an de viaţă, după care au regresat. Începuseră să gângurească „mama“, „tata“ şi alte câteva cuvinte, după care s-a lăsat tăcerea. Doar după multe vizite la medici specialişti celor doi gemeni li s-a pus diagnosticul: autism infantil, completat de ADHD. Părinţii nu au disperat. „Am avut noroc de faptul că autismul este asociat la ei cu ADHD, şi nu cu paralizie“, spune mama celor doi gemeni. După mulţi ani de terapie, ADHD-ul aproape a dispărut şi în prezent amândoi urmează cursurile Şcolii numărul 16 din Constanţa.    
Încă de la grădiniţă, cei doi l-au întâlnit pe antrenorul de arte marţiale Paul Cojocaru, care îşi selecta pe atunci tinerii cu care să lucreze şi care făcea Terapia 3C, destinată copiilor autişti. După un an şi jumătate de muncă, Andrei a evoluat şi a obţinut centura mov. Sportul s-a potrivit pentru el ca o mănuşă, spune mama băieţilor. Pe lângă sport, Andrei este pasionat de civilizaţia tibetană.  La rândul lui, fratele lui Andrei, Mihai, este un adevărat artist, fiind pasionat de pictură.    
PROGRAM SPARTAN  
„Cei doi băieţi aveau probleme cu mişcarea, dar după un an şi jumătate, i-am mutat la grupa de copii normali, aşa de bine au evoluat“, spune el. Acum, Andrei merge doar de două ori pe săptămână la antrenamente.  Copiii au un program spartan: dimineaţa, la ora 8.30, pleacă de acasă. Până la ora 12.00 merg la terapie (copiii merg şi la un alt terapeut care îi învaţă să socializeze şi să comunice şi care, în trecut, i-a ajutat şi să înveţe să vorbească). Apoi, pleacă spre şcoală, unde stau până la ora 18.30. Seara, când ajung acasă, fac teme împreună cu mama lor. A doua zi o iau de la capăt. Inclusiv în timpul vacanţei de vară au mers la terapeut, pentru a nu regresa. Tatăl copiilor, Adrian, munceşte în Cipru, în domeniul turismului, şi îşi ajută familia cu banii necesari continuării tratamentului.    
RECUPERAREA COSTĂ  
Toată recuperarea copiilor scoate bani mulţi din buzunarul părinţilor: aproximativ 1.700 de lei lunar. Pe lângă terapeut, se plăteşte şi psihologul de la şcoală, care vine săptămânal pentru a le urmări parcursul copiilor, cum se acomodează cu profesorii şi cu ceilalţi elevi.    
Cărţile comandate în SUA i-au mai costat pe părinţi încă 300 de dolari. Singura care nu costă este Terapia 3C. Mama celor doi spune că puţini părinţi îşi pot permite toate aceste costuri, însă ştie că trebuie să meargă mai departe. „Sunt fericită că m-au ales să le fiu mamă. În fiecare zi avem de dus câte o luptă. Dar trebuie să fii spartan pentru a obţine astfel de rezultate“, spune ea.  
Femeia adaugă că nu şi-a închipuit niciodată că va reuşi să obţină cu copiii atâtea rezultate. „Dacă m-aţi fi întrebat în urmă cu mulţi ani cum văd viaţa noastră, cu siguranţă aş fi văzut-o aşa“, mărturiseşte mama gemenilor.    
Pe lângă terapia zilnică făcută cu specialistul, Roxana Albu continuă cu ei acasă activităţile care să îi responsabilizeze. Cei doi copii sunt ordonaţi, îşi fac singuri patul, se îmbracă fără niciun ajutor. De asemenea, îşi ajută părinţii şi bunicii la diverse munci casnice. În timpul liber, pe care îl au de regulă în weekend, gemenii se uită la televizor şi se joacă uneori pe calculator. Andrei repetă figuri  de arte marţiale, iar Mihai pictează. „Copiii mei sunt în învăţământul de masă. Am muncit şi luptăm în continuare pentru asta. Nu am primit acest lucru ca pe un favor“, mai spune Roxana Albu.      
MIHAI A FĂCUT PORTRETELE COLEGILOR  
Mihai, fratele geamăn al lui Andrei, a renunţat la sport, el având înclinaţii artistice, iar părinţii l-au lăsat să se exprime liber. Toată casa familiei Albu este plină de picturi de-ale băiatului: pe frigider, înrămate sau puse la dosar. „Mai demult, Mihai a făcut portretele tuturor copiilor din clasă“, povesteşte mama celor doi. Ulterior, Mihai a început să picteze icoane. Cu astfel de lucrări, reprezentând pe Maica Domnului sau pe Iisus, a obţinut nenumărate premii şi diplome, printre care se numără premiul I în 2013 la Concursul internaţional de icoane, organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău, dar şi premiul I la expoziţia „Flori de martie“ din anul 2012.  
„AUTIŞTII SUNT CAMPIONI“   
Copiii diagnosticaţi cu autism au probleme în a se exprima, însă fiecare are un talent al lui, care trebuie descoperit, a explicat medicul neuropsihiatru Gina Goleşteanu, din Constanţa. „Au nişte calităţi deosebite, ei trebuie să fie stimulaţi pentru a se putea exprima. Au dezvoltate capacităţi deosebite în domeniul matematicii, al IT-ului, în arte sau sport“, spune specialista. De aceea, este de părere că părinţii acestor copii trebuie să nu-i ţină după uşă, ci să lucreze foarte mult cu ei, să-i ducă la specialişti care să scoată la lumină talentul fiecăruia dintre ei. „Ştiu un copil autist elev la Colegiul Naţional «Mircea cel Bătrân», Radu Alexandrescu. Băiatul excelează la foarte multe materii şi ia premii la toate olimpiadele la care se duce. Autiştii sunt campioni. Sunt copii care nu învaţă niciodată şi le ştiu pe toate“, adaugă medicul.    
Gina Goleşteanu mai spune că toţi copiii autişti ar trebui să urmeze diferite terapii prin care să înveţe să comunice cu ceilalţi, dar şi să arate acolo unde excelează.    
AUTISMUL ŞI ADHD-UL  
Autismul şi ADHD-ul sunt tulburări care afectează interacţiunea socială şi comportamentul. ADHD-ul este caracterizat prin dificultatea celui diagnosticat de a-şi menţine concentrarea asupra unui fapt, dar şi prin hiperactivitate. La rândul său, autismul este o tulburare de dezvoltare tradusă prin deficienţe de socializare, de comunicare şi comportamente repetitive. Studiile arată că mulţi dintre copiii diagnosticaţi cu autism au şi ADHD.   „Terapia 3C“: conştientizare, concentrare, coordonare  
 „Terapia 3C“ este o terapie psihomotorie creată special pentru persoane cu autism, inventată de antenorul de arte marţiale Paul Cojocaru (foto) şi înregistrată la OSIM. Terapia se bazează pe exerciţii fizice cu efecte importante asupra psihicului. Aceasta îi ajută pe copii să devină conştienţi de propria corporalitate şi autonomi din punct de vedere psihomotor. „Până în prezent, am aplicat «Terapia 3C» pentru aproximativ 150 de copii autişti care aveau, la începerea programului terapeutic, între 3 şi 8 ani. De asemenea, în urma workshop-urilor susţinute în ţară, alte câteva sute de copii lucrează în direcţia recuperării psihomotorii cu 3C. Dintre aceştia, rezultate foarte bune au apărut la cel puţin 90% din cazuri. Succesul terapiei 3C depinde de vârsta copilului (cu cât este mai mică, cu atât este mai bine) şi de felul de autism pe care subiectul îl are în momentul în care începe terapia“, spune Paul Cojocaru.  
Totul a început acum şase ani, când Paul Cojocaru (42 de ani) preda arte marţiale vietnameze, Qwan Ki Do, în grădiniţe din Constanţa. Aşa a observat că unii copii nu reacţionau deloc la niciun fel de stimuli, nu comunicau şi nu interacţionau cu nimeni. „Întâi am crezut că au probleme cu auzul. Apoi am aflat că suferă de autism. Am zis să încerc să-i ajut“, îşi aminteşte Paul Cojocaru. Procedurile fizice au dat roade, iar progresele au fost surprinzătoare. A lucrat cu sute de copii în acest timp. „Reacţiile sunt numai pozitive. Nu există nici măcar un copil care să nu fi făcut progrese importante în direcţia recuperării psihomotorii“, adaugă Paul Cojocaru. Orele de „Terapie 3C“ sunt gratuite.

duminică, 2 noiembrie 2014

5 lucruri care nu cauzeaza autism

Autismul, aceasta boala care izoleaza copiii intr-o lume tacuta, este una dintre cele mai dezbatute si cercetate afectiuni la ora actuala printre specialistii. Savantii incearca sa depisteze cauzele exacte care afecteaza abilitatea copilului de a comunica si relationa cu cei din jur, insa in efortul lor s-au confruntat cu o multime de mituri sau conceptii gresite legate de factorii declansatori ai bolii.
De aceea, merita sa discutam si despre lucrurile care NU cauzeaza autismul si sa le "ingropam" definitiv din calea cresterii corecte a unui copil!  
Stilul parental
Nimic din ce faci in ingrijirea sau cresterea copilului nu are legatura cu diagnosticul de autism al copilului tau. Este inutil sa lasi sentimentele de vinovatie sau frustrarile sa iti invadeze mintea si bucuria de a fi parinte. Desi nu se cunosc cauzele exacte ale aparitiei acestei afectiuni inspaimantatoare pentru parinti, in mod cert acestea nu au legatura cu modul in care alegi sa iti ingrijesti copilul.
Studiile sugereaza ca factorii declansatori ai autismului sunt de natura genetica, biologica sau neurologica. Asadar, nimic din ce faci sau nu faci in ingrijirea, disciplinarea si educarea copilului nu poate fi cauza a acestei tulburari.  
Comportamentul din timpul sarcinii
Nu doar modul in care ai grija de copil dupa nastere a fost asociat cu autismul. Exista o serie de prejudecati conform carora expunerea la soare, viciile, medicamentele sau traumele emotionale experimentate in sarcina ar putea cauza autismul la copii, lucruri care nu sunt adevarate. Cert este insa faptul ca multe dintre acestea pot avea repercusiuni grave asupra sanatatii generale a copilului.  
Vaccinurile (imunizarea)
In ultimii ani, a inceput o adevarata propaganda antivaccinare la copii, pe motiv ca ar produce modificarile neuronale asociate tulburarilor din spectrul autist. Mai intai, a fost vizat vaccinul ROR (rujeola-oreion-rubeola) ca principal vinovat pentru declansarea bolii. La scurt timp, toate tipurile de imunizari au inceput sa fie, treptat, considerate factori de risc pentru tulburare.
Specialistii avertizeaza ca nevaccinarea copiilor este un pret prea mare de platit pentru sanatatea si viata lor, pentruca parintii sa ia in considerare speculatia nedemonstrata stiintific conform careia imunizarile ar avea implicatii in declansarea autismului.  
Alimentatia
Din momentul in care consumul de zahar a fost asociat cu cresterea riscului de ADHD la copii, multi cercetatori si pseudomedici au incercat sa faca legaturi si intre alimente si autism, lansand tot soiul de ipoteze nejustificate. De teama acestei tulburari, multi parinti si-au trecut copiii la regim sau dieta, scotand din meniul lor alimentele cu gluten, caseina sau cu alte ingrediente pe care le-au invocat respectivele studii.
Cert este faptul ca nu s-a dovedit nimic in acest sens si ca sunt foarte slabe sansele ca alimentele consumate de copii sa produca degenerarea biologica si neurologica implicata in aparitia acestei afectiuni. .  
Aparatura electronica (gadgeturile)
Nu sunt putine afectiunile si problemele cu care telefoanele, televizoarele si, in general, gadgeturile moderne sa nu fi fost asociate de-a lungul timpului, iar autismul nu face exceptie. La un moment dat, s-a speculat ideea ca obiceiul de a urmari programele de la televizor ar putea declansa autismul la copii. Insa nu a iesit la iveala nicio dovada stiintifica care sa dovedeasca ca urmarirea emisiunilor sau filmelor ar produce degenerarea biologica sau neurologica implicata in aparitia autismului.
Si undele electromagnetice emanate de gadgeturi, si in speciale de telefoanele mobile, au fost asociate cu autismul, pe baza faptului ca ar avea un impact nociv asupra creierului. Cu toate acestea, nu exista, la ora actuala, nicio dovada conform careia utilizarea electronicelor ar putea fi responsabila pentru aparitia tulburarii.

joi, 30 octombrie 2014

Dezvoltarea intarziata a limbajului verbal la copiii cu autism

Una dintre cele mai des întâlnite întrebări, ale părinților copiilor non-verbali cu autism, adresate specialiștilor este dacă copilul lor care a trecut de vârsta de 4-5 ani va vorbi vreodată. Aceste cazuri  evidențiază ideea că în situația în care limbajul nu s-a consolidat până la această vârstă, nu mai poate fi dezvoltat niciodată. În legătură cu această idee revista ”Pediatrics” a publicat următorul studiu.
Cercetătorii de la “Kennedy Krieger Institute’s Center for Autism and Related Disorders” din Baltimore (Statele Unite) susțin în studiul publicat “Predictori de expresie și de vorbire fluentă la copiii cu autism și cu întârziere severă de limbaj” (Predictors of Phrase and Fluent Speech in Children With Autism and Severe Language Delay) că 70% din copiii non verbali cu autism pot dezvolta limbajul verbal chiar și după vârsta de 5 ani. Pentru a fi valid acest studiu au fost implicați 535 de copii diagnosticați cu autism cu vârsta cuprinsă între 8 și 17 ani, care prezentau întârziere severă în dezvoltarea limbajului verbal.  Din cei 535 de copii implicați în studiu, 372 (70%) și-au dezvoltat discursul verbal utilizând propoziții simple și 266 (50%) au ajuns să dezvolte un limbaj verbal fluent.
Un aspect interesant este faptul că dezvoltarea întârziată a limbajului verbal nu a fost afectată de comportamentele problematice, interesele repetitive sau stereotipii. În timp ce aspectele legate de procesele sociale și cognitive au marcat o diferență majoră. Inteligența non-verbală este unul dintre cei mai buni predictori ai dezvoltării limbajului. Acest tip de inteligență rămâne ascunsă sub comportamentele specifice autismului, care până nu demult, erau considerate comportamente tipice handicapului de intelect. În prezent acest lucru nu mai este valabil și dacă realizăm o intervenție focusată pe aspectele senzoriale și comportamentale, dezvoltarea limbajului mai târziu de 4 sau 5 ani este posibilă.
Ericka Anderson Wodka, una din autoarele studiului, este de părere că inteligența non-verbală a devenit unul dintre predictorii importanți pentru dezvoltarea limbajului. Acest lucru ar trebui să influențeze modul în care analiștii comportamentali realizează planul de intervenție al copiilor cu autism.
De asemenea și în demersurile anterioare realizate de Fundația Autism Diario din Madrid în cadrul unui proiect de investigație asupra dezvoltării limbajului verbal la copiii cu autism, au existat copii de 8 ani non-verbali, care au început să vorbească cu ajutorul intervențiilor adecvate.
Toate aceste studii și rezultate obținute sunt fără îndoială adevărate dovezi asupra capacităților acestor copii diagnosticați cu autism și asupra rezultatelor la care se poate ajunge cu o intervenție adecvat construită și implementată.

Copiii cu autism au surplus de sinapse. Acest lucru produce suprasturare cu stimuli

Copiii şi adolescenţii care suferă de autism au un exces de sinapse în creier, ca urmare a încetinirii procesului normal de dezvoltare, potrivit un nou studiu realizat de neurologii americani.

Creierul persoanelor care suferă de autism chiar e diferit de cel al persoanelor sănătoase. Au demonstrat acest lucru cercetătorii de la Centrul Medical din cadrul Universităţii Columbia, din SUA, care au comparat modul în care se dezvoltă creierul la copiii şi adolescenţii care manifestă tulburări din spectrul autismului cu reţelele neuronale ale unor copii care nu prezintă aceste simptome.
În cadrul studiului, ei au examinat eşantioane de ţesut cerebral prelevate de la 26 de copii cu autism, decedaţi din alte cauze (jumătate aveau vârsta cuprinsă între 2 şi 9 ani, iar cealaltă parte între 13 şi 20 de ani), precum şi de la 22 de copiii care nu aveau această tulburare.
În cazul copiilor cu autism, cercetătorii au constatat o densitate mai mare a numărului de sinapse. Creierul produce o mulţime de sinapse, punţi de comunicare între neuroni, dar o parte sunt „tăiate” în timpul dezvoltării normale în copilărie şi adolescenţă pentru a permite diferitelor zone să se specializeze şi pentru a preveni o suprasaturare cu stimuli.
În mod normal numărul de sinapse se reduce la jumătate pe parcursul dezvoltării, dar la persoanele autiste a fost remarcată o reducere cu numai 16%. Or, tocmai acest lucru ar putea explica existenţa simptomelor precum hipersensibilitatea sau convulsiile. Oamenii de ştiinţă au identificat cauza încetinirii procesului normal de „tăiere” a sinapselor.
Folosind cobai, cercetătorii au ajuns la concluzia că proteina mTOR este responsabilă de dereglarea acestui proces: atunci când este hiperactivă, celulele nervoase îşi pierd o mare parte din capacitatea de autofagie (degradarea normală a propriilor structuri).
Fără această abilitate, creierul cobailor prezenta un exces de sinapse. Ei au putut să restabilească procesul normal de reglare a sinapselor şi să inverseze comportamentele similare autismului la cobai prin administrarea unui medicament denumit rapamicină, care inhibă proteina mTOR.
Metoda a dat rezultate chiar şi după ce cobaii dezvoltaseră comportamente similare autismului, sugerând că o asemenea abordare ar putea fi folosită pentru a trata pacienţii după confirmarea diagnosticului. 

miercuri, 29 octombrie 2014

Bebelusii nascuti prin cezariana, risc mai mare sa aiba autism

Copiii născuţi prin cezariană prezintă un risc mai mare cu 23% de a suferi de autism, potrivit unui studiu realizat recent de cercetătorii de la University College Cork din Irlanda, informează dailymail.co.uk, citat de Mediafax.
Oamenii de ştiinţă irlandezi au descoperit că o astfel de intervenţie chirurgicală pare să crească riscul de autism cu aproape o pătrime, însă nu au găsit deocamdată o explicaţie pentru acest fenomen.
Ei le îndeamnă pe femei să nu se sperie de rezultatele studiului, întrucât riscul general de autism rămâne la un nivel foarte scăzut.
În Marea Britanie, un sfert din totalul naşterilor sunt realizate prin cezariană, iar numărul lor a crescut de patru ori din 1970 până în prezent.
Această creştere se datorează parţial faptului că femeile care prezintă riscuri de complicaţii medicale în timpul naşterii sunt sfătuite să recurgă la cezariană.
Cercetătorii irlandezi au analizat o serie de studii anterioare care asociau naşterea prin cezariană şi autismul. Ei au descoperit că procedura medicală duce la o creştere medie de 23% a riscului de autism, deşi nu pare să existe niciun motiv evident în spatele acestui fenomen.
Autorii analizei au încercat să afle şi dacă există o legătură între cezariană şi ADHD (deficit de atenţie/ tulburare hiperkinetică) însă rezultatul nu a fost concludent.
Studiul a fost coordonat de medicul Eileen Curran.
Anterior, oamenii de ştiinţă au afirmat că asocierea dintre cezariană şi autism s-ar datora genelor, ceea ce înseamnă că anumiţi bebeluşi sunt predispuşi să treacă prin naşteri dificile şi abia apoi să dezvolte autism.
O altă explicaţie posibilă vizează faptul că femeile care apelează la cezariană sunt mai vârstnice, iar bebeluşii lor prezintă la rândul lor riscuri mai mari de a suferi de autism.
sursa: http://www.romanialibera.ro/; http://www.cursuriautism.ro/bebelusii-nascuti-prin-cezariana-risc-mai-mare-sa-aiba-autism.phphttp://www.cursuriautism.ro/bebelusii-nascuti-prin-cezariana-risc-mai-mare-sa-aiba-autism.php

miercuri, 22 octombrie 2014

Despre neuronii oglinda si despre mila, empatie si autism

O teorie, care atestă fundamentul biologic al moralității noastre, este teoria conform căreia la baza empatiei stă o rețea de neuroni oglindă.
Neuronii oglindă, inițial descoperiți de italianul Giacomo Rizzolati de la Universitatea din Parma, par a fi responsabili de sentimentele de empatie, compasiune și milă. Am putea spune că sunt neuronii care dau formă umanității.
Neuronii oglindă joacă, de asemenea, un rol important în achiziționarea limbajului și în imitație. Ei sunt acei neuroni care descarcă un impuls și atunci când un animal performează o acțiune, dar și atunci când doar observă un alt animal performând acea acțiune. În acest fel, neuronul oglindește comportamentul altuia ca și cum însuși observatorul ar performa acea acțiune.
Acești neuroni au fost observați la primate precum și alte specii, cum ar fi păsările. Unii îi numesc neuronii care au dat formă omenirii, neuronii Dalai Lama sau neuronii empatiei, ce dizolvă bariera dintre propriul eu și eul celorlalți, întărind astfel credința în teoria existenței unei minți și conștiințe colective. Acești neuroni ne permit nouă să fim mai morali, în cele din urmă.
Mila are un loc în creier
Experimentele efectuate cu ajutorul imagisticii medicale au arătat că lobul parietal superior și cortexul inferior frontal sunt active atunci când persoana performează o actiune, dar și atunci când observă pe altcineva performând o acțiune. Acest sistem neuronal oglindă stă la baza acțiunilor empatice, de recunoaștere a stărilor de stres și durere prin care trec ceilalți.
S-a pus astfel întrebarea dacă neuronii oglindă sunt proprii oamenilor, iar dacă nu, se poate vorbi de empatie și, implicit, de un fel de moralitate rudimentară la animale? Datele susțin că acest sistem de neuroni se dezvoltă la oameni înainte de un an, în jurul lunilor 7-9, copiii întelegând de la vârste chiar și foarte mici acțiunile altor semeni. La vârsta de 7 luni, un copil poate percepe starea afectivă și emoțională a altcuiva.
Primul animal, la care au fost studiați neuronii oglindă, a fost maimuța macac. În cazul acestor maimuțe, un neuron oglindă descarcă atunci când maimuța rupe o bucată de hârtie, vede o altă persoană rupând o bucată de hârtie sau doar aude pe cineva rupând acea bucată de hârtie (fără alte indicii vizuale).
Pe de altă parte, s-a confirmat ipoteza conform căreia acești neuroni răspund și la sunet, nu numai la vederea unei acțiuni sau expresii faciale. Astfel, s-a găsit că oamenii orbi, doar prin folosirea auzului, pot interpreta acțiunile celorlalți prin activarea aceluiași sistem de neuroni oglindă pe care îl folosesc văzătorii.
De ce plângem la „Dansez pentru tine”
Anumite regiuni din creier (în particular insula anterioara, cortexul anterior cingulat și cortexul inferior frontal) sunt active atunci când oamenii experimentează o emoție intensă (precum dezgustul, fericirea sau durerea),  dar și atunci când văd o altă persoană experimentând acea emoție. Astfel, nivelul de empatie resimțit de cei care efectuează acte de binefacere este explicat de acțiunea zonelor cerebrale mai sus amintite.
Cei care se declară ca având un nivel de empatie mai ridicat, au activări mai puternice atât în sistemele oglindă ale acțiunilor manuale, cât și în sistemul oglindă al emoțiilor, acest rezultat susținând ipoteza conform căreia sistemul de neuroni oglindă este legat de empatie.
Empatia și autismul
Mergând pe acest fir, unii cercetători încearcă să înțeleagă dacă există în acest sens și o conexiune între autism și o deficiență a sistemului de neuroni oglindă, știut fiind faptul că autistii prezintă – la prima vedere- un nivel de empatie scăzut.
Într-un studiu, din 2005, s-a arătat că există o legătura între deficiența sistemului de neuroni oglindă și autism. Electroencefalogramele au evidențiat că ariile motorii au fost suprimate atunci când autiștii au văzut pe altcineva că se mișcă (sistem activ într-o persoană sănătoasă care vede pe altcineva dansând sau mișcându-se), un semnal, susțin autorii, că autiștii s-ar relaționa cu sistemul de neuroni oglindă. Deși aceste studii au fost ulterior replicate, există însă alte studii care susțin contrariul și care declară ca sistemul de neuroni oglindă al autiștilor este intact. Atunci, unde în altă parte ar putea fi cauza?
Teoria Minții
S-a găsit că, de fapt, sistemul de neuroni oglindă al autiștilor este la fel de funcțional ca al celor fără autism, dar mai puțin sensibil decât al copiilor normali.
Bazându-se pe aceste rezultate, cercetătorii au ajuns la o concluzie semi-universală și anume, autismul este cauzat de deficiențe ale sistemului de neuroni oglindă, care duc la dizabilități ale aptitudinilor sociale, imitării, empatiei sau teoriei minții. Teoria minții este esențială pentru recunoașterea dezvoltării psihice adecvate a unui copil și reprezintă abilitatea de a atribui stări mentale (intenții, emoții sau dorințe) propriei persoane, dar și celorlalti, și de a înțelege că sunt diferite de ale noastre. Teoria minții apare în jurul vârstei de 3-4 ani. La testele despre Teoria Minții, copiii cu autism au scoruri mult mai ridicate, acest lucru semnificând că au probleme în a recunoaște stările emoționale ale altora, sistemul de neuroni oglindă fiind incomplet activat și principalul vinovat de acest fapt.
Acestea, evident, sunt doar o parte din explicațiile care pot arunca o lumină asupra unei probleme atât de complexe precum autismul.

Miracolul tehnologiei: cum au devenit cei mai buni prieteni un copil cu autism si robotul Siri de la Apple

Asistentul personal de pe iPhone, Siri, ar putea părea nefolositor pentru multe persoane care nu vor să discute cu telefonul, dar pentru un băieţel cu autism din Statele Unite, Siri ar putea fi o salvare.
Într-un articol din “New York Times”, Judith Newman scrie despre băieţelul ei de 13 ani care vorbeşte în mod constant cu Siri, asistentul personal de la Apple. Iată un dialog descris de mama sa. Gus, căci acesta este numele copilului, are autism şi este obsedat de informaţii despre starea vremii.
“Eşti un computer foarte drăguţ.
- E frumos să fii apreciat.
- Tot timpul mă întrebi dacă vreau ceva.
Pot să te ajut cumva?
- Nu am multe dorinţe.
- Bine, noapte bună!
- Ah, e 17.06.
- Scuză-mă, am vrut să zic la revedere.
- La revedere!”
Articolul din New York Times este de fapt o scrisoare de dragoste a unei mame către Siri. Într-o zi, femeia a citit un articol pe internet despre lucrurile pe care le poate face Siri. A întrebat-o despre câteva zboruri şi Gus era pe lângă ea. Gus nu a observat-o pe Siri până atunci, dar când a descoperit-o că poate să-i ofere informaţii despre obsesiile lui şi să aibă şi un soi de discuţii, a fost prins. Astăzi, când femeia e prea obosită pentru a-i mai răspunde băieţelului, ea îi spune să vorbească cu Siri.
E interesant în articol cum Gus, băiatul cu autism, înţelege că Siri nu este o persoană, ci un obiect, dar în general reuşeşte să se apropie de ele la un nivel pe care oamenii obişnuiţi nu o fac. De exemplu, când a primit un iPod cadou. De fiecare dată când părinţii lui mergeau la Apple Store, Gus se ducea cu ei pentru ca iPod-ul să îşi viziteze prietenii.
Încă un lucru observat de mamă e că Siri îl ajută pe băiat să fie politicos, deoarece atunci când el i-a zis că nu-i place un anumit tip de muzică, Siri i-a spus “E dreptul tău să ai opinia asta”. Iar apoi, Gus şi-a dat seama că a fost prea dur şi i-a spus robotului “Mulţumesc pentru muzica asta, totuşi”.
Siri îl face pe Gus fericit, potrivit spuselor mamei sale. “Orice mamă a unui copil autist se întreabă dacă va găsi fericirea. Siri îl face pe Gus fericit. Noaptea trecută a cerut-o în căsătorie, dar Siri l-a refuzat politicos, iar el nu s-a supărat”, a încheiat mama lui Gus.

luni, 20 octombrie 2014

Ar putea suferi de autism? Nu ignora semnele!

Toți copiii cu vârste între 18-24 de luni ar trebui să fie evaluați din perspectiva autismului, recomandă Academia Americana de Pediatrie, în Statele Unite 1 din 110 copiii suferind de o tulburare din spectrul autist. Deși afectează din ce în ce mai mulți copii, autismul este diagnosticat destul de târziu, părinții confunzând simptomele cu o întârziere în dezvoltare.
Comportamentele care anunță afecțiunea pot fi prezente încă de la naștere. Bebelușul pare diferit, nu este foarte reactiv, nu obsrvă lumea din jur, se concentrează pe un obiect perioade mari de timp, este foarte tăcut sau dimpotrivă, plânge foarte des și mult. Primele semne de autism pot apărea însă mai târziu, la copii care au avut până atunci o dezvoltare normală. Dacă un copil a început să vorbească binișor și ulterior începe să piardă achizițiile vocale, de exemplu, acesta este un simptom clasic pentru autism.
Câteva dintre semnalele pe care să NU le ignori și care pot indica autism:
Ar putea avea autism dacă
  • nu spune vreun cuvânt până la vârsta de 16 luni
  • nu arata cu degetul în primul an și jumătate de viață
  • nu combina 2 cuvinte pana la varsta de 2 ani
  • nu raspunde la propriul lui nume după primele 10-11 luni
  • nu inițiază sau menține contactul vizual (când se uită spre tine, pare că se uită prin tine)
  • aliniază obsesiv lucruri – jucării, obiecte sau are alte activități repetitive (se învârte des în jurul propriei axe, deschide și închide continuu ușile
  • nu zâmbește
  • nu urmărește cu privirea obiecte pe care i le arăți (după 7 luni)
  • nu se uit în direcția în care aude un zgomote sau din care este strigat
  • nu poate răspunde la comenzi simple ale părintelui după vârsta de 12 luni – Unde este cana? / Arată-mi biberonul tău etc
Dacă observi oricare dintre aceste simptome, adresează-te imediat unui specialist care, în cazul în care autism 1diagnostichează o tulburare din spectrul autist, va recomanda imediat terapia. În afară de ajutorul specializat, familia este foarte importantă în recuperare și tratament. După diagnostic, părinții înșiși trec prin stări de șoc, depresie, furie, negare, resemnare, înainte de a ajunge la acceptare și de putea lucra împreună cu cel mic, pentru recuperare. Stresul pune o mare presiune pe relația de cuplu și în foarte multe cazuri, părinții unui copil cu autism divorțează, ceea ce afectează și mai mult tratamentul și recuperarea copilului, pentru care este nevoie de sprijin din partea întregii familii, de suportul prietenilor și înțelegerea șefilor. Terapia este de durată, cere timp, bani, răbdare și perseverență, dar în lipsa ei, copilul cu autism nu ar avea șansa la o viață normală.

duminică, 19 octombrie 2014

Tratamentul de raspuns pivot (PRT) in terapia autismului

Tratamentul de raspuns pivot (PRT – Pivotal Response Treatment) este, in prezent, unul dintre cele mai studiate si mai aprobate tratamente comportamentale in terapia autismului. Derivat din analiza comportamentala aplicata (ABA), PRT este orientat pe elemente ce tin de joc si se bazeaza pe initiativa copilului.
Tratamentul de raspuns pivot (PRT - Pivotal Response Treatment) este, in prezent, unul dintre cele mai studiate si mai aprobate tratamente comportamentale in terapia autismului. Derivat din analiza comportamentala aplicata (ABA), PRT este orientat pe elemente ce tin de joc si se bazeaza pe initiativa copilului. Obiectivele sale includ dezvoltarea comunicarii, a limbajului si a comportamentelor sociale positive si eliberarea de comportamente autostimulatoare distructive.
Ce este PRT?
PRT este un program de interventie timpurie comportamentala, dezvoltat in anii ’70 la Universitatea din California, Santa Barbara, de catre dr. Robert Koegel si dr. Lynn Kern Koegel, specialisti in psihologia educationala, in prezent directori ai Koegel Autism Research Center care ofera actualmente training si certificari in domeniu. Denumirile consecutive pe care le-a avut PRT sunt Pivotal Response Training, Pivotal Response Teaching, Pivotal Response Therapy, Pivotal Response Intervention si Natural Language Paradigm, toate referindu-se la acelasi tip de tratatment.
Care este cheia reusitei PRT?
Terapeutii care aplica PRT au in vedere mai ales tinte “pivotale” (puncte cheie) din anumite arii ale dezvoltarii copilului. Acestea includ motivatia, raspunsul la stimuli multipli, autocontrolul si initierea de interactiuni sociale. Ideea de baza este ca prin focalizarea asupra acestor tinte, prin PRT se pot obtine imbunatatiri semnificative si in alte arii de sociabilitate, comunicare, comportament si aptitudini intelectuale. Strategiile motivationale reprezinta unul dintre cele mai importante aspecte ale tratamentului de raspuns pivot, deoarece au rolul de a stimula un progres natural. Spre exemplu, daca un copil reuseste sa formuleze o cerere legata de un animal de plus, atunci recompensa va trebui sa fie animalul de plus si nu bomboane sau alt premiu care nu are legatura cu cererea sa. De fapt, strategiile PRT sunt componente de baza ale ESDM (Early Start Denver Model). Desi sunt folosite mai ales in terapia copiilor prescolari sau care se afla in primii ani de scoala, studiile arata ca strategiile PRT pot fi utile, de asemenea, si in terapia adolescentilor sau a adultilor. In orice grupa de terapie, indiferent de varsta pe care o are, pacientul are rolul crucial in stabilirea activitatilor si a obiectelor care urmeaza a fi folosite in aplicarea strategiei PRT.
Programul PRT
Programul PRT este conceput astfel incat sa atinga obiective individuale ale fiecarui pacient. O sesiune de PRT include sase segmente, pe parcursul carora limbajul, jocul, aptitudinile sociale sunt testate si stimulate prin interactiuni structurate si nestructurate. Pe masura ce pacientul progreseaza, fiecare sesiune urmatoare se focalizeaza pe altceva, astfel incat noi obiective sa fie atinse, pentru a raspunde nevoilor din ce in ce mai avansate ale pacientului.Programul presupune sedinte de terapie insumand cel putin 25 de ore pe saptamana, precum si numeroase instructiuni pentru parinti si pentru persoanele implicate in educatia copilului, care sunt incurajate sa foloseasca in mod constant metodele PRT. De altfel, PRT a fost descris ca un adevarat stil de viata, adoptat de intreaga familie.In momentul de fata PRT este una dintre strategiile terapeutice cele mai studiate, utilizate in terapia autismului, specialistii considerand ca este o strategie de viitor, cu rezultate vizibile, certe.

joi, 16 octombrie 2014

Infant Start – autismul ar putea fi stopat prin interventia timpurie

Infant Start, o metodă de intervenție timpurie pentru autism, a avut succes într-un studiu pilot realizat cu ajutorul părinților. Conform psihologilor, aplicarea tratamentului la o vârstă cât mai fragedă poate reduce semnificativ simptomele, astfel încât, până la vârsta de 3 ani, majoritatea copiilor nu au mai prezentat întârzieri de dezvoltare sau tulburări din spectrul autismului.
Cercetătorii Institutului UC Davis MIND susțin că primele simptome ale autismului pot să apară înainte de un an, printre acestea fiind enumerate: nivelul scăzut al contactului vizual, interesului și implicării sociale, tipare de mișcări repetitive, absența comunicării intenționate, fixarea vizuală a unor obiecte și întârzieri în dezvoltarea limbajului. În unele cazuri, aceste simptome sunt evidente încă de la vârsta de 6 luni, dar majoritatea copiilor beneficiază de terapii abia în jurul vârstei de 3-4 ani.
Pentru a evidenția importanța intervenției timpurii, de îndată ce au fost identificate semnele autismului incipient, cercetătorii au selectat șapte copii, cu vârste între 6 și 15 luni, care prezentau simptome clare ale tulburărilor din spectrul autismului. În 12 ședințe săptămânale de câte o oră, părinții au fost învățați cum să crească nivelul interacțiunii cu copilul în timpul activităților zilnice, pentru a îi stimula atenția, comunicarea, dezvoltarea timpurie a limbajului, comportamentul ludic și implicarea socială. Terapia a fost continuată prin ședințe de două ori pe săptămână în următoarele șase săptămâni, evaluările finale ale rezultatelor fiind realizate la vârsta de 2 și 3 ani.
Totodată, au fost monitorizate patru grupuri de copii cu diverse niveluri de risc de a dezvolta autism, printre care și copii cu simptomatologie timpurie similară, dar care nu au participat la studiu. Față de acest grup de control, copiii care au urmat terapia au prezentat mai multe simptome specifice autismului la vârsta de 9 luni, dar erau mult mai puțin afectați după vârsta de 18 luni și până la 3 ani. Dr. Sally Rogers, coordonatoarea studiului, susține că 6 dintre cei șapte copii au recuperat întârzierile de dezvoltare până la vârsta de 3 ani.
Terapia Infant Start a fost dezvoltată de Dr. Sally Rogers și Dr. Sally Ozonoff, specializată în psihologia copilului, pe baza „Early Start Denver Model” (ESDM sau „modelul Denver”) și pune accent pe creșterea interacțiunii dintre părinți și copii. Părinții sunt încurajați să urmărească lucrurile care îl atrag pe copil și să încerce subtil să îl implice în activități care îi pot ameliora atenția și implicarea socială. În cadrul studiului, intervenția a vizat cu prioritate creșterea atenției copilului pentru fețele și vocile părinților, interacțiuni care să susțină atenția copilului, imitarea de către părinți a sunetelor și acțiunilor intenționate realizate de copii, folosirea de către părinți a jucăriilor pentru a susține atenția socială, nu pentru a o distrage.
Pentru moment, datorită numărului redus de participanți la studiu, psihologii nu pot garanta eficiența Infant Start, fiind necesare mai multe cercetări, pe grupuri mai mari de copii, până la definitivarea unei abordări terapeutice standardizate. Totuși, studiul evidențiază importanța intervenției timpurii pentru stoparea dezvoltării tulburărilor din spectrul autismului, precum și necesitatea implicării părinților în creșterea interacțiunii sociale la copiii care manifestă simptome asociate autismului.

Terapia cu ponei, pentru copiii cu deficiente locomotorii si cu autism

O nouă terapie pentru copiii cu autism, cea cu animale. Ceea ce la prima vedere pare o joacă, pentru ei înseamnă enorm. E o metodă de recuperare care le induce micutilor o stare de calm şi de siguranţă, spun specialiştii. 
Conceptul terapiei cu animale a fost introdus în sistemul medical în 1964, de psihiatrul american Boris Levinson, dar a fost ignorat şi s-a continuat tratamentul cu medicamente. Dar terapia ec­vestră, cum mai este denumită terapia cu ponei sau cai, ajută la dezvoltarea capacităţilor emoţionale ale persoanelor cu dizabilităţi.
Sectia de psihiatrie pediatrica a spitalului din Sibiu este printre puţinele unităţi medicale din ţară care au adoptat terapia cu animale, cea care foloseşte caii ca mijloc de stimulare a dezvoltării motorii, emoţionale şi sociale a persoanelor cu dizabilităţi. În funcţie de rezultatele obţinute, conducerea spitalului de psihiatrie intenţionează să achiziţioneze mai mulţi ponei şi să facă din acest tratament unul permanent.

marți, 14 octombrie 2014

Sulforafanul din broccoli ar putea ameliora simptomele autismului

Administrarea zilnică de sulforafan, o moleculă regăsită în mod natural în broccoli, conopidă sau varză, poate ameliora unele simptome ale tulburărilor din spectrul autismului. Conform rezultatelor unui studiu pilot realizat de către cercetătorii MassGeneral Hospital for Children (MGHfC) și Johns Hopkins University School of Medicine, mulți dintre cei care au primit o doză zilnică de sulforafan au manifestat îmbunătățiri substanțiale în interacțiunea socială și comunicarea verbală, precum și diminuarea comportamentelor repetitive, în comparație cu cei care au primit un placebo.
Cercetarea a pornit de la mai multe relatări care indicau îmbunătățirea interacțiunii sociale la copiii cu autism în timpul episoadelor de febră, fapt confirmat de un studiu realizat în 2007 de Kennedy Krieger Institute. După investigarea posibilelor cauze ale acestui fenomen, cercetătorii au presupus că efectul se produce datorită modului particular în care febra activează răspunsul celulelor la stres.
Sulforafanul a fost izolat prima dată în 1992, compusul chimic putând fi sintetizat din mai multe plante din familia Brassicacee (crucifere), printre care broccoli, conopidă sau varză. Studii ulterioare au descoperit că sulforafanul are abilitatea de a susține mecanismele organismului de apărare împotriva stresului oxidativ, inflamației și deteriorării ADN-ului. Mai mult, s-a dovedit că îmbunătățește răspunsul organismului la șocul termic, similar proceselor puse în mișcare în timpul febrei.
Pentru a stabili dacă sulforafanul are efecte similare febrei în cazul persoanelor autiste, cercetătorii au pus la punct un studiu pilot, realizat pe un număr restrâns de persoane. Astfel, au fost selectați 44 de tineri diagnosticați cu tulburări moderate și severe din spectrul autismului, cu vârste cuprinse 13 și 27 de ani. Aleator, participanții au fost împărțiți în două grupuri, primii primind zilnic o doză de sulforafan, iar ceilalți un placebo. Pe baza greutății corporale, 26 de participanți au primit între 9 și 27 miligrame de sulforafan extras din germeni de broccoli timp de 18 săptămâni.
Rezultatele au fost evaluate periodic prin trei scale comportamentale completate de părinți și cercetători, fără ca aceștia să cunoască cine a primit sulforafan sau placebo. Analiza datelor arată că cei care au primit extractul de sulforafan au prezentat îmbunătățiri substanțiale ale interacțiunii sociale și comunicării verbale, dar acestea nu s-au menținut după încetarea studiului.
Paul Talalay, coordonatorul cercetării, susține că sulforafanul pare să ajute temporar celulele să depășească propriile limitări. Totodată, medicul susține că nivelul de sulforafan administrat ar fi dificil de obținut în mod natural din alimentație deoarece se regăsește în proporții variate în diverse legume crucifere, iar fiecare persoană îl metabolizează diferit.
Deși administrarea de sulforafan a avut rezultate pentru majoritatea participanților, aproximativ o treime nu au manifestat nicio îmbunătățire. Medicul Andrew Zimmerman, co-autor al studiului, consideră că este încă departe de a furniza un tratament pentru autism. În perioada următoare, cercetătorii vor investiga mecanismele prin care sulforafanul ajută la ameliorarea simptomelor autismului și vor testa extrasul din germeni de broccoli pe un număr mai mare de subiecți.
Cercetarea „Sulforaphane treatment of autism spectrum disorder (ASD)” a fost publicată în revista PNAS. Într-un alt studiu, o băutură din germeni de broccoli a fost folosită pentru detoxifiere, ajutând la eliminarea compușilor potențiali cancerigeni din organism.