Despre neuronii oglinda si despre mila, empatie si autism

O teorie, care atestă fundamentul biologic al moralității noastre, este teoria conform căreia la baza empatiei stă o rețea de neuroni oglindă.

Neuronii oglindă, inițial descoperiți de italianul Giacomo Rizzolati de la Universitatea din Parma, par a fi responsabili de sentimentele de empatie, compasiune și milă. Am putea spune că sunt neuronii care dau formă umanității.

Neuronii oglindă joacă, de asemenea, un rol important în achiziționarea limbajului și în imitație. Ei sunt acei neuroni care descarcă un impuls și atunci când un animal performează o acțiune, dar și atunci când doar observă un alt animal performând acea acțiune. În acest fel, neuronul oglindește comportamentul altuia ca și cum însuși observatorul ar performa acea acțiune.

Acești neuroni au fost observați la primate precum și alte specii, cum ar fi păsările. Unii îi numesc neuronii care au dat formă omenirii, neuronii Dalai Lama sau neuronii empatiei, ce dizolvă bariera dintre propriul eu și eul celorlalți, întărind astfel credința în teoria existenței unei minți și conștiințe colective. Acești neuroni ne permit nouă să fim mai morali, în cele din urmă.

Mila are un loc în creier

Experimentele efectuate cu ajutorul imagisticii medicale au arătat că lobul parietal superior și cortexul inferior frontal sunt active atunci când persoana performează o actiune, dar și atunci când observă pe altcineva performând o acțiune. Acest sistem neuronal oglindă stă la baza acțiunilor empatice, de recunoaștere a stărilor de stres și durere prin care trec ceilalți.

S-a pus astfel întrebarea dacă neuronii oglindă sunt proprii oamenilor, iar dacă nu, se poate vorbi de empatie și, implicit, de un fel de moralitate rudimentară la animale? Datele susțin că acest sistem de neuroni se dezvoltă la oameni înainte de un an, în jurul lunilor 7-9, copiii întelegând de la vârste chiar și foarte mici acțiunile altor semeni. La vârsta de 7 luni, un copil poate percepe starea afectivă și emoțională a altcuiva.

Primul animal, la care au fost studiați neuronii oglindă, a fost maimuța macac. În cazul acestor maimuțe, un neuron oglindă descarcă atunci când maimuța rupe o bucată de hârtie, vede o altă persoană rupând o bucată de hârtie sau doar aude pe cineva rupând acea bucată de hârtie (fără alte indicii vizuale).

Pe de altă parte, s-a confirmat ipoteza conform căreia acești neuroni răspund și la sunet, nu numai la vederea unei acțiuni sau expresii faciale. Astfel, s-a găsit că oamenii orbi, doar prin folosirea auzului, pot interpreta acțiunile celorlalți prin activarea aceluiași sistem de neuroni oglindă pe care îl folosesc văzătorii.

De ce plângem la „Dansez pentru tine”

Anumite regiuni din creier (în particular insula anterioara, cortexul anterior cingulat și cortexul inferior frontal) sunt active atunci când oamenii experimentează o emoție intensă (precum dezgustul, fericirea sau durerea),  dar și atunci când văd o altă persoană experimentând acea emoție. Astfel, nivelul de empatie resimțit de cei care efectuează acte de binefacere este explicat de acțiunea zonelor cerebrale mai sus amintite.

Cei care se declară ca având un nivel de empatie mai ridicat, au activări mai puternice atât în sistemele oglindă ale acțiunilor manuale, cât și în sistemul oglindă al emoțiilor, acest rezultat susținând ipoteza conform căreia sistemul de neuroni oglindă este legat de empatie.

Empatia și autismul

Mergând pe acest fir, unii cercetători încearcă să înțeleagă dacă există în acest sens și o conexiune între autism și o deficiență a sistemului de neuroni oglindă, știut fiind faptul că autistii prezintă – la prima vedere- un nivel de empatie scăzut.

Într-un studiu, din 2005, s-a arătat că există o legătura între deficiența sistemului de neuroni oglindă și autism. Electroencefalogramele au evidențiat că ariile motorii au fost suprimate atunci când autiștii au văzut pe altcineva că se mișcă (sistem activ într-o persoană sănătoasă care vede pe altcineva dansând sau mișcându-se), un semnal, susțin autorii, că autiștii s-ar relaționa cu sistemul de neuroni oglindă. Deși aceste studii au fost ulterior replicate, există însă alte studii care susțin contrariul și care declară ca sistemul de neuroni oglindă al autiștilor este intact. Atunci, unde în altă parte ar putea fi cauza?

Teoria Minții

S-a găsit că, de fapt, sistemul de neuroni oglindă al autiștilor este la fel de funcțional ca al celor fără autism, dar mai puțin sensibil decât al copiilor normali.

Bazându-se pe aceste rezultate, cercetătorii au ajuns la o concluzie semi-universală și anume, autismul este cauzat de deficiențe ale sistemului de neuroni oglindă, care duc la dizabilități ale aptitudinilor sociale, imitării, empatiei sau teoriei minții. Teoria minții este esențială pentru recunoașterea dezvoltării psihice adecvate a unui copil și reprezintă abilitatea de a atribui stări mentale (intenții, emoții sau dorințe) propriei persoane, dar și celorlalti, și de a înțelege că sunt diferite de ale noastre. Teoria minții apare în jurul vârstei de 3-4 ani. La testele despre Teoria Minții, copiii cu autism au scoruri mult mai ridicate, acest lucru semnificând că au probleme în a recunoaște stările emoționale ale altora, sistemul de neuroni oglindă fiind incomplet activat și principalul vinovat de acest fapt.

Acestea, evident, sunt doar o parte din explicațiile care pot arunca o lumină asupra unei probleme atât de complexe precum autismul.

sursa: http://www.catchy.ro/; http://www.cursuriautism.ro/despre-neuronii-oglinda-si-despre-mila-empatie-si-autism.php