Obezitatea mamei, o posibila cauza a autismului si ADHD-ului

Copiii ai caror mame sufera de obezitate au un risc mai mare de a dezvolta ADHD sau autism, conform unui nou studiu. Conform cercetarii, riscul de a dezvolta, la varsta de 5 ani, autism este de 3 ori mai mare in cazul copiilor care au mame care sufera de obezitate, iar in cazul ADHD riscul este de patru ori mai ridicat, scrie dailymail.co.uk.

Oamenii de ştiinţă nu au analizat şi mecanismul care stă la baza acestei legături, însă aceştia au precizat că în timpul sarcinii obezitatea are un efect direct asupra fătului, determinând anumite inflamaţii care impiedică dezvoltarea normală a creierului copilului.

În cadrul cercetării au fost analizate datele medicale ale 1.311 de mame, care au născut în perioada 2005-2012.

Au fost astfel analizate indicele masei corporale al mamelor înainte de a rămâne însărcitate, precum şi dificultăţile apărute la copiii acestora la vârsta de 5 ani.

Astfel, copiii ai căror mame au un indice al masei corporale mai mare de 35 (persoanele care au indice peste valoare 30 sunt considerate obeze) au avut de două ori mai mult decât ceilalţi copii o predispoziţie către probleme emoţionale sau comportamentele.

Datele au fost comparate cu cele ale copiilor cu mame cu un indice normal, între 18,5 şi 25. Din această comparaţie a reieşit că aceşti copii au un risc de 3 ori mai ridicat să fie diagnosticaţi cu autism şi de 4 ori mai mari să aibă ADHD.

Echipa de cercetători au mai găsit, în alte studii realizate, legături între obezitatea mamei şi problemele emoţionale sau coportamentale ale copiilor.

Heejoo Jo, coordonatorul studiului, a declarat pentru Reuters că se ştia că obezitatea în timpul sarcinii cauzează probleme de sănătate copilului, însă acest studiu clarifică şi mai mult situaţia.

Conform acestuia, medicii care discută cu femeile care vor să conceapă un copil trebuie să aducă în discuţie şi problema greutăţii.

sursa: http://www.realitatea.net/; http://www.cursuriautism.ro/obezitatea-mamei-o-posibila-cauza-a-autismului-si-adhd-ului.php

Terapie cu roboti pentru copiii cu autism

Roboterapia este noua metoda care ii va ajuta pe copiii cu autism. Simpaticele masinarii canta si vorbesc. Iar specialistii spun ca sansele de recuperare a micutilor vor fi mult mai mari, gratie noilor parteneri de joaca. Robotii viitorului vor putea fi utilizati de catre parinti chiar si acasa, in terapii individuale. 

Roboţii au fost aduşi la Cluj-Napoca din Franţa. Deocamdată, ei "interacţionează" cu ajutorul unui psihoterapeut, care îi controlează. În viitor, însă, aceşti roboţi vor putea să funcţioneze autonom.

Dacă specialiştii vor reuşi să construiască ce şi-au propus, roboţii nu vor fi doar un ajutor de nădejde pentru micuţii cu autism, ci vor putea fi folosiţi şi ca "asistenţi" pentru bătrâni.

Este cel mai mare proiect european de cercetare în domeniu, în care se investesc 8 milioane de euro.

sursa: http://stiri.tvr.ro/; http://www.cursuriautism.ro/terapie-cu-roboti-pentru-copiii-cu-autism.php

20 de lucruri pe care copiii cu autism incearca sa ti le spuna

Persoanele diagnosticate cu  TSA  prezintă o rezistenţă puternică la schimbare şi insistenţă pentru respectarea unor rutine care pot părea neobişnuite, au dificultăţi de coordonare şi de procesare a informaţiilor şi nu numai. În ciuda tuturor acestor probleme, dr. Sarah Cassidy, psiholog educaţional şi terapeut comportamental, este de părere că fiecare copil cu TSA trebuie ascultat, astfel că a întocmit o listă cu 20 de lucruri pe care, în opinia ei, copiii autişti încearcă, într-un fel sau altul, să le facă cunoscute celor din jur.

1. AVEM PROBLEME ÎN A NE FACE PRIETENI

Asta nu înseamnă însă că nu ne dorim prieteni, dar totul depinde foarte mult de felul în care îi percepem pe cei din jur. În cartea ,,The Autistic Spectrum“, autoarea Lorna Wing identifică patru tipuri de deficienţe de interacțiune socială cu care se confruntă persoanele cu TSA. Acestea incld tipul distant (care de multe ori se comportă ca și cum ceilalţi oameni pur și simplu nu există), tipul pasiv (care acceptă abordări sociale, dar nu le inițiază), tipul activ dar ciudat (care va căuta contactul social, însă adeseori va face acest lucru fără a realiza că ceilalţi nu sunt pe aceeaşi lungime de undă şi nici nu sunt interesaţi de ceea ce vrea să comunice el) și, în cele din urmă, tipul prea formal sau pompos (care încerca din greu să se comporte bine și aderă rigid la toate regulile și convențiile). Deci, indiferent de categoria în care se încadrează copilul, problemele de interacţiune socială sunt caracteristice fiecărui tip.

2. AVEM PROBLEME DE COMUNICARE, DAR ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ NU ÎNCERCĂM SĂ NE FACEM AUZIŢI

În 1943, când Leo Kanner a început să vorbească despre ,,autismul infantil timpuriu“, acesta este unul dintre lucrurile pe care le-a identificat. O persoană cu TSA poate sau nu avea dificultăţi cu gramatica sau cu vocabularul, dar majoritatea întâmpină greutăţi în ceea ce priveşte modul în care folosesc limbajul. Mulţi dintre copiii autişti nu învaţă niciodată să vorbească. Totuşi, alţii învaţă să o facă chiar bine, dar acest lucru se poate întâmpla mult mai târziu decât în cazul celorlalţi copiii. Nu confundaţi incapacitatea de comunicare cu lipsa dorinţei de a fi auziţi. O persoană cu autism va încerca din greu să-şi facă auzite nevoile sau sentimentele, dar poate fi extrem de dificil să o facă.

3. AVEM DIFICULTĂȚI ÎN A ÎNȚELEGE CUVINTELE ROSTITE DE ALȚI OAMENI

Persoanele cu autism au abilități extrem de variate pentru a înțelege limba. Lorna Wing arată că cei mai mulți înțeleg ceea ce li se comunică, dar asta nu include, de multe ori, lucruri cum ar fi glumele sau nuanțele fine ale limbajului. Mulți au o interpretare literală a limbajului care poate face ca sarcasmul și analogia să fie destul de confuze. Cu toate acestea, multe persoane cu autism, prin exercițiu, pot face progrese în aceste domenii, chiar dacă pentru ei nu vor fi niciodată lucruri firești.  De asemenea, autiștii au probleme în a înțelege și a folosi comunicare non-verbală; de multe ori au dificultăți în a înțelege expresiile faciale, limbajul trupului, și orice gamă de gesturi care coincid de obicei cu un cuvânt vorbit.

4. UNEORI FOLOSIM O INTONAȚIE DIFERITĂ FAȚĂ DE CEILALȚI OAMENI

De fapt, uneori autiștii folosesc un alt accent față de ceilalți membrii ai familiei și comunică complet diferit. Uneori, vocile lor sună robotic sau mecanic. Acestea nu sunt lucruri atipice pentru cei cu TSA, deși pentru ceilalți poate părea neobișnuit.

5. IMAGINAȚIA ȘI JOCURILE ÎN CARE TREBUIE SĂ NE PREFACEM NU SUNT DISTRACTIVE

Ne place repetiția și rutina, nu spontaneitatea și surpriza. Așa că ceea ce pentru ceilalți poate părea distractiv, pentru noi poate fi extrem de supărător.

6. NE PLAC ACTIVITĂȚILE SIMPLE, REPETITIVE, DAR PE MĂSURĂ CE CREȘTEM ACESTEA POT DEVENI DIN CE ÎN CE MAI ELABORATE

În 1973, Kanner a descris cum unii copii autiști inventau rutine precum ciocănitul pe un scaun înainte de a se așeza sau a se ridica, sau de a se așeza de trei ori înainte de a mânca. De asemenea, a descris și cum alți autiști insitau ca membrii familiei să stea mereu pe aceleași locuri la masă. Aceste lucruri arată cum persoanele cu TSA găsesc liniște în rutină, fiind înspăimântați de schimbări. Uneori, în dorința lor ca lucrurile să nu se schimbe, se pot atașa de obiecte pe care alții le găsesc a fi cu totul neobișnuite.

7. MULȚI DINTRE NOI IUBIM SĂ NE UITĂM LA ,,LOCOMOTIVA THOMAS THOMAS ȘI PRIETENII SĂI“

Unii experți sunt de părere că acest lucru se întâmplă datorită caracteristicilor mecanice și repetitive întâlnite în aceste desene animate, dar nimeni nu poate explica exact de ce autiștii sunt atrași de show-ul ,,Locomotiva Thomas Thomas și prietenii săi“. Desigur, există și alte programe TV pe care autiștii le urmăresc cu plăcere, dar și acestea au tot felul de situații ce par a se repeta.

8. DE MULTE ORI FACEM GESTURI STEREOTIPICE

Mai exact, autiștii fac gesturi repetitive precum scuturatul degetelor, al mâinilor sau al palmelor, sărituri, mișcări de rotați ale capului, sau se leagănă în timp ce satu în picioare. Nu se cunoaște motivul producerii acestor gesturi, care cresc în intensitate atunci când persoana este agitată sau nerăbdătoare. Cu vârsta, aceste gesturi pot fi controlate, prin exercițiu, dar asta nu e o garanție că vor înceta. Aşadar, ai grijă când un autist face astfel de gesturi, care pentru el sunt necesare şi chiar îl pot calma.

9. UNII DINTRE NOI SUNTEM NEÎNDEMÂNATICI ȘI PUTEM AVEA POSTURI ȘI UN MERS CIUDATE

Mulți dintre copiii cu TSA au abilitati de coordonare motorie subdezvoltate; de asemenea, scrisul de mână și gestionarea timpului pot fi problematice. Aceste lucruri nu sunt caracteristice tuturor autiștilor, existând autişti care se pot coordona eficient, fiind sportivi foarte talentaţi.

10. AVEM PROBLEME ÎN A IMITA EXPRESIILE FACIALE ALE CELORLAȚI, DAR DE MULTE ORI LE IMITĂM ACȚIUNILE ȘI REPETĂM CUVINTELE PE CARE LE ROSTESC

Termenii științifici pentru aceste reacții patologice sunt Ecopraxie și Ecolalie. Deși par neobișnuite, aceste practici sunt esențiale pentru dezvoltarea socială a autiștilor.

11. PUTEM IGNORA SAU NE FACEM CĂ NU AUZIM SUNETELE PUTERNICE, DAR ÎN ACELAȘI TIMP SUNTEM FOARTE RECEPTIVI LA ACELE SUNETE PE CARE ALȚII ABIA LE PERCEP

Acesta este un alt paradox al persoanelor cu TSA. Acest lucru a fost observat în 1801 de medicul  Jean Marc Gaspard Itard la Victor, ,,băiatul sălbatic din Aveyron“ – primul caz documentat de autism și un caz foarte cunoscut de copil lăsat singur în sălbăticie. Itard a observat că Victor nu oferea niciun fel de răspuns la suntele puternice, cum ar fi cel produs de armele de foc, dar în schimb o făcea de fiecare dată când auzea sunetul produs de spartul unei nuci sau de orice alt ,,obiect“ comestibil pe care-l îndrăgea.

12. PUTEM AVEA RĂSPUNSURI APARENT CONTRADICTORII LA STIMULII VIZUALI

De exemplu, putea fi fascinați de lumini strălucitoare, dar foarte tulburați de fotografierea cu bliț. De asemenea, nu privim o persoană din cap până-n picioare sau un lucru în întregime, preferând în schimb să ne concentrăm pe o anumită trăsătură a acestora (de exemplu, piciorul unui scaun, mai degrabă decât întregul scaun). A fost sugerat faptul că copilul autist poate face mai mult uz de partea periferică a retinei care se concentrează pe contur și mișcare, mai degrabă decât vederea centrală, folosită pentru detalii. Această parte a retinei este utilizat de către alții în condiții de întuneric. Este interesant de observat că mulți copii cu autism își găsesc cu ușurință drumul prin întuneric. Acest lucru tinde să se estompeze cu vârsta.

13. ANUMITE TEXTURI, GUSTURI ȘI MIROSURI, CARE ABIA SUNT SESIZABILE DE CEILALȚI, POT FI FOARTE SUPĂRĂTOARE PENTRU NOI

Există situaţii când autiştii sunt foarte sensibile la anumite lucruri – cum ar fi anumite materiale textile – şi situaţii când nu observă dacă ceva este prea cald sau prea rece. Există situaţii când nu-şi dau seama dacă au fost grav răniți. Aceste lucruri se întâmplă deoarece autiştii nu sunt capabili să interpreteze stimulii așa cum o fac ceilalți.

14. MULȚI DINTRE NOI PREFERĂ SĂ MĂNĂNCE ACELAŞI TIP DE MÂNCARE, DIN NOU ŞI DIN NOU

Acest lucru poate fi legată de nevoia de uniformitate a autiștilor, dar unii specialiști au speculat că aceștia nu recunosc întotdeauna senzația de foame. Cu toate acestea, mulți dintre autiști beau lichide în exces și par că nu-și potoli setea. O veste bună este că, atunci când sunt implicați în alte activități, pot uita de această sete permanentă.

15. MULȚI DINTRE NOI AU UN NIVEL RIDICAT DE ANXIETATE ȘI FRICĂ, DAR ACEST LUCRU NU ESTE NEAPĂRAT O CAUZĂ A AUTISMULUI

O mare parte din anxietate și frică vine pur și simplu din faptul că o situație a apărut neprevăzută și noi nu înțelegem. Dacă ați fi în locul nostru, s-ar putea ca și vouă să vă fie frică.

16. DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE SUNT COMUNE PENTRU CEI CU TSA

În ciuda acestui fapt, aproximativ 10% din copiii cu autism au seturi de competențe foarte dezvoltate, chiar și în comparație cu colegii de aceeași vârstă. Acest lucru se întâmplă deoare ei exersează anumite lucruri într-o manieră repetitivă. De asemenea, au tendința de a analiza cele mai mici detalii, pe care alte persoane nu le scapă din vedere. Acest lucru poate fi în avantajul autiștilor, care își pot dezvolta un set de aptitudini de specialitate.

17. NU ACȚIONĂM ÎNTOTDEAUNA AȘA CUM CREZI TU CĂ AR FI NORMAL  SĂ O FACEM

Pentru că se luptă cu limbajul și comunicarea, pot face lucruri pe care alții le consideră ciudate. Pentru autiști, poate părea un gest normal să mângăie un străin în autobuz sau să facă remarci ce pot fi jignitoare pentru cei din jur. De asemenea, este extrem de dificil pentru un autist să spună o minciună, deoarece el va descrie lumea exact așa cum o vede.

18. CEI MAI CAPABILI POT AJUNGE SĂ DUCĂ VIEȚI COMPLET NORMALE, SE POT CĂSĂTORI ȘI POT AVEA CHIAR ŞI COPII

Totuși, cei care au deficiențe intelectul și sociale pronunţate, vor avea nevoie de ajutor toată viaţa.

19. INDIFERENT DE VÂRSTĂ SAU DE CAPACITATEA NOASTRĂ INTELECTUALĂ, NE PUTEM ÎMBUNĂTĂȚI APTITUDINILE 

Autiștii pot face progrese dincolo de așteptările celorlalți, cu ajutorul specialiștilor.  Terapia ABA (analiza comportamentală aplicată) este recunoscută ca fiind singurul tratament validat științific pentru persoanele cu TSA.

20. ÎN FINE, O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA, TREBUIE MENȚIONAT FAPTUL CĂ VACCINUL MMR NU CAUZEAZĂ AUTISM

În comunitatea științifică nu există nicio îndoială asupra faptului că vaccinul MMR NU CAUZEAZĂ APARIŢIA AUTISMULUI. Singurul om de știință care a publicat o lucrare în care se menționa că vaccinul MMR ar cauza autism a rămas fără dreptul de a profesa în Marea Britanie. S-a dovedit că medicul se afla într-un conflict de interese, a manipulat dovezile ştiinţifice şi a încălcat o mulţime de alte coduri etice.  În cele din urmă lucrarea lui a fost retrasă şi catalogată drept un fals ordinar.

sursa: http://urbology.ro/; http://www.cursuriautism.ro/20-de-lucruri-pe-care-copiii-cu-autism-incearca-sa-ti-le-spuna.php

TEAMA PARINTILOR DE COPII CU AUTISM

„Are autism, ce ma fac? Mi s-a dat doar un diagnostic!“


Luați legătura cu o persoană specializată în lucrul cu copiii cu autism. Dacă nu cunoașteți (și e normal să se întâmple asta), căutați site-uri, întrebați pe forumuri, dar nu apelați la oricine din disperarea de a începe cât mai curând terapia.

Etichetări 


Mulţi părinţi îşi fac griji că micuţul lor va fi strigat toată viață „Autistule!“ sau „Ciudatule!“. Absolut toate problemele în viață au o soluție, care fie va rezolva problema în proporţie de 90%, fie o va ameliora simţitor. Luptaţi să aveți un copil cât mai aproape de normal, implicându-vă în recuperarea sa. Colaboraţi cu echipa de terapeuţi pentru a transfera la dumneavoastră ceea ce învață cu ei. Rugaţi terapeuţii să vă exemplifice cum trebuie să reacţionaţi în situații de criză.

„Viaţa copilului meu nu va avea sens, nu va fi niciodată cum sunt ceilalți copii!“ 


Nu vă comparaţi copilul cu alţii şi nu vă așteptaţi să facă tot ceea ce fac copiii prietenilor dumneavoastră. Fiecare copil este unic. Iubiți-l pentru ceea ce este și încercați să descoperiți ceea ce îl face fericit (pictură, desen, muzică, dans etc.) pentru că, motivându-l, dați sens vieții sale.

„Nu-mi voi permite să plătesc terapia, deci nu are şanse de recuperare!“


Este bine să ştiţi că, şi dacă posibilităţile financiare sunt limitate, potenţialul copilului nu este direct proporţional cu venitul dumneavoastră! Puteţi fi chiar dumneavoastră cel mai bun terapeut pentru copilul dumneavoastră. Luaţi legătura cu o persoană specializată în lucrul cu copiii cu autism şi acest specialist vă va ghida munca pas cu pas. Terapia este învățare specială, nu o operație cu bisturiu! Fiţi optimişti și trataţi-vă copilul ca pe unul tipic!

„Îmi e teamă să schimb terapeuții, chiar dacă văd multe greșeli pe care le fac!“ 


Nu perseverați în deciziile luate doar pentru că vă este teamă de schimbare! Dacă aveți dubii în ceea ce privește modul în care se desfășoară terapia copilului (terapeuții îl forţează, îl învaţă lucruri prea grele pentru vârsta lui, vă confruntați cu proteste extrem de puternice din partea micuţului, observaţi bâlbâieli ale terapeutului la întrebările pe care le puneţi despre anumite subiecte referitoare la terapie), nu ezitaţi să apelaţi la alt specialist. Nu vă gândiți că „poate aşa trebuie să facă!“, ci gândiţi-vă la binele celui mic.

„Sunt părinte, de ce trebuie să mă port cu copilul ca şi terapeuții?"

Mulţi părinţi îşi imaginează că rolul lor este să îl iubească şi atât. Nu doar în cazul micuţilor cu autism, însă, rolul părintelui este să îşi învețe copilul (să-l educe) prin iubire. Ca părinţi, nu sunteţi răi dacă sunteţi consecvenţi şi aplicaţi reguli de disciplină atunci când copilul refuză să coopereze cu dumneavoastră. Un terapeut bun vă poate ghida pentru a învăţa să depăşiţi momentele dificile pe care le întâmpinaţi cu copilul. 
Mergeţi cu fruntea sus cu copilul în parc, chiar dacă știţi că va protesta la plecare, chiar dacă ştiţi că nu se va juca precum ceilalţi copii. Aveţi mereu în minte faptul că micuţul dumneavoastră nu este bolnav și nici delincvent: este un copil cu o tulburare care are nevoie de multă muncă pentru a se recupera.

„Când se va sfârși coșmarul acesta? Când se încheie terapia?“ 


Nimeni nu va poate da un răspuns sigur la aceste întrebări. Dacă un specialist face afirmații de genul: „în şase luni va fi perfect normal“ sau „nu vă faceți probleme, va vorbi după un an de terapie etc.“, nu ezitaţi să consultaţi al doilea specialist. Luați ca exemplu situaţia în care iubitul/iubita vă întreabă „Când mă vei iubi mai mult?“ Poate răspunsul să fie „După două săptămâni/trei luni/cinci ani?“. Nu aşteptaţi miracole doar pentru că sunt spuse de un specialist. Veți ajunge să numărați zilele până se fac cele şase luni şi realitatea vă poate izbi în faţă. Copilul dumneavoastră este un copil ca toți ceilalţi, deci se dezvoltă în etape. 

Dacă a învățat să vorbească, nu înseamnă că trebuie să vă opriţi acolo şi renunţaţi să îl mai duceţi la școală! Totul are o continuitate.

sursa: http://observatorul.ro/; http://www.cursuriautism.ro/teama-parintilor-de-copii-cu-autism.php

Un nou studiu infirma orice legatura dintre autism si vaccinurile efectuate copiilor

Un nou studiu efectuat pe aproximativ 95.000 de copii avand intre fratii si surorile mai mari cazuri de autism a aratat ca nu exista nici o legatura intre vaccinul impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei si autism, informeaza miercuri AFP.

Rezultatele cercetarii, publicate marti in 'Journal of the American Medical Association' (JAMA), confirma numeroase alte studii de acelasi tip facute in ultimii 15 ani.

"Chiar şi pentru copiii care cu risc ridicat de a avea autism, vaccinul împotriva rujeolei, oreonului şi rubeolei nu a avut acest efect", a explicat Dr. Anjali Jain, autorul studiului.

Acesta a spus că, din nefericire, nu se ştie care este cauza autismului, însă vaccinul împotriva rujeolei, oreonului şi rubeolei nu reprezintă niciun risc. 

Rezultatele cercetării au fost publicate în Journal of the American Medical Association (JAMA). 

Îngijorările părinţilor privind acest vaccin au la bază un studiu realizat în anul 1998 care pretindea că a găsit o legătură între vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei şi autism. The Lancet, revista medicală în care a fost publicat studiul respectiv, a retras raportul, însă mulţi părinţi continuă să crească că vaccinul are legătură cu declanşarea acestei afecţiuni. 

Studiul publicat în JAMA a urmărit evoluţia a 95.727 de copii, de la naştere până au împlinit vârsta de 5 ani, precum şi datele medicale ale fraţilor lor mai mari. 

Per total, aproximativ 2% dintre aceşti copii aveau un frate sau o soră cu autism. "Aceşti copii aveau un risc mai mare de a fi diagnosticaţi cu autism chiar dacă au fost sau nu vaccinaţi", conform raportului. 

Cercetătorii au descoperit însă că vaccinarea împotriva rujeolei, oreonului şi rubeolei nu a dus la creşterea acestui risc. 

De exemplu, în rândul copiilor de 5 ani care aveau un risc ridicat, 23 din 269 au avut această afecţiune, chiar dacă nu au fost vaccinaţi (un procent de 8,6%), comparativ cu 30 din cei 769 de copii vaccinaţi (3,8%). 

În cazul copiilor care nu aveau un risc mare de a dezvolta autism, 7.735 nu au fost vaccinaţi, până la vârsta de 5 ani, dintre care 56 au fost diagnosticaţi cu autism (0,7%). Aceste date pot fi comparate cu cele ale copiilor vaccinaţi: 45.568, dintre care 244 au fost diagnosticaţi cu autism (0,5%). 

În plus, copiii care aveau fraţi diagnosticaţi cu autism aveau o rată mai mică de vaccinare decât ceilalţi. La vârsta de 5 ani, 92% dintre copiii care nu aveau niciun caz de autism în familie au fost vaccinaţi împotriva rujeolei, oreonului şi rubeolei, în timp ce doar 86% dintre cei care aveau fraţi cu autism au fost vaccinaţi. 

În plus, vârsta la care autismul apare şi severitatea lui nu diferă în cazul copiilor vaccinaţi sau a celor nevaccinaţi, a spus  Dr. Bryan King, director în cadrul Centrul de Autism din cadrul Spitalului de Copii din Seattle.

sursa: http://www.agerpres.ro/; http://www.realitatea.net/; http://www.cursuriautism.ro/un-nou-studiu-infirma-orice-legatura-dintre-autism-si-vaccinurile-efectuate-copiilor.php

Jacob Barnett, cel mai promitator om de stiinta al lumii, diagnosticat cu autism

În 1943, Leo Kanner, medic la spitalul John Hopkins a descris pentru prima dată particularităţile specifice autismului, după ce a identificat 11 copii care prezentau o serie de afecţiuni grave de la deficienţe de vorbire, izolare socială,  anomalii în interacţiunea umană şi o inclinaţie spre comportamente stereotipe. Acesta a denumit autismul, după principala sa caracteristică – ruperea de realitatea înconjurătoare şi retragerea în sine a celui afectat, după termenii greceşti autos – sine şi ismos.

Tulburările din spectrul autismului (TSA) – autism spectrum disorder – şi autismul sunt termeni generali pentru o serie de probleme complexe ale dezvoltării creierului. Persoanele afectate de aceste tulburări sunt caracterizate, în diferite grade, de dificultăţi în interacţiunea socială, comunicarea verbală şi nonverbală şi comportamente repetitive.

Autism Speaks estimează că, în prezent, 3 milioane de persoane din SUA şi zeci de milioane din întreaga lume sunt afectate de o formă de autism. Mai mult decât atât, statisticile estimează că ratele de prelevanţă au crescut cu 10 până la 17 % în ultimii ani. Nu există nici o explicaţie pertinentă pentru această creştere considerabilă, deşi specialiştii spun că este vorba doar de îmbunătăţirea metodelor de diagnostic.

Potrivit specialiştilor autismul debutează în primii trei ani de viaţă. Calitatea vieţii copiilor şi adulţilor cu autism poate fi considerabil îmbunătăţită cu un diagnostic precoce şi informaţii corecte în ceea ce priveşte metodele de trament.

Cercetătile efectuate până în acest moment nu a găsit răspunsul la întrebarea care sunt cauzele autismului. Cercetările sunt îngreunate, în special datorită faptului că simptomele din spectrul autismului sunt foarte variate de la un individ la altul. De-a lungul timpului cercetările au identificat o serie de tulburări genetice combinate cu anumiţi  factori de mediu care influenţează dezvoltrea timpurie a creierului şi se presupune că ar fi cauzele tulburărilor din spectrul autismului.

Manualul Statistic de Diagnostic al Tulburarilor Mentale, ediţia a V-a din luna mai a anului 2013, încadrează sub umbrela spectrului autismului tulburarea autistă, Sindromul Asperger, Sindromul Rett, tulburarea dezintegrativă a copilăriei ( sindromul Heller) şi tulburarea pervazivă de dezvoltare.

Tulburările din spectrul autismului sunt asociate cu dizabilităţi intelectuale, dificultăţi în coordonarea motorie, probleme de atenţie şi de sănătate. Cu toate acestea unele persoane afectate de autism excelează în domenii precum abilităţile manuale, matematică, artă şi au percepţii senzoriale deosebite.

În anul 2013, la  numai 15 ani Jacob Barnett, diagnosticat cu o formă severă de autism,  a fost acceptat la una dintre cele mai prestigioase instituţii de ştiinţe din lume, Institutul Perimeter pentru Fizică Teoretică din Waterloo, relatează  True Activist.

Miraculoasa povestea de viaţă a lui Jacob a început la vârsta de 3 ani, când părinţii au constatat că puştiul rezolvase singur  un puzzle de 5.000 de piese. Un an mai târziu a memorat harta Statelor Unite ale Americii şi ştia să cânte la pian, deşi nu urma nici o oră de curs. La 5 ani era capabil să numere toare frunzele dintr-un copac. Trei ani mai târziu, începea studiile universitare.

Printre hobby-urile lui Jacob se numără matematica şi astrofizica. Într-un interviu acordat  portalului de ştiri CBC News Jacob poveşteşte că a fost capabil să memoreze 200 de cifre ale numărului Pi într-o singură după-amiază. De asemenea, la vârsta de 12 ani, Jacob avea un coeficient de inteligenţă de 170, mai mare decât cel al celebrului om de ştiinţă Albert Einstein.

În anul 2012, Jacob, a emis propria sa “teorie a relativităţii”, care dacă se dovedeşte a fi corectă, potrivit lui Scott Tremaine, l-ar face pe Jacob un  posibil candidat la Premiul Nobel:  “Teoria la care el lucrează implică una dintre cele mai mari probleme din astrofizică şi fizică teoretică. Cine o va rezolvă ar putea primi Premiul Nobel.”

La 14 ani, Jacob are deja un master şi se pregăteşte pentru susţinerea lucrării de doctorat în fizică cuantică.

Jacob, el care a uimit lumea cu inteligenţa şi tenacitatea sa, continuă să fie un model şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi pasionaţi de ştiinţe exacte, cu numeroase lucrări publicate, dar şi pentru adolescenţi din întreaga lume. Întreaga poveste spusă de mama lui Jacob, poate fi citită pe http://www.jacobbarnett.com/.

sursa: http://jurnalspiritual.eu/; http://www.cursuriautism.ro/jacob-barnett-cel-mai-promitator-om-de-stiinta-al-lumii-diagnosticat-cu-autism.php

Terapie prin cai pentru copii cu autism. Initiativa pe bani europeni a unei asociatii din Alba

Caii special dresati sunt medicamentul minune pentru copiii bolnavi. O asociatie din Alba a accesat bani europeni si schimba destinele a zeci de copii diagnosticati cu autism, Sindromul Down, depresii sau hemipareze.

Sedintele de terapie asistate de cai sunt gratuite, iar progesele celor mici vizibile. Programul dureaza sapte luni si participa la el inclusiv psihoterapeuti.

Dominic are sapte ani si s-a nascut cu hemipareza congenitala medie. Parintii lui au incercat totul, iar cand au auzit de hipoterapie si-au inscris copilul cu inimile pline de speranta.

"Este imbunatatire, lucreaza cu mana, prinde mai bine cu mana, prinde mult mai bine, la motricitate are probleme", spune Alina Galea, mama lui Dominic.

"Minunea" se intampla la Leorint, centrul deschis in urma cu sase ani de doi oameni cu suflet mare: sotii Balogh. Ea este logoped, el psiho-terapeut. Au tratat sute de pacienti din toata tara si au observat ca multi copii care s-au nascut cu diverse afectiuni infloresc in preajma animalelor. Acum cateva luni au luat 200.000 de euro, bani europeni, si au inceput sedintele gratuite.

Pe Bianca parintii au adus-o de putin timp in speranta ca intr-o zi si ea va avea o viata normala si se va integra in societate. Daca ar fi fost nevoiti sa plateasca sedintele de terapie s-ar fi descurcat foarte greu.

"Terapia pentru noi e foarte buna, in primul rand nu costa. Un copil cu probleme are nevoie de foarte multi bani. E mult mai atenta, cooperanta", a spus Mioara Demeter, mama Biancai.

"Ii ajuta si pe copiii cu autism care, stiti bine, se acomodeaza foarte greu intr-un mediu nou, ii ajuta si pe copiii cu tetrapareza fiindca aici sunt independenti si ii ajuta si pe copiii sanatosi care au probleme emotionale. Orice am facut ne-am gandit la acesti copii", a spus Csilla Balogh, presedinte ONG.

"Caii foarte blanzi, noi am adus de la centre din Ungaria, unde tot cu terapie s-au ocupat. Fiecare copil are calul lui preferat", a mai spus Csaba Balogh.

"In momentul in care se urca pe cal se transforma total, devin mai increzatori, iau decizii mai linistiti, se vede ca stima de sine creste, se simt ca ceilalti copii care nu au o anumita dizabilitate", a spus Emanuela Lazar, pedagog.

Din pacate, nu toti copiii din Romania au cum sa ajunga la acest centru. In mod normal, o sedinta de o jumatate de ora in preajma unui cal bland costa 40 de lei.

sursa: stirileprotv.ro; http://www.cursuriautism.ro/terapie-prin-cai-pentru-copii-cu-autism-initiativa-pe-bani-europeni-a-unei-asociatii-din-alba.php

Diagnosticarea precoce, screeningul si incluziunea sociala - prioritati pentru copiii cu autism

Diagnosticarea precoce, screeningul si incluziunea sociala a copiilor cu autism au constituit principalele probleme semnalate de Federatia pentru Drepturi si Resurse pentru Persoanele cu Tulburari in Spectrul Autist, luni, in cadrul conferintei nationale "Impreuna suntem o voce!".

"Este nevoie ca școala să fie incluzivă, să avem centre sociale de zi pentru copii, în care ei să poată avea acces la intervenții de specialitate, programe de suport și servicii pentru adulți care sunt lipsiți de orice sprijin. Au nevoie de centre de zi, de intervenții terapeutice, asistare în găsirea unui loc de muncă, consiliere, ajutor financiar, locativ", a declarat, pentru AGERPRES, Adelaide Katerine Tarpan, vicepreședinte FEDRA, coordonator proiect.

Printre propunerile FEDRA pentru îmbunătățirea vieții persoanelor cu autism se află și dezvoltarea serviciilor de diagnosticare, asigurarea accesului la servicii de formare profesională, susținerea strategiei naționale pentru persoanele cu autism, dar și dezvoltarea de programe de cercetare TSA.

Prezent la conferință, Codrin Scutaru, secretar de stat în Ministerul Muncii, a precizat că ministerul susține replicarea la nivelul întregii țării a modelelor de bună practică în domeniu. "Am promis, ca reprezentant al Guvernului, că vom avea în această lună un grup de lucru interministerial care să dezbată nevoile persoanelor cu autism. Trebuie luate în discuție decontările cu tratamente, serviciile sociale furnizate de organizațiile neguvernamentale. Sunt cristalizate câteva propuneri, mă gândesc că trebuie o abordare integrată a serviciilor pentru copii și apoi adulți, o armonizare a legislației", a declarat, pentru AGERPRES, Codrin Scutaru.

Deputatul social-democrat Cristina Nichita a apreciat ideea formării grupului de lucru, subliniind că persoanele cu autism au drepturi și că se impune existența unui registru unic pentru a ști nevoile și soluțiile. "Să fim activi și să arătăm că e nevoie de politici publice viabile pentru ca cei cu autism să poată fi recuperați", a afirmat ea.

sursa: http://www.agerpres.ro/; http://www.cursuriautism.ro/diagnosticarea-precoce-screeningul-si-incluziunea-sociala-prioritati-pentru-copiii-cu-autism.php

Statistici internationale: Prevalenta autismului s-a dublat din 2000 pana in 2010

Din anul 2000 şi până în 2010, prevalenţa autismului s-a dublat conform statisticilor internaționale publicate în martie 2014, fapt care face ca autismul să devină o afecțiune din ce în ce mai frecventă.

Mai exact, dacă în anul 2000 una din 150 de persoane avea autism, în 2010 unu din 68 de copii este atins de o tulburare de spectru autist, conform CDC Atlanta – Statele Unite ale Americii.

Autismul nu este o afecțiune tratabilă sau eradicabilă, ci una care afectează persoana pe toată durata vieţii. Cu toate acestea, persoana diagnosticată cu autism poate dobândi abilități pentru autonomie sau poate fi  instituționalizată, în funcție de atitudinea societății și de felul în care factorii de decizie răspund nevoilor ei de integrare.

În fața acestei realități, din ce în ce mai multe state ale lumii au înțeles că persoanele cu autism au drepturi egale la servicii și educație și au adaptat legislație și medii de lucru inclusiv la nevoile lor.

În anul 2014, Federația pentru Drepturi și Resurse pentru Persoanele cu Tulburări în Spectrul Autist (FEDRA) aducea în atenția decidenților din România modele de intervenții și metodologii aplicate care și-au dovedit eficiența în integrarea persoanelor cu autism în Europa, se arată într-un comunicat de presă.

În 2015, în baza modelelor europene dar și a celor existente deja în România, FEDRA prioritizează și discută  modele de intervenții eficiente și recomandă adoptarea acestora prin programe naționale finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în cadrul Conferinţei Naţionale “Împreună suntem o voce!”, care va avea loc pe 20 Aprilie 2015.

sursa: http://www.sanatateatv.ro/; http://www.cursuriautism.ro/statistici-internationale-prevalenta-autismului-s-a-dublat-din-2000-pana-in-2010.php

Autismul-o problema a celor non-autisti

Persoanele cu autism incearca sa isi faca prieteni, insa de cele mai multe ori tot in familie gasesc sprijin si amabilitate, mai mult decat ar descoperi aceste valori la persoanele din afara familiei.

Faptul ca autistii incearca sa isi faca prieteni, nu inseamna ca nu isi doresc sa aiba prieteni, ci ca este vorba despre cum ii percep cei din jur. De cele mai multe ori, problema este la cei non-autisti care ii vad destul de urat pe cei care sunt afectati de aceasta tulburare.

Autorii cartilor cu si despre autism identifica patru tipuri de interactiune sociala cu care se confrunta persoanele cu autism. Aici este inclus si tipul de comportament care este descris prin faptul ca autistul se comporta ca si cum altii din jur nici nu ar mai exista pentru el sau pe langa el, tipul pasiv, care accepta apropierea sociala, insa nu o si initiaza.

Mai exista si tipul activ dar ciudat, care va cauta contactul social, insa adeseori va face aceste lucruri fara a realiza ca ceilalti nu sunt pe aceeai lungime de unda si nici nu sunt interesati de ceea ce vrea s comunice autistul. In cele din urma, tipul foarte formal care incearca foarte din greu sa se comporte bine si sa adere in mod rigid la toate regulile si conventiile este mai aproape de normal, insa tot poate fi detectat de cei din jur ca fiind altfel.

Autistii incearca si se lupta sa comunice, insa asta nu inseamna ca nu incearca sa se faca auziti. O persoana cu autism poate sau nu sa aiba probleme si dicultati cu gramatica sau cu vocabularul, insa cele mai multe dintre aceste persoane se vor lupta intr-o maniera in care isi vor folosi propriul limbaj. Multi copii cu autism nu vor invata vreodata sa vorbeasca deloc chiar.

sursa: http://piticul.eu/; http://www.cursuriautism.ro/autismul-o-problema-a-celor-non-autisti.php

Autismul nu e o deficienta, e un surplus mental!

Un studiu nou a descoperit că mintea unui copil autist produce, în medie, cu 42% mai multă informație în starea de odihnă decât creierul unui copil neautist.

Unele dintre tratamentele actuale pentru autism implică stimularea activității neuronale – după un studiu recent, se pare însă că tocmai de așa ceva nu au nevoie autiștii. Creierul lor produce, în medie, cu 42% mai multă informație decât mințile celorlalți.

Această hiperactivitate ar explica de ce autiștii se retrag în lumea lor interioară și devin detașați social.

Roberto Fernández Galán, unul dintre autorii studiului, a explicat: Rezultatele noastre sugerează că autiștii nu sunt interesați în interacțiuni sociale deoarece creierele lor genereaază mai multă informație, ceea ce explică introspecția.

Studiul sprijină o teorie din 2007 numită Teoria Lumii Intense. Aceasta spune că autismul nu e un deficit mental ci o supraîncărcare mentală. Copiii autiști încearcă să controleze aceasta izolîndu-se de lumea exterioară. Autismul ar putea fi descris ca hiper-percepție, hiper-atenție și hiper-memorie.

De obicei, se consideră că autiștii sînt lipsiți de empatie – noua teorie spune că de fapt aceștia sînt super-sensibili. Autiștii par neinteresați de ceilalți oameni, în realitate primesc prea multă informație de la ceilalți și încearcă să o blocheze.

Studiul făcut de echipa lui Galán a fost publicat în Frontiers in Neuroinformatics și examinează date culese de la copii autiști și non-autiști prin intermediul magnetoencefalografiei, măsurarea curenților electrici din creier. Mințile acestora au fost examinate în momente de pauză de la stimulii externi.

Prin compararea celor două categorii, neurocercetătorii au concluzionat: Producția excesivă de informație în absența stimulilor exteriori relevanți sau a atenției la exterior arată diferențele cognitive dintre indivizi cu și fără autism.

Autorii studiului cred că rezultate similare vor fi obținute cînd vor analiza și creierele subiecților schizofrenici.

Sugestia e că tratamentul prin stimulare nu e cel mai potrivit pentru autiști, aceștia ar trebui să fie într-un mediu calm. Markram, autorul Teoriei Lumii Intense, spune că: un autist e un individ cu capacități remarcabile, cu percepție, atenție și memorie mai intense decît ale celorlalți. Într-un mediu calm, aceste capacități ar putea străluci așa cum merită.

sursa: http://www.copiiidecristal.ro/; http://www.cursuriautism.ro/autismul-nu-e-o-deficienta-e-un-surplus-mental.php

Diabetul in timpul sarcinii mareste riscul de autism la bebelus

Diabetul instalat in inceputul sarcinii ar putea mari riscul de autism la copil, sustine un studiu publicat in revista medicala JAMA. 

Vorbim despre diabet gestational in cazul in care nivelul zaharului in sange creste in timpul sarcinii. Acest tip de diabet apare la unele femei insarcinate, in general, in al treilea trimestru de sarcina. Aceasta patologie proprie femeilor gravide nu este lipsita de consecinte asupra sanatatii bebelusului (greutate) si a mamei (hipertensiune, risc de cezariana).

La aceste consecinte, noul studiu il mai adauga si pe cel al riscului de autism in cazul copilului. 

Cercetatorii de la centrele medicale Kaiser Permanente California (SUA) au analizat dosarele medicale si au monitorizat, peste 5 ani si jumatate, 322.000 de copii de diferite etnii, nascuti intre a 28-a si a 44-a saptamana de sarcina, intre anii 1995 si 2009. 

Rezultatele studiului arata ca bebelusii care au fost expusi diabetului gestational inainte de a 26-a saptamana de sarcina prezinta o crestere a riscului cu 63% de a dezvolta tulburari de tip autist, comparativ cu copiii care nu s-au confruntat cu acest gen de patologie. 

“Expunerea fatului la hiperglicemia materna ar putea provoca efecte pe termen lung asupra dezvoltarii si functionarii organelor bebelusului”, explica Anny Xiang, director de cercetare biostatica in cadrul Centrului de cercetare si evaluare Kaiser Permanente. 

Dr. Xiang precizeaza ca, deocamdata, acest studiu este unul de observatie si ca mai sunt necesare alte studii pentru a veni cu dovezi suplimentare referitoare la posibilitatea ca diabetul mamei sa afecteze dezvoltarea creierului si sa mareasca riscul de tulburarii proprii autismului. 

Totusi, in opinia dr.Xiang, depistarea precoce a autismului la copiii adusi pe lume de mame ce au suferit de diabet gestational inainte de a 26-a saptamana de sarcina ar putea deveni o metoda curenta. 

In Romania, in anul 2012 erau înregistrate 7.179 de persoane diagnosticate cu autism, potrivit statisticilor Ministerului Sanatatii, dar specialistii sunt de parere ca, în realitate, numarul este chiar de 2 – 3 ori mai mare.

Conform celor mai recente studii realizate de Centrul pentru Prevenirea si Controlul Maladiilor Atlanta (S.U.A.), publicat în 2014, la nivel global, o persoana din 68 este autista. 

Autismul este o tulburare severa de dezvoltare, de natura neurobiologica, care apare, adeseori, la nastere sau la varsta de 18 luni - 2 ani a copilului.

sursa: http://www.mariustuca.ro/; http://www.cursuriautism.ro/diabetul-in-timpul-sarcinii-mareste-riscul-de-autism-la-bebelus.php

Originea autismului la copii s-ar putea afla in sperma tatilor acestora

Desi mai multe studii realizate in trecut au identificat anumite gene care au fost asociate cu declansarea autismului, cele mai multe cazuri au ramas pentru moment neexplicate. 

Cu toate acestea, comunitatea medicala este de parere ca autismul este de obicei mostenit, intrucat apare de obicei in familiile in care exista deja astfel de cazuri.

In cadrul noului studiu, cercetatorii de la Johns Hopkins University din orasul american Baltimore au incercat sa identifice cauzele posibile ale autismului, nu in gene, ci in factorii epigenetici care regularizeaza activitatea genelor.

„Am vrut sa aflam ce se intampla inainte ca cineva sa sufere de autism”, a spus Andrew Feinberg, coordonatorul studiului, citat de dailymail.co.uk.

„Daca modificarile epigenetice sunt transmise de la tata la copil, ar trebui sa putem sa le detectam in sperma”, a adaugat profesorul Daniele Fallin, un alt cercetator implicat in acel studiu.

Studiul a analizat factorii epigenetici din ADN-ul extras din sperma unui numar de 44 de barbati.

Voluntarii faceau parte dintr-un studiu mai vast care incearca sa determine factorii ce influenteaza evolutia copiilor in stadii timpurii, inainte ca acestia sa fie diagnosticati cu autism.

Studiul a inclus si mame insarcinate care aveau deja cel putin un copil diagnosticat cu autism si a colectat informatii si probe biologice de la acele femei, de la tatii bebelusilor lor si de la copiii insisi, dupa nastere.

La inceputul sarcinii, probe de sperma au fost recoltate de la tatii inclusi in acest studiu.

La un an dupa nasterea bebelusilor, acestia au fost analizati in vederea detectarii unor semne timpurii de autism cu ajutorul metodei Autism Observation Scale for Infants (AOSI).

Cercetatorii americani au extras apoi ADN din fiecare proba de sperma si au cautat factorii epigenetici in 45.000 de pozitii diferite din structura genomului acelor voluntari.

Apoi, ei au comparat probabilitatea ca un factor epigenetic sa se afle intr-o anumita pozitie din structura genomului cu scorurile AOSI obtinute de fiecare copil.

Savantii au descoperit astfel 193 de locuri diferite pentru care prezenta sau absenta factorilor epigenetici era asociata din punct de vedere statistic cu scorurile AOSI.

Analizand genele aflate in apropierea acelor locuri, cercetatorii au descoperit ca multe dintre ele erau inrudite cu genele implicate in procesele de dezvoltare, in special cu procesul de dezvoltare neurologica.

Patru dintre cele 10 pozitii genomiale care prezinta cea mai puternica asociere cu scorurile AOSI se aflau in apropierea genelor asociate cu sindromul Prader-Willi, o maladie genetica ale carei simptome comportamentale exista si in cazul autismului.

Mai multi dintre factorii epigenetici deficitari au fost de asemenea descoperiti in creierele indivizilor diagnosticati cu autism.

In prezent, pe piata nu este disponibil niciun test genetic sau epigenetic care sa fie capabil sa cuantifice riscul de autism.

Studiul a fost publicat in revista International Journal of Epidemiology.

sursa: http://aggregatornews.com/; http://www.cursuriautism.ro/originea-autismului-la-copii-s-ar-putea-afla-in-sperma-tatilor-acestora.php

Inteligenta copiilor cu autism e subestimata de testele standard

Nonverbal nu inseamna incapabil. Un studiu pilot pe copii cu autism cu abilitati verbale reduse sau inexistente sugereaza ca testul de inteligenta potrivit poate releva potentialul lor ascuns. Rezultatele, publicate in numarul din 6 martie al revistei Molecular Autism, contribuie la dovezile in crestere care sustin ipoteza potrivit careia testele de inteligenta standard subestimeaza abilitatile anumitor copii cu autism.

Teste alternative care pun accentul pe punctele forte ale persoanelor cu TSA – cum ar fi capacitatea de recunoaștere a pattern-urilor și acuitatea vizuală sunt mai probabil să ofere o imagine precisă și reală a abilităților cognitive ale acestor subiecți.

“Acest studiu arată că până și copiii cu autism care par slab funcţionali pot avea un potențial intelectual de care nu suntem conștienți, sau pe care îl subestimăm”, spune cercetătorul principal Isabelle Soulières, profesor asistent de psihologie la University of Quebec din Montreal.

Soulières și echipa ei au studiat 30 de copii cu autism care vorbeau foarte puțin sau deloc. Nici unul dintre acești copii nu a putut realiza “testul Weschler” (“Wechsler Intelligence Scale for Children”) – un test folosit pe scară largă care pune accent pe comunicarea verbală. Dar când oamenii de știință au folosit “Matricile Progresive Raven Color”, test bazat pe imagini, 65% dintre copii au obținut scoruri în limita normală, iar 10% au obţinut punctaje în percentila 90.

La acest test, participanților li se cere să completeze un set de matrice de tip puzzle, inserând piesa corectă într-un spațiu gol. Nu se oferă instrucțiuni verbale, evaluatorul nefăcând nimic altceva decât să indice gestual către spațiul care trebuie completat cu piesa potrivită.

Cercetătorii le-au administrat subiecților și “Children’s Embedded Figure Test”, care implică găsirea unor imagini ascunse și alte seturi de teste de identificare vizuală, în care i se cere copilului să localizeze un anumit simbol între mai multe simboluri asemănătoare. Rezultatele la toate cele trei teste au corelat pozitiv. Consistența scorurilor sugerează că testele bazate pe imagini pot releva corect nivelul intelectual al acestor copii – unul mai degrabă de natură spațială decât de natură verbală.

“Cred că dezvoltarea unor metode alternative pentru evaluarea copiilor cu autism ar putea conduce la descoperirea potențialului lor ascuns, având ca efect adaptarea modului în care acestora li se predă materia școlară”, spune Soulières.

Mi-e foarte ușor să cred că testele tradiționale subestimează unii copii cu forme severe de autism. Potențialul unei fete nonverbale pe care am întâlnit-o, Hanna Suzuki, în vârstă de 12 ani, a fost constant subestimat datorită abilităților ei verbale și motorii reduse. Ani la rând, profesorii au presupus că are un retard mintal semnificativ. La vârsta de 10 ani primea probleme de matematică de clasa a IV-a în ciuda faptului că – așa cum s-a dovedit ulterior – erau mult prea ușoare pentru ea. Utilizarea corectă a corpului și verbalizarea erau adevăratele obstacole.

În cele din urmă, anul trecut, Hanna a încercat o terapie numită “Rapid Prompting Method”. Această abordare, care învață oamenii să comunice prin intermediul tastării, relevă adesea faptul că elevii au învățat deja singuri să scrie și să citească. Într-un mediu sărac în stimuli, copiii învață gradual să se concentreze și să își coordoneze membrele suficient cât să le permită să arate cu degetul către litere. Apoi învață chiar și să tasteze.

Încet și laborios, Hanna poate să scrie acum propoziții pe iPad sau tastatură. Cu toate că se străduiește să nimerească tasta potrivită și să rămână concentrată, scrisul ei reflectă un limbaj inteligibil și în raport cu vârsta. Când am întrebat-o despre experiențele ei școlare, a scris: “Sarcinile erau sub nivelul meu”, referindu-se la lipsa de provocare. “Mă simțeam incapabilă”.

 Hanna studiază acum algebra și îi plac lecțiile de știință potrivite vârstei ei. Ba chiar îi intervievează pe membrii comunității ei cu privire la locurile lor de muncă, în cadrul ședințelor de terapie. “Viața mea s-a schimbat major”, scrie ea. “Mă simt atât de încrezătoare”.

sursa: http://totb.ro/; http://www.cursuriautism.ro/inteligenta-copiilor-cu-autism-e-subestimata-de-testele-standard.php

Microsoft va implementa un program de angajare a persoanelor cu autism

Corporația Microsoft a anuntat ca va implementa un program-pilot de angajare a lucratorilor cu autism. Microsoft colaboreaza cu o organizatie numita „Specialisterne”, cea din urma creand si gasind locuri de munca pentru persoanele cu autism. In cadrul programului-pilot, Microsoft va oferi pozitii full-time in sediile companiei din Redmond, statul Washington, anunta Mashable.

„Microsoft e mai puternic atunci când își extinde oportunitățile, având diferite brațe de muncă reprezentate de clienții noștri. Oamenii cu autism întăresc forța de care avem nevoie în cadrul companiei”, a scris într-un blog post Ellen Smith, vice-președintele pe operațiuni în cadrul corporației. Fiul acesteia, în vârstă de 19 ani, suferă de autism de la 4 ani. „Fiecare individ este diferit, unii având capacitatea excelentă de a reține informația, de a gândi la un nivel detaliat și de a se aprofunda și de a excela în matematică sau cod. Este un zăcământ de talente, pe care vrem să continuăm să-l explorăm la Microsoft”, a explicat Smith.

Deocamdată, nu este cunoscut numărul de angajați potențiali în cadrul programului. În topul celor mai clasate companii cu forță de muncă diversă se află și Microsoft.

sursa: http://diez.md/; http://www.cursuriautism.ro/microsoft-va-implementa-un-program-de-angajare-a-persoanelor-cu-autism.php