marți, 24 noiembrie 2015

Statului ii este convenabila incluziunea sociala a copiilor cu autism

Autismul este considerat, pe bună dreptate, ciuma secolului XX. Conform statisticilor internaționale, astăzi fiecare al 68-lea copil se naște cu tulburări din spectrul autist (TSA), și această cifră se mărește cu 13% anual.
În ultima vreme asistăm la o avalanșă de informație despre autism. Există cîteva centre care testează copiii și pun diagnoze; de cîțiva ani există Legea cu privire la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, conform căreia instituțiile de învățămînt sunt obligate să înmatriculeze persoanele cu dizabilități în general, și pe acei cu autism în particular.
Totuși, viitorul acestor copii rămîne nesigur, în mare parte datorită faptului că procesul incluziunii încă nu este pus bine pe roate, în mare parte deoarece bugetul pe care îl alocă statul pentru nevoile acestor copii nu este suficient, și într-o oarecare măsură fiindcă părinții copiilor neurotipici nu înțeleg de ce copiii lor trebuie să învețe alături de ”cei cu probleme”.
Totusi, ce înseamnă incluziunea
Odată aprobată LegeaNr. 60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, începe sa se schimbe şi procesul de învăţămînt. Poate nu atît de rapid pe cît ne dorim, dar se schimbă.
Legea a stabilit reguli clare:
„Înainte de a merge într-o instituţie de învăţămînt, copilul cu autism (sau o altă dizabilitate) este evaluat de SAP (Serviciul Asistenţă Psihologică), care determină particularităţile de învăţare a copilului şi capacităţile acestuia, în baza cărora mai apoi se elaborează curriculumul şi planul individual de studiu”, susţine Iurie Donţu, director al gimnaziului Decebal, gimnaziu care practică educaţia incluzivă de 3 ani.
Statul obligă instituţia de învăţămînt să amenajeze un centru de resurse (o clasă specială, unde copilul cu autism ar putea să se refugieze în timpul crizelor sau cînd devine prea agitat ca să continuie instruirea).
Institutia de învăţămînt angajează cadre didactice de sprijin, care să se ocupe de copiii cu autism (sau altă dizabilitate), să-i asiste într-o măsura mai mare sau mai mică. Pedagogii de sprijin sunt special instruiţi, ştiu cum să se comporte cu aceşti copii şi sunt chemaţi ori de cîte ori este nevoie. Dacă copilul cu autism împiedică bunul mers al procesului de învăţămînt, atunci cadrul didactic are misiunea de a-l conduce în centrul de resurse pentru o mică pauză.
În funcţie de gradul de severitate al dizabilităţii, copilul poate fi însoţit şi de un asistent personal, care este mereu în preajma acestuia.
”În practică însă, legea nu prevede totul. Pentru ca incluziunea copilului cu autism să aibă succes este nevoie, în primul rînd, ca atitudinea cadrului didactic să fie una pozitivă și tolerantă. Apoi, atitudinea părinților copiilor neurotipici la fel, este foarte importantă. Copiii neurotipici trebuie să fie informați despre ce este autismul, motivați să învețe în clase cu asemenea copii. Pe de altă parte, copiii cu autism nu trebuie incluși într-o clasă sau grupă de grădiniță dacă nu au deprins în prealabil niște abilități sociale, de autodeservire, capacitatea de a fi atenți într-o situație de grup, etc.” ne explică Aliona Dumitraș, director executiv AO SOS Autism.
Deci, pedagogii, cadrele didactice de sprijin, asistenții personali, copiii neurotipici și părinții lor, dar și părinții copiilor cu autism ar trebui să lucreze ca o echipă, coordonat pentru a nu permite să scadă calitatea procesului de învățămînt.
Piedici în calea incluziunii
Sunt piedici care țin de mentalitate, de faptul că părinții nu văd rostul și beneficiul unei educații incluzive.
„Întîmpinăm greutăți diferite. Avem cazuri cînd copiii se înmatriculează, stau un pic şi cînd se ciocnesc de problemele altor copii, cedează şi pleacă în alte şcoli. E dureros acest fapt,” spune directorul gimnaziului Decebal, Iurie Donţu.
La întrebarea noastră de ce au loc asemenea situații, Ludmila Ciobanu, psiholog, coordonator la Centru de Resurse pentru Educație al gimnaziului Decebal, ne răspunde: „Toate lucrurile noi de la început prezintă un disconfort, o anumită stare de anxietate. Nu ştii ce să faci şi, dacă nu ştii ce să faci, te îndepărtezi. Dar după ce te obişnuieşti, te acomodezi şi atitudinea se schimbă în una pozitivă”.
Însă pînă a schimba mentalitatea, mai există si alte probleme.
„Deseori, pedagogii nu sunt pregtiți să lucreze cu asemenea copii, ei nu beneficiaza de cursuri de calificare necesare. Asistenți personali profesionali pentru asemenea copii sunt și mai puțini. Comisiile medico-pedagogice, membrii cărora ar trebui să determine capacitățile acestora și să stabilească mersul de mai departe a vieții lor, cunosc foarte puțin această problemă”, afirmă Anastasia Para, administrator la Centrul de reabilitare pentru copii cu TSA de pe lîngă AO SOS Autism.
Din cauză că specialiști sunt puțini și nu prea calificați, părinții copiilor cu autism recurg la alte metode: „Egor merge la grădiniţă însoţit de un terapeut, pe care îl achităm noi, din salariul nostru, pentru că statul nu ne dă nimic. Pentru copiii noştri (cu autism) este nevoie de cîte un asistent personal pentru fiecare copil”, susţine Irina Stoianov, mama a unui copil cu autism de șapte ani.
Incluziunea aduce numai beneficii, in aspect moral și financiar
Educaţia incluzivă susţine că toţi copiii pot învăţa. Mai mult chiar, fiecare copil este special şi are nevoi speciale de învăţare. „Şi copiii cu abilităţi înalte de învăţare sunt cu CES (Cerinţe Educative Speciale), pentru că lor trebuie să le oferi un program deosebit decît celorlalţi, trebuie să le acorzi şi timp mai mult, şi front de lucru mai mare, trebuie să-i implici mai mult”, afirmă Iurie Donţu, director gimnaziul Decebal.
„O clasă formată numai din copii cu TSA este un oximoron. În primul rînd, pentru că la acești copii este foarte slab dezvoltată funcția de comunicare, ei pot lega relații și forma un colectiv numai cu copiii care dispun de această funcție, adică cu persoanei care le pot merge în întîmpinare, care ar face primul pas. Desigur, copiii cu autism pot să lege relații și între ei, și chiar destul de nteresante și trainice, dar acestea au fost și vor rămîne destul de specifice. Or, copiii cu TSA trebuiesc învățați să trăiască în lumea reală, printre oameni neurotipici. Cum să-i înveți socializare într-un mediu în care sunt numai copii cu aceiași tulburare?”, susține Ludmila Ciobanu, psiholog, coordonator la Centru de Resurse pentru Educație al gimnaziului Decebal.
Mai mult, integrarea în colectivul de copii tipici este una dintre metodele principale de reabilitare a copiilor cu autism.
Atunci cînd copiii neurotipici învaţă alături de cei cu nevoi speciale, ei ajung să se cunoască reciproc, ceea ce elimină discriminarea şi duce la formarea şi dezvoltarea conştiinţei tuturor copiilor pentru acceptare şi diversitate, iar aceasta este o condiţie normală a convieţuirii umane.
„Copiii nerotipici devin mai toleranţi, mai înţelegători, învață să aibă mai multă răbdare, să fie mai responsabili”, afirmă Ludmila Ciobanu.
Și pedagogilor le este convenabilă incluziunea, deoarece diversitatea într-o clasă nu face decît să îmbunătăţească practicile pedagogice, să stimuleze instruirea continuă a cadrelor didactice.
Dar cel mai favorizat, în cazul incluziunii și integrarării sociale a persoanelor cu autism este statul.
Statul ar trebui sa fie cointeresat sa faciliteze integrarea socială a copiilor si tinerilor cu TSA, mai ales din punct de vedere financiar. Dacă ar fi să ne intrebăm, ce este mai puțin costisitor pentru stat: un autist cu studii, profesional instruit, care are un serviciu, fie si part-time, și care primește un mic ajutor social, sau o persoană absolut neajutorată, fără aptitudini elementare de socializare și comunicare, care ar depinde în totalitate de ajutorul financiar acordat de stat? Diferența în alocarea de resurse poate fi semnificativă, nemaivorbind de calitatea vieții acestei persoane”, afirmă Ala Pînzari, directorul proiectului ”Integrarea socială a copiilor și tinerilor cu autism din Moldova”, proiect implementat de către AO SOS Autism. Un obiectiv important al proiectului este elaborarea „Strategiei Nationale de integrare socială si profesională a persoanelor cu autism”, care va încorpora aspectele menționate.
Concluzie
Practica internațională demonstrează că orice clasă cu copii neurotipici este capabilă să suporte 10 % de copii cu TSA, adică, într-o clasă cu 30 copii, 3 pot fi cu autism. Dacă aceștia au pedagogi de însoțire și un centru de resurse pentru recreere, aceasta nu este o problemă.
Ce ar trebui să cunoască publicul larg despre autism? Nu trebuie să cunoașteți în detalii ce este autismul, este suficient să știți că asemenea persoane există printre noi. Autiștii fizic nu se deosebesc prin nimic de ceilalți, deaceea cînd încep să se comporte ciudat, oamenii din jur se pierd și nu știu cum să reaționeze.
Dacă întîlniți un copil care face crize de isterie nu trebuie să faceți nimic. De cele mai dese ori aceste crize au loc din cauza supraîncărcării emoționale a copilului. Acest lucru se poate întîmpla oriunde: pe terenul de joacă, în transport, pe stradă. Nu arătați cu degetul la copil, nu certați mama și nu îi dați sfaturi. Copilul este cu mama, deci este în siguranță, el trebuie pur și simplu să se calmeze. Dacă mama vă spune că totul e în regulă, înseamnă că așa este, lăsați-i în pace, nu înrăutățiți situația. Tot ce este nevoie să cunoașteți este noțiunea de autism (o tulburare de dezvoltare care afectează capacitatea de comunicare și crează obsesii). Detaliile nu contează. Un om poate fi nevăzător, surdo-mut, cu diabet, în cărucior cu rotile sau cu autism.

De ce e important sa vorbim cu copiii imediat dupa nastere. Varsta la care trebuie sa va alarmati daca nu comunica

"Vorbeste cu mine!" Este ceea ce comunica, inca de la nastere, un bebelus, spun psihologii. Materializarea cerintei este un detaliu esential pentru micutul creier in formare. Parintii trebuie sa dea curs solicitarii.
In acelasi timp, trebuie lasate putin deoparte credintele populare. Cum ca baieteii isi gasesc mai greu vorbele, de exemplu. Sau ca, pana la urma, toti copiii deprind limbajul. Nu e chiar asa,
Lorelai Varsta povesteste ca fetita ei, Aylin, “nu scotea niciun sunet sau scotea anumite sunete nearticulate. Se intimpla la 1 si 8 luni, cand a fost diagnosticata cu autism.”
Nicoleta Burlacu , psiholog: “Cand am intrat in contat cu Aylin ea refuza sa faca practic orice si asta nu pentru ca nu stia sa faca acel lucru, ci pentru ca avea o intarziere in dezvoltarea limbajului”.
Inainte sa implineasca doi ani, Aylin a fost diagnosticata eronat cu autism. Dupa terapie, verdictul a fost schimbat in "intarziere in limbajul expresiv si receptiv". Pe intelesul tuturor, imposibilitatea de a genera cuvinte si de a intelege exprimarea altora.
5% dintre copii primesc acest diagnostic, daca au sansa sa fie dusi din timp la o evaluare, iar apoi tratati intr-un interval util. Pornind de la o situatie extrema, psihologii fac un scenariu al limbajului. Care ii implica, in primul rind, pe parinti.
Inca de la nastere, bebelusul va spune – indirect, evident - „Vorbeste cu mine!''. Faceti, deci, acest lucru. Raspundeti-i cand gangureste. La cateva luni, angrenati-l in jocuri simple, precum "Cine e acolo?" Apoi, ascultati-va copilul. Uitati-va la el cand articuleaza, dati-i timp.
Ulterior, vorbiti mult cu cel mic. Spuneti-i ce faceti si ce face el. Pana la doi ani, limbajul ar trebui sa fie deja mijlocul principal de comunicare. Daca nu se intimpla asa, nu trageti de timp. Cel mic poate fi ajutat.
Nicoleta Burlacu, psiholog: “Daca acest lucru se face inainte de virsta de 2 ani si jumatate, asteptarile in urma terapiei sunt foarte foarte mari".
Credinta populara este ca baietii isi dezolva mai tarziu limbajul decit fetitele. La o diferenta de vreo doua luni, de fapt. Teoretic, la 16 luni, acestia pot stapani un vocabular de cel mult 30 de cuvinte. Or, sunt fetite care stiu si 50! Asta nu inseamna ca toti copiii trebuie sa fie la acest nivel... maxim. Ori ca cei care spun doar "mama", "tata", "apa", sau "pa-pa” la plecare au o problema.
In toata povestea cuvintelor, pana pe la sase ani, mamei ii revine rolul principal de interlocutor. Raspundeti-i copilului de fiecare data cand vorbeste. Nu criticati greselile de gramatica, doar modelati-le.
Dovada faptul ca acum Aylin vorbeste. Mama ei s-a inscris la facultatea de psihologie tocmai pentru a o ajuta copilul. Micuta a facut permanent terapie – iar rezultatele s-au vazut.
Vezi video aici

STUDIU FINANTAT DE “NEBUNI”: NU EXISTA LEGATURA INTRE VACCINURI SI AUTISM


Majoritatea covarsitoare a oamenilor de stiinta au cazut de acord: nu exista nici o legatura intre vaccinare si autism. Au fost efectuate tot felul de studii, si chiar si cel original care a dus la isteria aceasta in masa a fost retras pentru ca a folosit date falsificate, dar acestea nu au fost de ajuns pentru a le deschide ochii nebunilor care incearca si ei prin tot felul de studii sa demonstreze contrariul. In cazul unui grup, strategia a dus catre concluzii neasteptate…de ei. Studiul lor a durat 6 ani si a cercetat efectele pe care le are vaccinarea asupra devoltarii neuronale si comportamentului social si a fost efectuat pe pui de macaci. Finantarea a venit partial de la grupul SafeMinds, care militeaza impotriva vaccinarii, iar concluzia neasteptata a fost ca nu exista nici o legatura intre aceasta si autism!
Asta nu a oprit grupul din a pretinde ca rezultatele nu schimba nimic. Intr-o declaratie, au spus ca au avut ingrijorari in privinta metodologiei studiului care ar fi dus la vicierea datelor.
Studiul a fost publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences si a implicat 79 de pui de maimuta din 6 grupuri. Doua au primit vaccinuri ce contin timerosal, acea substanta anti-septica si anti-fungica ce a fost scoasa de autoritatile americane din vaccinuri din cauza isteriei cu autismul, cauzand o crestere masiva a pretului vaccinurilor, chiar daca nu a existat nici o dovada clara. Alte doua grupuri au primit vaccinul MMR, de asemenea acuzat ca ar cauza autism, fara timerosal, iar ultimele doua au fost de control si au primit solutie salina.
Oamenii de stiinta au documentat apoi comportamentul macacilor pentru a descoperi indicii sociale care ar avea legatura cu autismul. Nu au gasit nimic. Dupa ce au eutanasiat maimutele, au analizat creierele si nu au gasit nimic relevant, nici o modificare fata de creierele grupului de control. Concluzia lor a fost simpla si transanta: “Datele noastre nu sustin rolul vaccinurilor ce contin timerosal in dezvoltarea autismului”.
Cei de la SafeMinds vor sa re-analizeze datele.

INFANT START – UN NOU TRATAMENT IN AUTISM

Infant Start’ este numele unei noi terapii comportamentale in autism in care parintii copiilor cu TSA (Tulburari din Spectrul Autist) sunt „terapeutii” principali. Acest program a fost elaborat de expertii in autism de la Universitatea din Carolina – Universitatile Duke si Davis din North Carolina.
Parintii sunt invatati tehnici simple iar interventia timpurie in cazul copiilor cu semne de autism INFANT START – UN NOU TRATAMENT IN AUTISMdiminueaza substantial simptomele, astfel incat pana ajung la varsta de 3 ani majoritatea copiilor nu mai prezinta intarzierile developmentale specifice tulburarii.
Astfel, in rutina zilnica (schimbarea scutecului, hranirea, joaca pe covor, plimbarea, leaganul – care reprezinta momente de invatare critice pentru bebelusi), parintii isi ajuta copiii sa se concentreze pe:
  • fetele si vocile parintilor;
  • interactiuni care atrag atentia bebelusului; parintii trebuie sa zambeasca si sa arate incantare fata de aceste interactiuni;
  • imitarea sunetelor bebelusului si a actiunilor intentionale;
  • folosirea jucariilor pentru a sprijini (si nu a distrage) atentia sociala a bebelusului.
    Dar pentru a stii daca copilul prezinta un risc pentru dezvoltarea tulburarii din spectrul autist, parintele trebuie sa urmareasca urmatoarele semne timpurii (dezvoltate de UC Davis Mind Institute):
  • fixare vizuala neobisnuita – examinare neobisnuita si persistenta a obiectelor;
  • comportamente repetitive neobisnuite – petrecerea unui timp neobisnuit de indelungat in repetarea unei actiuni (de ex:privirea propriilor maini sau rotirea unui obiect);
  • lipsa sunetelor specifice varstei – dezvoltarea intarziata a sunetelor „ma ma, da da, ta ta”;
  • comunicare intentionala intarziata – expresii faciale neutre si eforturi scazute in a face gesturi sau obtine atentia parintilor;
  • interes scazut pentru interactiune – interes mai pronuntat pentru obiecte decat oameni si dificultati in sustinerea interactiunilor fata-n-fata.
Bebelusii participanti in acest studiu pilot aveau varste cuprinse intre 6 si 15 luni si aveau deja simptomele descrise mai sus. Majoritatea copiilor (6 din 7) au beneficiat de pe urma terapiei comportamentale Infant Start astfel incat pana au ajuns la varsta de 2-3 ani si-au recuperat complet abilitatile de invatare si limbaj.
Rezultatele acestui studiu pilot au fost publicate anul trecut in Journal of Autism and Developmental Disorders (Rogers & Ozonoff, 2014).
Profesorul Sally J. Rogers, autoarea principala a studiului, subliniaza faptul ca nu incearca sa „vindece” autismul:
„Persoanele cu TSA contribuie mult la cultura noastra. Diversitatea naturii umane este ceea ce ne face puternici ca specie.Ceea ce incercam este sa diminuam dizabilitatea asociata cu TSA.
Obiectivul meu este ca adultii si copiii cu autism sa fie capabili sa participe cu succes la viata de zi cu zi in toate aspectele comunitatii in care isi doresc sa ia parte: sa desfasoare o munca plina de satisfactie, sa se recreeze, sa aiba relatii, parte de educatie, un cerc de persoane pe care ii iubesc, si in generel, sa fie fericiti cu viata lor.”
Daniela Teodora Seucan – profesor psihopedagog
Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva Satu Mare

Poluarea urbana declanseaza simptome de autism si schizofrenie


Poluarea urbană este elementul declanșator al mai multor boli, unele care pot deveni fatale. De aceea, scandalul Volskwagen trebuie tratat cu maximă seriozitate.
După cum se știe, Agenţia americană pentru Protecţia Mediului acuză grupul auto Volkswagen că a instalat sisteme electronice speciale pe unele autoturisme diesel pentru a evita standardele federale din SUA în materie de emisii, expunând cetăţeni americani la gaze poluante.
Fenomen global
Constructorul auto german ar fi instalat un software special în calculatorul de bord al unor modele diesel Volkswagen şi Audi. Recațiile au fost în lanț. Alte teste, realizate de Consiliul Internaţional pentru un Transport Curat, au relevat că maşini produse de Volvo, Renault şi Hyundai riscă să nu treacă testele privind emisiile, scrie The Telegraph. Conform studiului, Volvo, Renault şi Hyundai nu întrunesc limitele testelor de laborator existente acum în Uniunea Europeană. Rezultatele privind emisiile arată că Volvo ar depăşi normele de 14,6 ori, Renault de 8,8 ori, iar Hyundai de 6,9 ori. Cele trei companii susţin că respectă normele privind poluarea. Iar la București, RAR a decis să nu mai elibereze cărți de identitate pentru mașinile grupului VW. În total peste 100.000 de mașini ale constructorului german aflate pe șoselele românești au probleme cu poluarea.
În acest context pare corectă întrebarea: cât este de nocivă poluarea urbană? Poluarea atmosferică a ucis şapte milioane de persoane în 2012, în întreaga lume, potrivit unui raport al Organizaţia mondială a sănătăţii dat publicității anul trecut. OMS a avertizat că trebuie luate măsuri urgente pentru reducerea emisiilor toxice, care provoacă boli mortale. "Poluarea aerului a devenit fără nicio îndoială principalul risc pentru sănătate, legat de mediul înconjurător, din lume", a declarat Maria Neira, directoarea departamentului de sănătate publică a OMS, în timpul unei conferinţe de presă organizată luni, la Geneva. Cele şapte milioane de decese din 2012 reprezintă 12,5% din totalul deceselor din toată lumea, adică o persoană din opt.
Șoarecii citadini au înnebunit
Din cauza poluării exterioare au murit aproape 4 milioane de oameni. Poluarea atmosferică provoacă modificări ale creierului asemănătoare cu simptomele de autism şi schizofrenie, au constatat cercetătorii americani, citatți de Mediafax. Oamenii de ştiinţă americani au observat aceste modificări efectuând o serie de experienţe pe şoareci, în urma unor cercetări care au stabilit existenţa unei legături între poluarea din trafic şi creşterea cazurilor de autism în rândul copiilor. Ca şi în cazul oamenilor, mai afectaţi au fost şoarecii de sex masculin, care au obţinut rezultate mai slabe în ceea ce priveşte testele de evaluare a memoriei pe termen scurt, confruntându-se în acelaşi timp cu o creştere a impulsivităţii. Într-o serie de experimente, oamenii de ştiinţă au expus şoarecii la niveluri de poluare regăsite în mod normal în oraşe, în primele două săptămâni după naştere.
Şoarecii care au fost examinaţi la 24 de ore după ultima expunere la poluare au manifestat o inflamare "flagrantă" a creierului. Cercetarea, publicată în revista Environmental Health Perspectives, a studiat particulele fine de carbon care sunt produse de obicei de fabrici şi de vehiculele motorizate. Deoarece sunt extrem de fine, aceste particule pătrund repede în plămâni şi sunt absorbite în sistemul circulator. În 2013, un studiu publicat în revista JAMA Psychiatry a demonstrat că acei copii care şi-au petrecut primul an de viaţă în regiuni intens poluate din cauza traficului au o probabilitate de trei ori mai mare de a se îmbolnăvi de autism.
Atac la încălzirea globală
Pe de altă parte, căldura şi poluarea urbană ne afectează sistemul nervos central şi funcţia respiratorie, iar persoanele care suferă în mod constant de tulburări ale somnului sunt expuse unui risc crescut de boli cardiovasculare şi atac cerebral.
Poluarea din marile orașe contribuie și la creștere încălzirii globale. Planeta se îndreaptă către o creștere de 2,7 grade Celsius a temperaturii până la sfârșitul secolului, în contextul actualelor promisiuni ale statelor privind reducerea gazelor cu efect de seră, potrivit unui studiu ONU. Organizația a anunțat că nu se va respecta limita de 2 grade Celsius pe care a fixat-o comunitatea internațională. Pentru prima dată din 2009, de când s-a început evaluarea temperaturile pe baza angajamentelor climatice naționale, încălzirea la nivelul anului 2100 este evaluată la mai puțin de 3 grade Celsius, potrivit studiului. Totuși, faptul că este vorba despre o încălzire globală ce depășește cu mult limita celor 2 grade Celsius reflectă "insuficiența obiectivelor climatice prezentate de numeroase țări".
Asia, cea mai poluată
Poate că una din măsurile pentru respectarea baremului de 2 grade Celsius este tocmai repsectarea normelor de poluare auto. De unde trebuie început? Manila, capitala Filipinelor, este orașul cu cel mai intens trafic rutier din lume, potrivit Indicelui Global de Satisfacție a Șoferilor - un studiu realizat de Waze, populara aplicație de trafic rutier și navigație, citat de EFE apoi preluat de Agerpres.
Rezultatul studiului a fost publicat după evaluarea experiențelor la volan a 50 de milioane de persoane care utilizează Waze din 32 de țări și 167 zone metropolitane. Studiul se bazează pe șase factori, între care frecvența și intensitatea ambuteiajelor, calitatea drumurilor și a infrastructurilor, siguranța șoferilor bazată pe numărul de accidente, pericole în trafic și climă, precum și a serviciilor precum accesul la benzinării sau facilitatea găsirii unui loc de parcare.
"Manila s-a dovedit orașul cu cel mai mare trafic din lume, deși Rio de Janeiro, Sao Paulo și Jakarta îl urmează îndeaproape", noteză Waze în acest studiu care oferă capitalei Filipinelor un punctaj de 0,4 din maximum 10.
Studiul relevă de asemenea că deplasarea de acasă la locul de muncă a unui locuitor din Manila durează în medie 45.5 minute, ceea ce înseamnă un timp mai mare decât pentru alți locuitori din metropole ca Londra, New York sau Jakarta.

marți, 17 noiembrie 2015

Cum se realizeaza igiena unui copil cu autism?

Multi dintre copiii diagnosticati cu autism nu reusesc sa aiba grija de igiena personala. Pentru ei aceasta activitate poate fi o adevarata lupta. O lupta fizica dar si una psihica deoarece copilul care sufera de aceasta afectiune are nevoie de un motiv pentru a face orice lucru. Chiar daca atitudinea lui poate fi deranjanta pentru cei din jur, pentru a-si mentine igiena, pentru copiii cu autism, lucrurile trebuie sa aiba un sens, sa le inteleaga.
De exemplu taiatul unghiilor pentru un copil tipic este un gest cat se poate de normal. Nu si pentru un copil cu autism. Dificultatile senzoriale pot face acest lucru imposibil. Sunt parinti care rezolva situatia in somn. Este o solutie insa temporara.Astfel copilul nu reuseste sa-si invinga teama sau disconfortul si nici nu va reusi sa faca aceasta operatiune singur la maturitate. Parintii isi vor ajuta copilul sa inteleaga faptul ca taiatul unghiilor nu este periculos sau dureros. Prin tolerarea acestei operatiuni se inregistreaza inca un succes notabil in viata lui – drumul spre independenta. Copilul cu autism vede unghiera sau forfecuta ca doua lucruri infricosatoare prin forma dar si prin zgomotul pe care il fac.
Cum se realizeaza igiena unui copil cu autism?O solutie ar fi ca un membru al familiei sa prezinte in secventialitate tot procesul, realizarea unui clip video in momentul in care face aceasta operatiune, explicand fiecare pas clar si intr-o maniera cat mai simpla.
Parintii trebuie sa achizitioneze instrumente cat mai prietenoase, cu desene sau personaje favorite. Se pot oferi fete zambitoare dupa fiecare progres. O alta varianta este recompensa imediata: „Intai ne taiem unghiile, dupa care mancam pizza”, recomanda Psih. Clinician Specialist Carmen Hotar. “Actiunea este predictibila si copilul va stii clar momentul in care va putea sa manance alimentul preferat.
O alta provocare atat pentru parinti dar mai ales pentru copiii care sufera de autism este spalatul dintilor. Pentru acestia spalatul pe dinti sau vizitele la medicul stomatolog se apropie cateodata de limita imposibilului.
De cele mai multe ori aceasta problema pare sa fie una senzoriala: copilul simte un disconfort fizic puternic ,trebuie sa deschida gura, sa introduca periuta, sa simta gustul pastei de dinti si sa suporte periajul propriu-zis. Studiile arata ca periuta de dinti electrica este mult mai bine acceptata de copii si mai ales daca au si desene sau personaje favorite.
In cazul in care igiena orala incepe devreme, odata cu aparitia primilor dinti, igiena orala va fi mult mai usor acceptata, devenind o rutina.
In cazul copiilor mai mari, primul pas ar fi sa fie insotiti la cumparaturi unde pot sa-si aleaga singuri periuta de dinti si eventual si pasta.
Al doilea pas ar fi fractionarea acestei activitati in bucatele mai mici pe care copilul sa le invete : intai ne urcam pe scaunel, ne aplecam dupa pasta de dinti, ii desfacem capacul, punem pasta pe periuta, dam drumu la robinet.
Secretul este ca aceasta activitate sa fie facuta in joaca, impreuna la inceput.
“In cazul in care copilul incepe sa se descurce din ce in ce mai bine, incercati sa va pozitionati din ce in ce mai departe de el, astfel incat sa devina constient de cel mai important lucru: „pot si singur”. Fiecare pas poate dura cateva zile sau saptamani in unele cazuri. Aveti rabdare si nu grabiti copilul daca el nu este pregatit de urmatorul pas. Cel mai important este succesul obtinut intr-o maniera pozitiva si perseverenta! Recompensati copilul pentru fiecare pas castigat, incurajati-l si aveti incredere in el. ”, ne indruma Psih. Clinician Specialist Carmen Hotar

Opt vaccinuri obligatorii pentru toti copiii. Amenzi usturatoare si pentru medici


Opt vaccinuri vor fi obligatorii prin lege în România. Proiectul urmează să fie pus în dezbatere publică și apare pe fondul scăderii acoperirii vaccinale.
Potrivit jurnaliștilor de la Hotnews.ro, vor deveni obligatorii vaccinurile împotriva hepatitei B, a difteriei, tetanosului, pertussis, poliomielitei, rujeolei, oreionului și rubeolei.
Potrivit propunerii de lege, înscrierea copiilor în grădinițe și școli, de stat sau private, se va putea face doar după prezentarea dovezii vaccinării copilului. De asemenea, părinții care se împotrivește acestor campanii vor fi obligați să semenze o declarație în acest sens, altfel se va considera din oficiu că sunt de acord cu vaccinarea.
Dacă nu își vaccinează copilul până la vârsta de 3 ani, părintele este trecut într-un program de consiliere psihologică, iar după această etapă se poate ajunge până la decăderea din drepturile părintești.
Legea mai spune că vor primi amenzi între 5.000 și 10.000 de lei pentru „grădinițele și școlile care acceptă înscrierea copiilor fără adeverința din partea medicului care să ateste vaccinarea corespunzătoare vârstei (exceptați sunt copiii cu contraindicație medicală definitivă); direcțiile de sănătate publică care nu asigură păstrarea în condiții frigorifice adecvate ale vaccinurilor; medicii de familie și medicii implicați în activitățile de vaccinare dar care nu respectă prevederile legale și se află la a treia abatere”, potrivit hotnews.ro.

„Vaccinurile sunt un mit, nu te protejează”

În ultima perioadă, a început o adevărată campanie împotriva vaccinării, iar cea mai „înflăcărată parte a războiului” se duce în mediul online, pe rețelele de socializare.
Una dintre cele mai puternice voci care militează împotriva vaccinării copiilor este cea a prezentatoarei TV Olivia Steer. „Nu cred în ele pentru că toate vaccinurile au în compoziţia lor mercur şi aluminiu, o combinaţie fatală, care de cele mai multe ori dă probleme de sănătate copiilor, iar în cazurile mai grave autism. Mă ţin departe de ele. (…) Sunt periculoase, sunt nişte produse fabricate din substanţe chimice, de sinteză, extrem de periculoase, care nu au cum să te protejeze.
Vaccinurile sunt un mit, nu te protejează, te îmbolnăvesc. Poate că efectele nu sunt imediate, ca atunci când copilul începe să dezvolte tot felul de simptome grave, febră de 40 de grade, vărsături şi aşa mai departe, iar treptat, treptat chiar autism, dar acele substanţe se acumulează în organism şi, dacă tu nu eşti capabil să le scoţi rapid şi eficient, ele se vor transforma în tumori canceroase sau alte probleme de sănătate foarte grave”, e de părere Olivia Steer.
Medicii le atrag atenția părinților care refuză să-și vaccineze copiii că respectivele medicamente sunt pe piață de zeci de ani și și-au dovedit eficiența. De asemenea, mai spun că în cazul copiilor nevaccinați bolile pot reveni și pentru mulți există pericolul să fie afectați, de exemplu, de boli precum poliomielita sau difteria.

Dan Chisu nu-i plateste pensia fiului bolnav

Dan Chişu şi Manuela Hărăbor vor ajunge, din nou, la tribunal. Şi asta pentru că artistul nu vrea nici în ruptul capului să scoată lunar din buzunar 3.000 de lei pentru a contribui, atât cât e nevoie, la creşterea fiului lor, diagnosticat cu autism.
Manuela Hărăbor face toate eforturile pentru ca fiul ei, Andrei, să aibă parte de o viață normală. În urma terapiei, tânărul diagnosticat cu autism a făcut progrese vizibile
Manuela Hărăbor face toate eforturile pentru ca fiul ei, Andrei, să aibă parte de o viață normală. În urma terapiei, tânărul diagnosticat cu autism a făcut progrese vizibile
Manuela Hărăbor (47 de ani) s-a bucurat degeaba. Atunci când credea că lucrurile au intrat pe un făgaş normal pentru fiul ei (25 de ani) şi poate sta liniştită în privinţa banilor pentru tratamente, totul s-a spulberat. Dan Chişu, tatăl băiatului ei, Andrei, diagnosticat cu autism, nu s-a lăsat convins să se implice financiar în întreţinerea acestuia. Actorul a contestat recent decizia judecătorilor care stabiliseră, în iulie, o sumă considerabilă pentru a acoperi o mare parte din cheltuielile şi nevoile tânărului. ”Obligă pârâtul să plătească în favoarea reclamantului 3.000 lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere, începând cu data introducerii acţiunii, 06.05.2015 şi până la încetarea stării de nevoie”, se arată în hotărârea instanţei. Se pare însă că nu numai suma l-ar nemulţumi pe cunoscutul actor şi regizor Dan Chişu, ci demersul Manuelei Hărăbor în sine.
De când a deschis acţiunea în instanţă pentru a avea o garanţie că acesta o ajută cu banii pentru băiat, care a făcut mari progrese de când merge la tratament, nu a mai văzut nici un leu de la Dan Chişu. El îi mai dădea din când în când diferite sume, dar de atunci se pare că s-a supărat şi nu a mai contribuit cu nimic”, a declarat, pentru Click!, un apropiat al celor doi artişti. Chiar dacă Dan Chişu nu e de acord cu suma stabilită de judecători, care au luat în calcul nevoile speciale ale tânărului, Manuela Hărăbor e decisă să meargă
Dan Chișu nu a recunoscut niciodată că are un copil cu actrița
Dan Chișu nu a recunoscut niciodată că are un copil cu actrița
până-n pânzele albe. Ea vrea o garanţie permanentă că fiul ei va face cele mai bune tratamente. Actriţa l-a mai dat pe Chişu în judecată, cu ani în urmă, şi a câştigat şi atunci. El a trebui să plătească copilului său o pensie alimentară de 1.500 de lei, până la majorat.
Dan Chişu a preferat întotdeauna statutul de burlac. Relaţia lui cu Manuela Hărăbor a fost scurtă, dar intensă, iar rodul dragostei lor a fost Andrei, diagnosticat cu autism. Deşi Manuela a rupt la un moment dat tăcerea, declarând că regizorul e tatăl biologic al copilului, acesta s-a încăpăţânat să nu-l recunoască. “Relaţia mea cu Manuela a fost temporară. Se spune că Andrei e copilul meu. Dacă e sau nu e, asta n-o ştie decât Dumnezeu”, a încercat Chişu să se eschiveze elegant.

Celebră pentru «Pădureanca»

Manuela Hărăbor, în 1986, în ”Pădureanca”
Manuela Hărăbor, în 1986, în ”Pădureanca”
Manuela Hărăbor este una dintre cele mai frumoase actriţe ale României. Celebritatea i-a adus-o rolul Simina din ”Pădureanca”, unde l-a avut ca partener pe Adrian Pintea. Viaţa personală a fost destul de agitată. A fost măritată în tinereţe cu Dan Alexandru, de care a divorţat pentru Dan Chişu. Cu toate că l-a iubit enorm pe Dan Chişu, Manuela Hărăbor nu şi-a oficializat niciodată relaţia cu tatăl copilului ei. În 1995, a plecat din România şi s-a stabilit în SUA, alături de al doilea soţ, israelianul Soli Shaltiel, cu care a fost căsătorită 17 ani. După divorţ, şi-a găsit liniştea alături de actorul Rareş Stoica, acesta ducând-o la altar în iunie 2012.

Chişu are avere frumuşică

Casa din Izvorani a regizorului
Casa din Izvorani a regizorului
Dan Chişu nu se poate plânge că o duce rău cu banii. Are o vilă superbă la Izvorani şi un restaurant în Bucureşti. La cei 60 de ani ai săi, este un cunoscut actor, regizor şi producător. A jucat în filme cum ar fi „Senatorul Melcilor” (1995), „Asfalt Tango” (1996), „Faimosul paparazzo” (1999), dar şi în scurtmetrajul „Datorie” (2006). În 2010 a debutat ca regizor, scenarist şi producător cu „WebSiteStory” şi a înfiinţat festivalul DAKINO. Este cunoscut şi pentru relaţiile cu mai multe vedete autohtone, precum Mihaela Rădulescu.

Povestea Lolitei si a fiicei sale care sufera de autism


Lolita are o singură fiică, născută din căsătoria cu Alexandr Ţekalo şi care are acum 16 ani. Eva s-a născut prematur, la doar 5 luni, cântărea 1300 de grame şi a fost diagnosticată cu autism, motiv pentru care cântăreaţa şi prezentatoarea TV, Lolita, a ferit-o de atenţia celor din jur şi nu a expus-o public. Abia în primăvara acestui an, Lolita a scos-o în public pe fiica ei şi a defilat împreună cu ea în timpul unei prezentări de modă.
Medicii i-au spus să renunţe la copil până când nu s-a ataşat prea mult de el şi i-au mai explicat că copiii născuţi prematur au un handicap şi că fetiţa ei suferă de sindromul Down. Lolita a mers la mai mulţi medici, iar într-un final aceştia au descoperit că fetiţa nu suferea de sindromul Down ci de autism.
Eva nu mergea în acelaşi pas cu toţi copiii de vârsta ei şi nici nu avea prieteni. Lolita a încercat totul pentru ca fiica ei să se simtă mai bine, iar salvarea i-a fost un psiholog care a început să se ocupe de Eva. Fetiţa a început să deseneze, să facă muzică şi chiar să îşi facă şi prieteni. Lolita îşi iubeşte nespus de mult fiica şi speră ca aceast îşi va găsi un loc în această lume mare.

ALARMANT. Cum instiga politicienii la discriminarea persoanelor cu autism


Oamenii politici din România, între care se numără şi preşedintele Klaus Iohannis, folosesc termenul „autist” cu sens peiorativ, în discursurile lor publice şi, astfel, instigă indirect la discriminarea şi stigmatizarea persoanelor cu autism, arată Federaţia pentru Drepturi şi Resurse pentru Persoanele cu Tulburări în Spectrul Autist (FEDRA).
„Din păcate, în ultimii doi ani, odată cu creșterea vizibilității problemelor cu care se confruntă persoanele cu tulburări din spectrul autist (datorită campaniilor coordonate de ONG-urile înființate de părinții copiilor cu tulburări din spectrul autist, pentru a suplini lipsa serviciilor din partea statului), înregistrăm o recurență a termenilor <<autist>> și <<autism>>, în discursurile și declarațiile politice. Nu pentru a rezolva problemele serioase cu care se confruntă această categorie de oameni, ci cu sens peiorativ, în special pentru a jigni sau a ataca un adversar sau o poziție politică”, au transmis reprezentanţii FEDRA, într-un comunicat remis redacţiei.
Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, recent, în contextul refuzului cotelor de refugiați, că ”România nu este o țară xenofobă, nici autistă, nici separatistă”, spunând că oferta țării noastre pentru primirea refugiaților este foarte generoasă.
În urma declaraţiei preşedintelui, reprezentanții FEDRA au trimis o scrisoare în atenția Administrației Prezidențiale prin care sesizau folosirea termenului cu o conotație peiorativă. Însă, răspunsul pe care l-au primit nu a conţinut scuze faţă de părinții copiilor cu autism.
De asemenea, în martie 2014, un alt politician care a folosit termenul „autism” cu sens peiorativ este şeful SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, care a scrie pe pagina lui de Facebook: „Autismul politic a devenit paradigmă pe scena politică. Un sfert din clasa politică românească afişează habarnamism, incompetenţă şi lipsă de profesionalism, este coruptă şi slab pregătită”.
Tot astfel, câteva luni mai târziu, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat că „poziţiile lui Crin Antonescu de după rezultatele parţiale sunt ale unei persoane care suferă de autism”.
În urma celor două declaraţii, FEDRA a solicitat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) să îi sancţioneze Călin Popescu Tăriceanu și Mihai Răzvan Ungureanu. Însă, CNCD a concluzionat că afirmațiile lor nu au depășit limitele libertății de exprimare, dar au recomandat ca persoanele publice să nu mai folosească termenii “autist/autism” cu alte sensuri decât cele corecte. Fostul premier al României, Mihai Răzvan Ungureanu, a trimis personal scuze președintelui FEDRA.
Însă, de curând, în 24 septembrie, Călin Popescu Tăriceanu a folosit încă o dată termenul „autist” cu sens peiorativ, declarând că CSM are un "comportament autist".
Totodată, la începutul anului 2015, Liviu Dragnea, declara că nu dorește renunțarea la legile siguranței, dar că trebuie găsită o formulă în acord cu Constituția și drepturile fundamentale. Președintele interimar PSD a spus că sub nicio formă nu trebuie sa fim "autiști", să ignorăm riscurile zonei în care se află România. La apelul părinților copiilor cu tulburări în spectrul autist, Dragnea și-a cerut scuze pentru folosirea improprie a cuvântului „autist”.
În lista politicienilor care au folosit termenul „autist” cu sens peiorativ s-a înscris şi Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, care a declarat că, în opinia lui, „ridicarea de garduri care să delimiteze Europa civilizată, între ghilimele, de restul Europei este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil, în afara spiritului European”.

De ce este dificil sa duci la doctor un copil autist


Fiecare copil cu tulburări din spectrul autismului este diferit, însă toţi au probleme de socializare şi comunicare, preferinţe pentru rutine sau hipersensibilitate la stimulii senzoriali.
Din aceste motive, o programare la doctor, într-un mediu total străin, este foarte dificil de suportat de copil. Iată ce poţi face pentru ca totul să iasă bine.
Copiii cu tulburări din spectrul autismului au probleme în înţelegerea şi exprimarea sentimentelor. “Poate nu va înţelege de ce se află în respectivul mediu, nu va putea răspunde întrebărilor adresate de medic, îşi poate arăta starea de confuzie şi anxietate prin comportament - autostimulări, refuz în ceea ce priveşte cooperarea cu personalul medical sau uneori chiar agresivitate”, explică psiholog clinician Carmen Hotar, de la Asociaţia pentru Recuperarea şi Integrarea Copiilor cu Autism.
Toleranţa ridicată la durere îl poate deruta pe medic
“Copilul hiposensibil are o toleranţă ridicată la durere sau temperatură, iar acest lucru îl poate induce în eroare pe doctorul care îl examinează. Răspunsul copilului la durere se poate exprima prin hohote de râs sau mormăit. De asemenea, îşi poate acoperi urechile, poate plânge necontrolat sau poate încerca să părăsească încăperea pentru că simte fiecare atingere ca pe o durere extremă”, spune psihologul.
Sfaturi
  • Informaţi personalul medical cu privire la tulburarea copilului
  • Stabiliţi consultaţia la începutul sau sfârşitul programului pentru a nu aştepta
  • Explicaţi-i copilului înainte de control ce presupune vizita medicală
  • Să aibă cu el jucăria sau obiectul de care este ataşat
  • Puteţi pregăti de acasă o listă cu stickere pentru copil. În cabinet, acesta poate să lipească un „smiling face” pentru fiecare pas efectuat.
”Schimbarea rutinei zilnice este greu de suportat pentru un copil cu autism şi îi poate accentua sensibilităţile senzoriale la lumină, zgomote sau atingeri.”, Carmen Hotar, psiholog clinician
sursa: http://www.ziarulring.ro/stiri/sanatate/265998/De-ce-este-dificil-sa-duci-la-doctor-un-copil-autist/?forceDesktop=1; http://cursuriautism.ro/de-ce-este-dificil-sa-duci-la-doctor-un-copil-autist.phptp://cursuriautism.ro/de-ce-este-dificil-sa-duci-la-doctor-un-copil-autist.php

Poveste incredibila: nu poate sa scrie sau sa citeasca, sufera de autism, dar are propria afacere

Emma Lynam are 21 de ani,iar la naştere a fost diagnosticată cu Sindromul Down şi autism. În plus, australianca este surdă şi are o malformaţie rară a boltei palatine.
Şi totuşi, deşi nu poate să scrie sau să citească, tânăra şi-a pus pe picioare propria afacere: "Master Shreder".
Concret, sarcina Emmei este să distrugă cu ajutorul unui "tocător" de hârtie diverse documente ale clienţilor, scrie Huffington Post.
Business-ul, pe care tânăra l-a început cu ajutorul mamei sale, îi permite acum să ducă o viaţă independentă.
"Nu pot exprima în cuvinte cât de mândră sunt, ca mamă, să îmi văd fiica trezindu-se dimineaţa şi mergând la muncă şi având sentimentul acela de împlinire că face ceva", a explicat Jo, mama Emmei. "Ea este de ajutor şi, în acelaşi timp, face o diferenţă pentru viaţa ei (...) Îmi doresc foarte tare ca Emma să fie pe propriile picioare şi să-şi câştige existenţa", a adăugat ea în cele din urmă.


CREIERUL AUTIST ESTE SUPRASOLICITAT – TEORIA LUMII INTENSE


Un nou studiu (Velázquez & Galán, 2013) arata ca atunci cand creierul unui copil autist se odihneste (nu este implicat in nici o activitate cognitiva) produce in medie cu 42% mai multa informatie decat creierul unui copil non-autist.
Acest studiu vine in sprijinul unei teorii relativ noi asupra autismului (Markram et al., 2007), si anume – „Teoria lumii intense” care sustine ca autismul nu reprezinta un deficit mental ci o suprasolicitare mentala. Propunatorii teoriei sustin ca autismul este o combinatie de hiper-perceptie, hiper-atentie si hiper-memorie.
Din cauza acestei suprasolicitari copiii cu autism par a fi retrasi in lumea lor si detasati social. Insa, toate functiile mentale ale lor lucrand la capacitate maxima, bombardandu-i cu o aglomerare de informatie, nu le permite sa interactioneze eficient cu semenii.
Acest studiu recent, din 2013, publicat in Frontiers in Neuroinformatics, prezinta datele obtinute comparand datele la copii autisti si non-autisti obtinute prin magnetoencefalografie (MEG – masoara curentii electrici din creier).
Concluzia la care ajung autorii studiului este ca principala diferenta dintre creierele autiste si non-autiste este ca primele produc cu 42% mai multa informatie in lipsa unor stimuli senzoriali relevanti.
Daca aceasta noua teorie este corecta va avea implicatii majore asupra tratamentului si interventiilor in caz de autism. Aceasta teorie sugereaza ca unele tratamente curente care merg pe cresterea functionarii neuronale in cazul copiilor cu autism – sunt incorecte.
In schimb, autorul teoriei, Markram et al. (2007) propune ca, acesti copii sa fie introdusi intr-un mediu calm unde adevaratele lor puncte forte sa poata iesi in evidenta:
„Sindromul Lumii Intense sugereaza ca persoana cu autism este un individ cu abilitati remarcabile si mult peste medie datorita unei perceptii, atentii si memorii sporite. Interventiile potrivite vor pune in evidenta persoane cu adevarat supra-dotate intelectual.”(Markram et al., 2007).
Daniela Teodora Seucan – profesor psihopedagog
Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva Satu Mare

Dreptate in instanta. Tinerii diagnosticati cu autism pot avea asistent si dupa 18 ani

Tinerii diagnosticaţi cu autism își pot câștiga în instanță dreptul la un asistent personal și după vârsta majoratului. Prima care a reuşit deja este o tânara de 20 ani din Iaşi. A obţinut o decizie definitivă și irevocabilă prin care statul îi recunoaște dreptul la un însoţitor. În plus, va trebui să-i plătească acestuia retroactiv și salariul pe un an.
O dată cu împlinirea vârstei de 18 ani, Olivia, o tânără din Iaşi diagnosticată cu autism, a rămas fără asistent personal. Potrivit legii ea nu mai poate fi încadrată în grad de handicap I, ci trece într-un grad inferior. Asta înseamnă pierderea ajutorului financiar de aproape 700 de lei pe lună pentru însoţitor, dar și diminuarea sprijinului financiar pentru bolnav.
Bunica Oliviei, până la 18 ani asistentul personal al fetei, a dat în judecată statul român.
Curtea de Apel Iaşi a decis ca tânăra să rămână încadrată în gradul 1 de handicap, iar bunica să primească retroactiv indemnizaţia pe un an de zile.
În România sunt diagnosticate, oficial, cu autism peste 15.000 de persoane, însă numărul ar fi mult mai mare, a transmis corespondentul TVR Roxana Bratec pentru Telejurnal.


Cum ii explicam unui copil ca are un frate cu autism?

Autismul este o tulburare de dezvoltare considerata drept una dintre cele mai severe tulburari neuropsihiatrice ale copilariei.
Aceste tulburari prezinta o larga varietate de manifestari, presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalitati de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele specifice sunt inca necunoscute.
Cum ii explicam unui copil ca are un frate cu autism?O necunoscuta este si comportarea copilului fata de fratele sau cu o dezvoltare tipica si apar mereu intrebarile preferate ale copiilor: De ce? Si cum ii putem raspunde din moment ce nici noi, ca adulti, parinti, terapeuti, doctori…nu stim de ce.
S-a observat ca parintii care au o comunicare buna si isi sustin copilul fara autism isi ajuta indirect, pe termen lung, copilul cu autism.
Trebuie ales un moment perfect pentru a incepe discutiile pe aceasta tema Este de preferat ca situatia fratelui sa se discute inainte de intrarea la gradinita/scoala si de momentul in care va incepe sa se imprieteneasca cu copiii din aceste medii. Astfel, va fi pregatit in cazul in care colegii ii vor adresa inevitabilele intrebari incommode la adresa fratelui sau.
In general, copiii vor intelege explicatiile „stiintifice” odata cu inaintarea in varsta. Unui copil de 4-5 ani (care intelege mult mai bine daca i se ofera exemple concrete) ii putem oferi urmatoarea explicatie: „Fratele tau invata diferit fata de tine sau de mine si are nevoie de mai mult ajutor” sau „Fratele tau are autism si poate nu vorbeste si nu se joaca asa cum faci tu, dar te iubeste foarte mult”. Dupa cum se observa, cuvantul „autism” apare in cadrul discutiei. Asa copilul va intelege concret ce presupune aceasta tulburare, le va putea explica celorlalti si va intelege mai bine situatia si trairile fratelui” marturiseste Carmen Hotar, Psiholog Clinician Specialist
Sunt cateva puncte foarte importante pe care copilul e necesar sa le inteleaga: autismul nu este contagios.. Fratele meu repeta anumite lucruri pentru ca asta il ajuta sa inteleaga mai bine. Nu este vina mea. Lucrurile pe care le face uneori fratele meu nu sunt intentionate. Fratele meu nu este singurul copil cu autism.
Parintii trebuie sa-i arate copilului si partile bune ale fratelui cu autism: poate nu vorbeste dar danseaza foarte bine… Parintii sunt cei care trebuie sa gaseasca echilibrul necesar in ceea ce priveste atentia pe care trebuie sa o distribuie intr-o maniera cat mai „echitabila”.
In astfel de cazuri, aceasta discutie despre ce inseamna autismul, despre ce poate sa faca fiecare membru al familiei, despre dragoste si responsabilitati – poate fi definitorie. Copilul „tipic” trebuie sa simta ca este iubit, apreciat, incurajat, important. Asa va intelege si de ce fratele lui are nevoie de mai mult ajutor si atentie, inclusiv din partea lui, ca si frate.