Serotonina este cel mai adesea asociată cu depresia şi anxietatea. Totuşi, de aproape 50 ani, hiperserotonemia (nivel ridicat de serotonină în sistemul circulator) a fost semnalată în aproape o treime din cazurile de autism.
Cercetătorii din domeniu au raportat o legătură funcţională surprinzătoare între coagularea sângeului şi serotonină, care ar putea explica relaţia dintre aceasta din urmă şi autism.
Serotonina este un neurotransmiţător, adică o moleculă de semnalizare care transmite mesaje între celulele nervoase din sistemul nervos central. Se crede că serotonina afectează sisteme diverse, precum starea afectivă, somnul sau apetitul.
Deşi este cunoscută mai ales pentru rolul de neurotransmiţător, serotonina nu se găseşte doar în sistemul nervos central, ci şi în sânge sau tractul digestiv. De fapt, cea mai mare parte a serotoninei din corp este depozitată în trombocite, celulele din sânge responsabile pentru coagulare. În aceste celule, serotonina îndeplineşte alte funcţii, precum inducerea îngustării vaselor sangvine.
Cea mai mare parte a serotoninei rămâne în trombocite şi este eliberată în scopul semnalizării, pentru perioade scurte. După eliberare, se uneşte cu alte proteine, numite transportori de serotonină şi este readusă în celule. Nivelul crescut de serotonină în sânge nu sunt neapărat asociat cu o semnalizare mai ridicată.
Aşa numiţii inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), o clasă de medicamente antidepresive, interferează cu abilitatea serotoninei de a se uni cu transportorii, aceasta fiind activă pentru mai mult timp.
Într-un articol (n.tr., din anul 2008), cercetătorii de la Universitatea Vanderbilt şi colegii acestora au descoperit interacţiuni între transportorul serotoninei şi o proteină de pe suprafaţa celulară, cu rol de semnalizare în timpul coagulării sângelui, numită integrin-beta-3. Oamenii de ştiinţă au observat că aceste proteine interacţionează atât la nivel fizic, cât şi funcţional, fiecare crescând activitatea celeilalte. Acest lucru se întâmplă atât în celulele umane, cât şi în cele provenite de la şoareci.
Studiile genetice au arătat că diferite mutaţii în genele care codifică transportorul serotoninei şi integrin-beta-3 sunt comune la persoanele cu autism.
„O legătură genetică sau o asociere care nu avea niciun sens la început, este acum perfect logică”, susţine Ana Cameiro, asistent universitar şi cercetător post-doctoral la Universitatea Vanderbilt. „Cred că aceste două gene sau aceste două proteine se află într-o strânsă legătură.”
Cercetarea sugerează că integrin-beta-3 influenţează cantitatea de serotonină recaptată în trombocite. Totuşi, oamenii de ştiinţă afirmă că acest lucru nu înseamnă că un nivel ridicat de serotonină în sânge cauzează autism. „În niciun caz, nu putem explica în acest mod cauzele autismului,” afirmă Cameiro.
Totuşi, investigând această legătură, s-ar putea decoperi o cauză comună atât pentru nivelul ridicat de serotonină din sânge, cât şi pentru autism, afirmă cercetătorul principal, Randy Blakely. „S-ar putea să existe metode terapeutice la care nici nu ne-am gandit”.
Unii medici prescriu deja medicamente antidepresive pentru a reduce simptome ale autismului precum anxietatea şi pentru a creşte implicarea persoanelor cu autism în terapia comportamentală.
Cu toate acestea, medicamentele nu ajută toţi pacienţii cu autism. De asemenea, nu există dovezi că persoanele cu nivel ridicat de serotonină în trombocite răspund mai bine la SSRI decât celelalte. „Nu există nicio indicaţie clinică de a evalua nivelul de serotonină înainte de tratament”, susţine Alexander Kolevzon, psihiatru la Spitalul Mount Sinai din New York.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu