VARIETATE DE CAUZE Efectele smogului în combinaţie cu o variaţie genetică cresc riscul de autism la copii, o concluzie care a şocat comunitatea medicală! Un studiu al Universităţii Southern California a găsit, în premieră, o posibilă legătură între nivelul de poluare şi răspunsul genetic al organismului uman. O variaţie a genei Met expusă la gazele poluante ar creşte riscul de autism la copii. Această modificare genetică a fost descoperită la mai mulţi copii cu autism, fiind un nou indiciu pentru specialiştii care cred în găsirea unui tratament de inversare a acestei condiţii.
Pe de altă parte, sinestezia este o experienţă pe care o au pacienţii autişti. Sinestezia se întâlneşte cu o rată de trei ori mai mare la persoanele cu autism faţă de populaţia normală. Sinestezia înseamnă percepţia simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator, principiu potrivit căruia senzaţiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) îşi corespund în plan afectiv. O persoană care are această abilitate spune că „gustă” cuvintele sau percepe numerele ca pe nişte forme, altele că văd diverse culori când ascultă muzică. Dovezile anecdotice între diversele simţuri au fost primite de la cei 200 de participanţi ai unui studiu efectuat de Centrul de Cercetare a Autismului din cadrul Universităţii Cambridge. Dintre aceştia, 164 erau diagnosticaţi cu diverse forme de autism şi sindrom Asperger. Studiul a arătat că cel puţin un adult din cinci avea experienţe sinestezice pe lângă diversele forme de autism. Legăturile pe care creierul le face în a simţi sau evalua mecanismele biologice sau realitatea sunt fascinante, fiind nevoie şi de dovezile fizice ale legăturilor neurologice pentru a confirma rezultatele acestui studiu.
STIMULAREA CREIERULUI Nu există un tratament pentru autism, fiind necesari ani de terapie comportamentală pentru pacienţi, pentru a-i scoate din izolare sau din starea de confuzie. În cazul copiilor, s-a descoperit faptul că o doză de oxitocină, substanţă cunoscută şi sub numele de „hormonul fericirii“, îi ajută să fie mai activi. Se pare că o astfel de doză activează zona din creier legată de interacţiunea socială. Studiul a fost efectuat pe 17 copii diagnosticaţi cu autism. Aceştia au fost trataţi, într-o primă fază, cu oxitocină administrată sub formă de spray nazal, la sfârşitul perioadei fiind efectuat un RMN cranian. Apoi, copiii au primit o substanţă placebo urmată de un alt RMN. Comparate, acestea au arătat că, după administrarea oxitocinei, zonele din creier implicate în abilităţile sociale erau mai active. Cu alte cuvinte, „hormonul fericirii“ pare să ajute creierul să facă diferenţa între stimulii sociali şi nonsociali
Oxitocina este un hormon produs în creier despre care se crede că este implicat în diverse aspecte ale interacţiunii sociale, precum încrederea, dragostea sau identificarea persoanelor mai apropiate de felul nostru de a fi. Studii anterioare au descoperit deja niveluri scăzute de oxitocină la copii diagnosticaţi cu autism, ceea ce prefigura că un viitor tratament ar trebui să regleze la un nivel normal acest hormon. Autismul rămâne o afecţiune mult mai complicată decât simpla producere a „hormonului fericirii“, dar, cu siguranţă, acesta stimulează interacţiunea umană!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu