Consilierea copiilor cu autism

Polihandicapul reprezinta o asociere de doua sau mai multe handicapuri la una si aceeasi persoana , cele doua deficiente fiind, de regula,consecutive una celeilalte. Unul din ele este autismul.

Termenul de “autism” este derivat din cuvantul grecesc “autos” , care inseamna “sine insusi”. Este un polihandicap ce presupune o excesiva inchidere a persoanei in sine, o desprindere de realitate, cu o intensificare a vietii imaginative. Putand aparea foarte de timpuriu (inaintea varstei de 2 ½ ani) si fiind mai frecvent la baieti decat la fete (de 2 pana la 4 ori mai mult), acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenta unor dificultati de limbaj si de comunicare, a unor discontinuitati in dezvoltare si invatare, a unor deficiente perceptuale si relationale, a unor tulburari actionale si comportamentale , precum si disfunctionalitati ale proceselor, insusirilor si functiilor psihice.

Copilul autist se caracterizeaza prin lipsa nevoii de comunicare, limbajul acestuia avand un accentuat caracter solilocvic si o structura gramaticala imatura. Sunt prezente frecvent ecolalia intarziata, verbalizarile si inversarea pronumelor (tu in loc de eu, existand o discrepanta intre posedarea vocabularului si abilitatea de a-l folosi ca mijloc de comunicare sociala. Specifice acestui polihandicap sunt:

• dificultatile perceptuale (ex.: lipsa reactiilor la stimuli foarte puternici, atractia pentru obiecte/stimuli nerelevanti precum un copil normal);
• dezvoltarea paradoxala pe diferite paliere (ex.: invata usor sa faca inmultiri,dar nu poate sa numere pana la 10);
• tulburarile actionale si comportamentale (stereotipii-gestuale sau sub forma activitatilor repetitive-comportamentale de automutilare si de autostimulare-tactila,kinestezica,auditiva,vizuala);
• intreaga activitate psihica presupune disfunctionalitati, acestea manifestandu-se la nivel afectiv-motivational (lipsa de interes pentru contact social sau pentru trairile celor din jur, imaturitate afectiva), cognitiv (anomalii in dezvoltarea aptitudinilor cognitive,etc.).

Copiii cu tulburare din spectrul autist  pot avea deficienţe în ceea ce priveşte:

• forţa musculară
• coordonarea
• echilibrul
• insuşirea deprinderilor motrice de bază şi utilitare
• funcţiile senzorio-motrice
• motricitatea fina
• capacitatea de relaxare.

Un program de kinetoterapie complex ii ajuta pe copii atât prin exerciţiile practicate cât şi prin atitudinea de relaţionare susţinută de către kinoterapeut:

• să-şi cunoască mai bine propriul corp
• să se integreze mai bine in mediul inconjurător
• să relaţioneze mai bine cu ceilalţi oameni.

Observatie: S-a dovedit, de asemenea, că exerciţiile fizice intense au dus la:

• diminuarea agresivităţii si autoagresivităţii
• diminuarea autostimularii
• diminuarea comportamentului hiperkinetic
• diminuarea stereotipiilor la copii autişti.

Atentie! Nu uitaţi că principala activitate a copiilor este jocul! Astfel ca şedinţele de terapie vor consta in jocuri iniţiate fie de terapeut fie de copil, care să conducă către un obiectiv terapeutic.

In programele de kinetoterapie abilităţile sociale, emoţionale, cognitive şi comunicarea sunt “exersate” la fel ca şi aptitudinile motrice.

Activităţile motrice sunt o componentă importantă a programelor educative, mişcarea ajutând copilul nu doar din punct de vedere motric, ci şi emoţional şi social.

Obiectivele urmărite prin programul kinetoterapeutic sunt:

• dezvoltarea motricităţii generale (a aptitudinilor motrice şi a deprinderilor motrice);
• dezvoltarea motricităţii fine si a indemânării motorii, necesare autoservirii şi diverselor activităţi cu caracter practic;
• educarea echilibrului static şi dinamic;
• educarea ritmului şi a coordonării mişcărilor;
• dezvoltarea dominanţei laterale;
• dezvoltarea capacităţii de percepţie, orientare şi organizare spaţio-temporală;
• formarea percepţiei corecte a schemei corporale.

sursa: https://ro.scribd.com; http://www.cursuriautism.ro/consilierea-copiilor-cu-autism.php