Autismul este unul din subiectele pe seama carora circula destul de multe mituri, in special din cauza faptului ca nu cunoastem mai nimic despre aceasta afectiune si despre cum arata, simt, gandesc, se relationeaza persoanele cu autism. Un studiu realizat de Fundatia Romanian Angel Appeal in octombrie 2011, referitor la gradul de informare si la atitudinea romanilor cu privire la autism, a scos la iveala o serie de prejudecati pe care le avem cand ne gandim sau vorbim despre autism si despre persoanele cu autism:
1. Autismul este cauzat de emotiile mamei din timpul celor 9 luni de sarcina (in special de depresie) sau de lipsa de afectiune a mamei, in primele luni de viata ale copilului. Sunt mai degraba ipoteze privind cauzele aparitiei autismului. Prima se intalneste in special in randurile psihologilor din Franta, desi toate studiile stiintifice internationale o infirma iar a doua era ipoteza vehiculata in perioada anilor 60. Cauza exacta a aparitiei autismului nu se cunoaste, insa la momentul actual exista mai multe curente determinate de studii si cercetari: dupa unele teze, autismul ar avea cauze genetice, dupa altele el ar putea aparea ca urmare a unor modificari survenite la nivelul creierului, in urma unor dezechilibre enzimatice.
2. Comportamentul mamei în timpul sarcinii (consumul de tutun, alcool sau medicamente mergand pana la expunerea la soare) ar determina nasterea unui copil cu autism. Nu, aceste excese din timpul sarcinii nu determina autismul la copil. Ele insa dauneaza global sanatatii fatului.
3. Autismul poate fi depistat la controalele din timpul sarcinii. Sa spunem ca acesta nu este neaparat un mit ci mai degraba speranta ca autismul ar fi detectabil in sarcina si ar putea fi combatut cat mai timpuriu. Din pacate insa, autismul poate fi depistat numai dupa nasterea copilului, începand din jurul varstei de 18 luni. Parintii trebuie sa fie foarte atenti la copil si la toate manifestarile pe care le percep ca fiind neobisnuite (manifestari comportamentale dar si fiziologice) si sa se prezinte la medicul de familie sau pediatru, de indata ce li se pare ca ceva nu este foarte in regula cu copilul lor. Diagnosticul final este stabilit numai de medicul neuro-psihiatru.
4. Autismul este contagios. Nu, autismul nu este o boala contagioasa ci o afectiune de natura neuro-biologica ce determina o functionare diferita a creierului, fapt ce atrage dificultati de comunicare, de relationare si o perceptie diferita asupra mediului. O persoana nu „ia” autism ci se naste cu autism. Autismul nu este „molipsitor” dar nu toti stim asta si adesea avem tendinta de a ne feri de ceea ce nu cunoastem.
5. Persoanele cu autism sunt violente. Persoanele cu autism nu sunt „mai violente” decat persoanele tipice. Din cauza faptului ca ele percep stimulii din mediu diferit fata de noi, este posibil ca, in unele situatii, sa aiba reactii si comportamente diferite de ale noastre, ce pot trece drept violente. In realitate, acestea sunt reactii de aparare si nu manifestari de violenta, exprimate cu intentie. Un moment in care persoanele cu autism pot fi totusi usor violente este etapa adolescentei in care modificarile hormonale determina stari, senzatii, emotii ce le induc confuzie si disconfort, dublate de incapacitatea de exprima ceea ce simt.
6. Copii cu autism „refuza” sa aiba un comportament normal. De fapt, copiii si persoanele cu autism, in virtutea afectiunii pe care o au, prezinta dificultati de comunicare, de socializate si, asa cum spuneam, percep diferit mediul inconjurator si stimulii si au un lifestyle (stil de viata) propriu. Toate aceste manifestari ale afectiunii ii fac sa traiasca „intr-o lume a lor” si, eventual, sa aiba reactii care pot fi interpretate drept „ciudate”, abatandu-se de la „regulile sociale”. In realitatea persoanele cu autism nu „refuza” sa se comporte asemeni persoanelor tipice ci pur si simplu nu pot reactiona la stimuli sau apropiere, asa cum o facem noi.
Ce trebuie sa stii despre autism…
Autismul este o tulburare de dezvoltare de natura neuro-biologica, cu consecinte ce se traduc in dificultati de comunicare, dificultati de socializare si o percepere diferita a mediului inconjurator.
Cu toate acestea, daca un copil cu autism este diagnosticat in primii ani de viata, urmeaza terapii de recuperare adecvate si este integrat social, are mari sanse sa-si dezvolte aptitudini pentru autonomie si pentru o viata sociala cat mai fireasca.
sursa: http://www.labucatarie.ro/; http://www.cursuriautism.ro/topul-miturilor-despre-autism.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu