duminică, 25 octombrie 2015

Mesajul emoționant al mamei unui copil bolnav de autism


Femeia a spus că fiul ei, în vârstă de 23 de ani, este pasionat de metroul londonez și vrea să știe cu orice preț câte peroane are acesta.
”Nu vreau să-mi petrec zilele coborând din trenuri la diverse stații”, a scris mama băiatului, pe Facebook, adăugând că fiul ei o întreabă încontinuu care e numărul peroanelor.
”L-aș putea minți, dar eu nu fac niciodată asta. Mai bine mi-aș petrece toată ziua la metrou decât să fac așa ceva”, a spus ea, conform independent.co.uk.
Femeia îi ruga pe londonezii care circulă zilnic cu metroul să numere peroanele ori de câte ori au ocazia și să-i spună câte sunt.
Spre surprinderea ei, sute de oameni au fost emoționați de această poveste,  i-au sărit în ajutor și au numărat chiar și peroanele la care puține trenuri opresc.
”Sunt flatată”, le-a răspuns femeia.

Cinci medici naturopati din SUA au murit


In luna iunie a anului curent, cinci medici naturopaţi din SUA un murit în conditii suspecte. Se pare ca medicii proveneau din statele Florida şi Georgia. În mediul online s-au făcut numeroase speculaţii despre moartea acestora, iar o anumită parte a presei de peste Ocean, dând dovadă de umor negru, a concluzionat că profesia de medic naturopat este una dintre cele mai periculoase în SUA. Cu toate acestea, cel mai proeminent dintre aceste cazuri şi ramificaţiile sale ridică reale semne de întrebare.
Dr. Jeff Bradstreet din Georgia practica terapii alternative pentru autism şi datorită faptului că cei doi băieţi ai săi au fost diagnosticaţi cu această boală gravă. În data de 19 iunie 2015, medicul a fost găsit împuşcat în piept pe malul unui râu. Cazul a stârnit comentarii şi pentru că Autoritatea Americană pentru Alimente şi Medicamente, făcuse o percheziţie la sediul centrului său de wellness. Cu ocazia percheziţiei, s-a găsit substanţa care se numeşte Gc-MAF – Factor de Activare Macrofagică derivat din proteina Gc, despre care se spunea în mandatul judecătoresc că reprezintă un produs greşit prezentat („misbranded”) din punct de vedere al legii federale americane.
Potrivit presei straine: „Cei cinci doctori naturopaţi decedaţi în zonă recent erau cumva „interconectaţi” prin interesul faţă de cercetările realizate de dr. Bradstreet şi de un al şaselea medic, dr. Nicholas Gonzalez, care trata cu succes cancerul la New York printr-o terapie alternativă cu enzime – decedat şi el în data de 23 iulie, aparent de infarct. În interviul radiofonic citat, dr. Broer spunea despre GcMAF că este „probabil cel mai eficient lucru din sistemul imunitar care poate ucide celulele canceroase”.

Autism: Cresterea nr de cazuri, doar o problema de semantica

Autism: un diagnostic aplicat tot mai des copiilor americani. Practic, cresterea numarului de cazuri de autism diagnosticate este in ultimii ani foarte insemnata in Statele Unite si nu a putut scapa atentiei mass-media si cercetatorilor.
Un recent studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Penn State University avanseaza ipoteza ca atat de multi copii sunt diagnosticati cu autism nu pentru ca ar exista o simptomatologie exploziva a autismului, ci mai degraba pentru ca sunt, pur si simplu, clasificati si diagnosticati dupa seturi diferite de criterii.
Astfel, un procent de 97% din cresterea numarului de cazuri de autism la copii inregistrate intre anii 2000-2010 ar putea fi reevaluat, cel putin pentru copiii mai mari. In linii mari si pentru toate categoriile de varsta, doua treimi din aceasta crestere a numarului de cazuri de autism s-ar datora reclasificarii diagnostice, observa cercetatorii in American Journal of Medical Genetics.
Centrul de Control si Preventie a Maladiilor din Statele Unite a consemnat o uluitoare crestere cu 30% a diagnosticelor de autism printre copiii de 8 ani intre anii 2008 si 2010, ceea ce inseamna un caz de autism la 68 de copii (fata de un caz de autism la 88 de copii in 2008).
Santhosh Girirajan, asistent universitar in biochimie, biologie moleculara si antropologie la Penn State, a examinat, impreuna cu colegii sai, datele statistice din domeniul educatiei speciale pentru 11 ani, fiecare an insemnand mai mult de 6 milioane de copii. Ei au aflat astfel ca sporirea numarului de cazuri de autism corespunde unei descresteri aproape egale a numarului cazurilor de copii diagnosticati cu alte dizabilitati intelectuale, asociate adesea autismului. Ceea ce ar sugera faptul ca personalul din educatia speciala, doctorii si alti specialisti in medicina au optat sa desemneze mai multe conditii clinice ca autism.

Legatura dintre autism si consumul de grau

Unul din factorii mai puțin cunoscuți care contribuie la creșterea epidemiei de autism este consumul de grâu. Un nou studiu publicat în revista PloS aduce în prim-plan discuția asupra cauzelor care duc la creșterea epidemiei de autism.
Cauzele sunt greu de identificat deoarece simptomele variază de la un individ la altul. Autismul poate fi declanșat de mai mulți factori, nu numai de unul.
Prin urmare, punctul principal nu este de a stabili lucrul care cauzează (spre exemplu, „genele autismului”) şi altul care nu cauzează (spre exemplu vaccinurile), ci mai degrabă, de a recunoaşte factorii posibili care contribuie la tulburare și eliminarea lor pe cât posibil ca o măsură de precauţie.Trebuie recunoscuți factorii care duc la creșterea acestei epidemii și eliminați pe cât posibil.
Legatura dintre autism si consumul de grauNoul studiu intitulat „Markerii de boală celiacă și Sensibilitatea la gluten a copiilor cu autism’’ oferă o analiză asupra intoleranței la gluten și, de asemenea, evaluează posibila legătură între autism și boala celiacă.
Scopul cercetătorilor a fost analizarea intoleranței la gluten la copiii și adolescenții diagnosticați cu autism pe baza unor criterii stricte și evaluarea posibilei legături dintre autism și boala celiacă.
Ei au descoperit că acei copii care suferă de autism au un nivel mai mare de anticorpi anti-gliadin IgG, proteină imunotoxică care se află în grâu iar cei sănătoși au un nivel mai scăzut.
Au mai descoperit de asemenea că răspunsul anticorpilor IgG a fost semnificativ mai mare la copiii cu autism și cu simptome gastro-intestinale, în comparație cu cei fără ele.
Gliadinul reprezintă cel mai toxic component al glutenului. Apar modificări la nivelul intestinului subțire. Modificările histopatologice de la nivelul intestinului subțire sunt reprezentate de: infiltrat limfocitar, hiperplazia criptelor si de atrofia vilozităților intestinale.
S-a demonstrat că atunci când sistemul imunitar dezvoltă anticorpi împotriva gliadinei, acești anticorpi reacționează încrucișat în cadrul sistemului nervos. Se mai numește mimetism molecular. Acest mimetism contribuie la gama largă de probleme neurologice precum neuropatia, ataxia, convulsii, modificările neuro-comportamentale inclusiv mânia și autismul.
Anticorpii anti-gliadin IgG sunt prin urmare o cauză a tulburărilor neurologice.
Un studiu publicat in Jurnalul de Imunologie în 2007 arată că Anticorpii anti-gliadin IgG încrucișați cu proteinele implicate în afecțiunile neurologice cunoscut sub numele de Sinapsin I oferă un mecanism molecular și duce la degenerări neurologice.
Dincolo de boala celiacă: Grâul face mai mult rău decât vă puteți imagina
După ce au studiat markerii bolii celiace (de exemplu anticorpii gliadinei deamidate și TG2) cercetătorii au ajuns la concluzia că există diferențe între pacienți și oamenii sănătoși.
Mai mult decât atât, nu există nicio asociere între genele HLA-DQ2. Aceasta este o constatare importantă. Intoleranța la gluten este o afecțiune rară, fără un mecanism clar definit. Nimeni nu și-a imaginat până acum că grâul ar putea contribui la o serie de
boli.
Cercetătorii au identificat peste 200 de efecte potențiale adverse asupra sănătății ale consumului de grâu.
Prin urmare boala celiacă se manifestă printr-o intoleranță cronică la gluten.
Autorii studiului au ajuns la concluzia că: Unii copii cu autism au intoleranță la gluten și de asemenea și simptome gastro-intestinale și anomalii imunologice.
Oamenii de știință sunt precauți și așa și trebuie să fie. Ei recomandă dietă fără gluten pentru persoanele cu autism. Aduce îmbunătățiri în organism. Puteți vizualiza pe GreenMedTV.com: Ameliorarea autismului are loc după renunțarea la gluten.

Primul creier uman de laborator este aproape format

"Puterea acestui model de creier constă în faptul că se potriveşte foarte bine cu sănătatea umană”, arată cercetătorii de la Universitatea de Stat din Ohio. Acesta urmează să fie folosit pentru cercetările ştiinţifice din domeniul unor boli şi afecţiuni neurologice precum Alzheimer şi autism.
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Ohio, din oraşul american Columbus, au anunţat că au obţinut primul creier uman aproape complet format, în condiţii de laborator, în cadrul unui studiu care ar putea să ducă la o accelerare spectaculoasă a cercetărilor din domeniul maladiei Alzheimer. Dacă savanţii americani vor obţine licenţa pentru a putea să comercializeze acest tip de creier în scopul ca şi alţi cercetători din lumea întreagă să poată să efectueze teste de laborator, cercetările ştiinţifice din domeniul unor boli şi afecţiuni neurologice precum Alzheimer şi autism vor fi considerabil accelerate, a declarat Rene Anand (FOTO), profesor la Universitatea de Stat din Ohio, participant la acest proiect medical, informează huffingtonpost.com.
"Puterea acestui model de creier constă în faptul că se potriveşte foarte bine cu sănătatea umană, deoarece ne oferă opţiuni mai bune şi mai relevante în ceea ce priveşte testarea şi dezvoltarea unor medicamente şi terapii, în comparaţie cu testele pe rozătoare", a precizat profesorul Anand. Creierul uman, creat pe baza unor celule epiteliale adulte prelevate de la un om şi cultivate apoi în eprubetă timp de 15 săptămâni, are în prezent o mărime comparabilă cu aceea a unei gume de şters din extremitatea unui creion, au precizat reprezentanţii universităţii americane.
Primul creier uman de laborator este aproape formatEl are aceeaşi maturitate ca aceea a creierului unui fetus de 5 săptămâni şi conţine 99% din genele existente în creierul unui fetus uman complet dezvoltat. "Dacă îl vom lăsa să crească până la 16 sau 20 de săptămâni, ar putea să devină complet, să genereze şi acel 1% din genele care îi lipsesc", a spus profesorul Anand. "Nu ştim deocamdată ce va fi", a adăugat el. Profesorul Anand a dezvăluit, de asemenea, în declaraţia dată publicităţii de Universitatea de Stat din Ohio că "alte grupuri de cercetare încearcă să obţină astfel de rezultate". În 2013, cercetătorii de la Institutul de Biotehnologie Moleculară din cadrul Academiei de ştiinţe din Austria au obţinut în laborator un creier care avea acelaşi nivel de dezvoltare ca un creier al unui fetus de 9 săptămâni, dar care nu era capabil de gândire, potrivit BBC.
Profesorul Anand a declarat pentru The Guardian că, spre deosebire de "organoidul" creat în Austria, care conţinea doar anumite aspecte specifice creierului uman, modelul său are toate caracteristicile cerebrale, cu excepţia unui sistem vascular. "Avem măduva spinării, toate regiunile majore ale creierului, multiple tipuri de celule, un circuit neuronal şi chiar o retină". Problemele de ordin etic nu se aplică în cazul experimentului său, afirmă cercetătorul american: "Nu avem niciun senzor care să fie introdus în creier pentru a-l stimula. Acest creier nu gândeşte în niciun fel".

miercuri, 21 octombrie 2015

Animalele pot ajuta un copil cu autism


Faptul ca stau in preajma animalelor, ii ajuta foarte mult pe copiii care sufera de autism, cand se afla in situatii stresante. Noile studii demonstreaza ca anxietatea sociala este redusa in cazul acestor copii.
Rezultatele ar putea conduce catre noi tratamente care vor implica animale precum caini, pisici sau porcusori de Guineea. Aceste animale vor ajuta copiii cu autism sa-si imbunatateasca abilitatile sociale si sa interactioneze mai bine cu alti oameni.
Studiul a inclus participarea a 38 de copii cu autim si 76 copii care nu au aceasta afectiune. Toti copiii au purtat aparate speciale care detecteaza nivelul de anxietate si raspunsurile lor la anumite situatii sociale.
Pentru inceput, copiii au citit o carte singuri. Apoi au citit din aceeasi carte catre doi copii si apoi au avut 10 minute de lectura de grup. Dupa aceasta copiii au avut 10 minute pentru a se juca impreuna cu porcusorii de Guineea. Cercetatorii au selectat porcusorii de Guineea deoarece sunt animale blande si foarte mici.
Comparativ cu alti copii, cei cu autism au inregistrat nivele crescute de anxietate in timp ce citeau in liniste, cu voce tare sau in timp ce se jucau in grup. Cu toate acestea, cei mai mici de varsta au inregistrat nivele mai scazute de anxietate in timpul jocului cu porcusorii de Guineea.
Este posibil sa se fi intamplat asa deoarece animalele ii accepta neconditionat pe copiii cu autism si ii face sa se simta in siguranta. Studiul a fost anuntat intr-o publicatie de specialitate, online.
Studiile anterioare au relevat faptul ca prezenta animalelor de companie ii ajuta pe copiii cu autism sa aiba o viata sociala mult mai buna. Acest studiu demonstreaza efectele pe care le are apropierea de animale si cum ajuta acestea la eliminarea stresului, dar si cum le schimba perspectiva copiilor in anumite situatii.
In orice caz, aceasta nu inseamna ca fiecare parinte trebuie sa-i ofere copilului sau cu autism un animal de companie. Studii ulterioare vor determina cum pot fi folosite animalele in programele care ii ajuta pe copiii cu autism sa-si dezvolte abilitatile sociale.

Terapia multisenzoriala Snoezelen pt copiii cu autism


Terapia multisenzorială Snoezelen a fost inventată de un olandez, în anii 70. În România a ajuns de curând. La Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgos”, din București, s-a deschis, vara aceasta, prima cameră de terapie Snoezelen. Terapia a fost gândită pentru copiii cu autism, dar de ea pot beneficia și oamenii care se simt stresați, obosiți sau care, pur și simplu, doresc să dobândească o stare psihică bună.
Doctor psiholog Ruxandra Luminița Mihai (foto), coordonatorul Centrului de Psihiatrie Pediatrică, din cadrul spitalului „C. Gorgos”, ne vorbeşte despre această metodă de tratament.
„Terapia Snoezelen este una multisenzorială. În cadrul ei folosim stimuli olfactivi, vizuali, de fapt, reuşim să folosim o combinaţie de stimuli. În sala de terapie folosim mirosul, lumina, muzica. Toate acestea au rolul de a relaxa. După relaxare, putem să începem şi obişnuirea copilului cu aceşti stimuli. Trebuie să avem grijă ca în sală să nu fie nici foarte mulţi stimuli, pentru că, atunci, în loc să liniştim şi să relaxăm pacientul, nu facem decât să excităm. Este important să ştim cum folosim lumina, muzica, mirosurile. Mai avem şi activităţi în care îi învăţăm pe copii să recunoască zgomotele; de exemplu, într-un balon putem pune un sâmbure, şi este un anumit zgomot, sau pietricele şi copilul identifică acel zgomot”, spune psihologul.
Terapia Snoezelen nu este numai pentru copiii cu autism. „Ei au o problemă de identificare şi de aceea Snoezelen a pornit pentru copiii cu autism, dar este și pentru copiii cu ADHD, la cei cu tulburări de comportament, la adolescenți. Există şi Snoezelen de lux. Pentru că sunt persoane care au nevoie de relaxare şi se folosesc stimuli care reduc tensiunea”.
Ședințele 
O ședință durează 45 – 60 de minute și are anumiți timpi. „Începem cu obișnuirea copilului cu sala, după care vine activarea – ceea ce vrem să lucrăm, iar partea a treia, de relaxare, pentru a putea ieși din sală. Avem trei momente distincte în care lucrăm cu el. Pot lucra mai mulţi copii deodată. Terapia îmbunătățește partea aceasta de agitație, o calmează. Timp de două luni, avem un modul de 10 şedinţe. Dar dacă la un copil cu autism avem nevoie de mai multe şedinţe, ne vom adapta”, spune terapeutul. Ce aşteptăm de la terapia Snoezelen? În primul rând, urmărim partea de concentrare, ca micuţul să poată lucra cu terapeutul, să poată fi atent. „Unii dintre copii sunt foarte agitaţi. Iar noi reuşim să reducem starea aceasta de agitaţie, de nelinişte, care există la copilul cu autism. Asta pe termen scurt. În general, după un an se face evaluarea şi se văd rezultatele pozitive”. În ceea ce privește efectele benefice în cazul copiilor care prezintă ADHD, terapia Snoezelen duce la creșterea capacității de concentrare. Apoi pentru copilul cu Asperger, partea de hiperactivitate se reduce, prin tehnicile din relaxare.
Pentru adolescenți
În cazul adolescenţilor, terapia se poate folosi la cei cu tulburări de conduită (cei care se taie pe mâini, de exemplu). Şi în cazul lor funcţionează foarte bine tot pe partea aceasta, de relaxare. Şi, bineînţeles, terapia este utilă şi pentru un om normal care este tensionat şi are nevoie de relaxare.” Specialiștii din Germania au ajuns la concluzia că această terapie are rezultate foarte bune la persoanele care au Alzheimer. Practic, le reactivează memoria, partea cu care ei au mari probleme. Le reactivează cortexul, pe anumite amintiri din perioada bună. „La noi se foloseşte pentru autism, dar are o arie foarte largă de utilizare. Este una din tehnicile care ne ajută şi vine în completarea celorlalte tehnici terapeutice de grup, care ne ajută pentru obţinerea unor rezultate bune”, adaugă medicul.
CAMERA DE TERAPIE
În camera de terapie este, cu adevărat, o atmosferă relaxantă. Temperatura este una foarte plăcută, se aude muzică, miroase frumos, a flori, a pădure. Lângă un tub luminos, care face bule, este un băieţel. Se amuză copios atunci când apasă pe butoane şi schimbă culorile şi viteza bulelor. Apoi se duce repede la „covoraşul cu stele” şi le numără. După aceea se duce la perdeaua luminoasă, o mângâie, trage de ea. Se bucură. Şi ne spune vesel ce face. Pe patul cu apă, care vibrează cumva, în ton cu muzica, este un adolescent. Spune că nu se poate relaxa. Dar pentru asta e aici. O asistentă îi face masaj cu un balon. Asta a ales el. Doctor psiholog Ruxandra Luminiţa Mihai ne prezintă stimulii şi ce efecte au ei.
MUZICA
Este una specială, de relaxare, pe care au gândit-o specialiştii din Germania. Depinde ce vrei să obţii. Avem un CD special – mulți bași care „intră” în patul de apă, vibrează. Dar nu bașii care bubuie. Vibrează într-un mod plăcut cu patul cu apă. Eu cred că putem să ne luăm şi noi ce muzică vom considera că ar putea să se potrivească. Este muzica pentru copii între 0-2 ani, pasaje luate din Mozart.
MIROSURI
În funcţie de discul (imaginea) care rulează pe perete avem mirosuri adecvate: lămâie, levănţică, scorţişoară, brad, mirosuri cunoscute. Miros de pădure, Discul care se proiectează pe perete trebuie să fie în concordanţă cu mirosurile. Nu ne stimulează ca la discotecă.
COVORAȘUL CU STELUȚE
Cu ajutorul acestuia, copiii identifică punctele luminoase, învaţă să numere. Facem tot felul de jocuri, iar scopul este acela de a reuşi să se concentreze.
PERDEAUA LUMINOASĂ
Are franjuri dintr-un material special, colorat, luminat. Copiii sunt curioşi. Cei cu autism trebuie să miroasă, să ducă la gură. De aceea sunt luminile acelea făcute dintr-un plastic special, îi lăsăm să vedem ce pot face. Fiecare stimul activează o altă arie a scoarței cerebrale. De aceea nu e bine să fie mulţi stimuli deodată. E mai complicat decât un joc. Fotografia care spune o poveste, joculeţele cu lumină, cu bulbuci de apă sunt metode aparent uşoare. Dar trebuie să ştii cum să le foloseşti. Pe noi ne-a consiliat un profesor universitar din Germania, care de 30 de ani numai asta face.
Favorizează învățarea
Medicul ne dă încă o veste bună: „Specialiștii din Germania ne spun că acum cercetează și chiar au ajuns la concluzia că terapia poate fi utilizată la școală, pentru lecțiile grele. Copiii pot intra într-o sală din aceasta, li se predă și, în condițiile pe care le-ați vă- zut, crește capacitatea lor de a memora și de a înțelege o lecție mai grea. Pe deoparte, se detașează de tensiuni și apoi se focalizează pe problemă și pe subiectul care îi interesează, pe lecție”.
Basme terapeutice
O altă metodă utilizată în cadrul terapiei sunt basmele terapeutice. Luăm partea pozitivă din ele și le facem să fie cum vrem noi, ce vrem noi să construim în poveste. De exemplu, terapeutul și copilul sunt în pădure. Putem să povestim că mergem în pădure, am văzut un brad, care este foarte înalt, cu crengile mari, mergem mai departe, dăm de o poeniță, în care găsim flori mirositoare. În acest timp, se aude pădurea, foșnetul de pădure, un susur de apă, trebuie să povestim că am întâlnit un izvoraș care susură, iar copilul vede un peștisor. De fapt, prin aceste povești, stimulăm imaginația și, în timp ce el stă acolo și muzica ne cântă, mirosurile sunt din acestea care evocă o pădure – de flori să
zicem, copilul începe să construiască. Se duce la casa bunicilor, ce face acolo ne spune, își construiește în minte imaginea, apoi se întoarce în pădure, trece prin pădure, ajunge acasă la părinți și le aduce zmeură de la bunici. Trecând prin acestea, copilul construiește o poveste cu pădurea. Cu razele de soare, cu florile. Toate acestea le pozitivează. Florile nu sunt ofilite, copiii reacționează dacă lucrurile sunt rupte sau distruse. Totul pentru a se concentra, pentru a le clădi imaginația, pentru a-i relaxa.

Copiii cu autism beneficiaza de terapie la un spital din Capitala


Ce poţi să-i oferi unui copil bolnav pentru a-l face să se simtă mai bine? Cum trebuie să te comporţi pentru a-i capta atenţia micuţului care, din cauza autismului, trăieşte într-o lume doar a lui? La aceste întrebări au găsit răspunsul medicii de la Spitalul Gorgoş din Capitală înfiinţând, în cadrul centrului de îngrijire pentru copiii cu autism, “camera viselor”.
În “camera viselor”, copiii cu tulburări din spectrul autist sunt trataţi printr-o terapie unică în spitalele de stat din România. Este vorba de terapia Snoezelen, folosită în special pentru tratarea copiilor cu dizabilităţi mintale.
Echipa de medici care lucrează cu pacienţii prin acest tip de terapie a fost pregătită de un profesor universitar din Germania. Minunata cameră în care au loc şedinţele de terapie este dotată cu lucruri absolut fascinante pentru micuţii cărora, din cauza bolii, nimic nu le mai atrage atenţia.
Stare de bine, relaxare şi linişte
Proiectorul la care pot fi ataşate diverse discuri ce au imprimate imagini cu flori, animale, obiecte sau peisaje, perdele luminoase din fibră optică, un pat cu apă care se încălzeşte, covoraşul fermecat cu luminiţe, mirosul fin al uleiurilor naturale, dar şi un tub de apă cu bule colorate îi captivează instantaneu pe cei mici şi îi transpun într-o lume de vis. “Camera generează o stare de bine, relaxare şi linişte.
Copiii îşi aleg singuri imaginile pe proiector sau culoarea bulelor din tubul cu apă, lucruri care le activează memoria, le stimulează coordonarea ocul-motorie şi le creează impresia că au control asupra mediului”, ne-a explicat kinetoterapeutul Daniela Ivan. Părinţii ai căror copii au nevoie de un astfel de tratament pot cere mai multe detalii chiar la sediul Spitalului de Psihiatrie Titan Dr. Constantin Gorgoş, situat în spatele Policlinicii Titan din sectorul 3 al Capitalei.

Copiii autisti din Moldova: diagnosticati cu „retard mental”


Nu toți copiii autiști din Republica Moldova sunt „binecuvântați” cu o diagnosticare corectă. Dacă până mai ieri medicii le puneau unora diagnosticul: schizofrenie, retard mental, retard psihomotor etc, astăzi, lucrurile au luat o altă turnură-cei cu retard mental sau schizofrenie sunt diagnosticați cu autism, constată specialiștii.
In consecință, copiii autiști sunt „îndopați” cu psihotrope, pe când ar trebui să-și petreacă câte patru ore pe zi într-un centru de reabilitare pentru a beneficia de terapie educațională și socială. Cum astfel de centre sunt doar unul pe țară, peisajul seamănă cu unul mai mult sumbru, decât multicolor. Experții explică că Republica Moldova așa și nu-și învață lecția cu referire la copiii autiști, condamnându-i pe viață la „boală”.
Nu e autism, ci are niște probleme de auz
Anastasia, mamă a unui copil autist de patru ani, a descoperit această tulburare la fiul său cu un an în urmă. „Am observat careva stranietăți la vârsta de doi ani. De exemplu, mergea pe aceeași porțiune de drum când pleca la bunici și nicidecum nu vroia să meargă pe altă cărare. Am căutat informație pe internet despre simptomele văzute la fiul meu și am obținut rezultatul „Autism”. Nu vroiam să cred că mie mi se putea întâmpla așa ceva și pentru o perioadă de timp am ignorat, liniștindu-mă cu ideea că Mihai e doar un pic diferit. Între timp, am consultat medicul de familie și mi-a spus că are o problemă minoră de auz și că totul o să fie bine. Însă, peste câteva luni, copilul a început să țină mâinile la urechi ca semn de protest, nu-i plăceau spațiile aglomerate, nu implica pe nimeni în jocul lui”, povestește Anastasia.
Educatorii de la grădiniță i-au spus femeii să-și ia copilul acasă, că nu mai pot face față crizelor lui și că are nevoie de o grădiniță specială. Anastasia a înțeles că trebuie să-și înfrunte temerile și să afle ce se întâmplă cu fiul său. Nu a fost așa ușor spune femeia – „Fiecare medic cu diagnosticul lui!”.
Rispolept + internare în psihiatrie = „tratarea” autismului în Moldova
„M-am dus la un neurolog din raion. Acesta mi-a spus că fiul meu nu este autist și că e la modă acum să diagnostichezi copiii cu această tulburare. Mi-a prescris niște neutropi, medicamente care stimulează creierul la copii, dar nu am observat nici o schimbare. Apoi, am consultat un medic pediatru din Chișinău, care i-a pus diagnosticul retard mental. Am zis să mai încerc și în altă parte. M-am dus la Psihiatria din Bălți. Nici cinci minute nu l-a examinat și i-a prescris Rispolept, un medicament care transformă pacienții în legume, adăugând că pot să-l și trateze în câteva săptămâni, dacă îl internăm. Am rămas uluită. Într-un final am ajuns la Chișinău, la centrul de resurse ”Voinicel””, specifică dânsa.
Abia la acest centru, drumul lung și anevoios al „diagnosticului” a luat sfârșit. Aici, Anastasiei i s-a explicat foarte clar că băiatul are semne de autism. „Consultația a durat mai mult de o oră și au participat trei specialiști, dându-mi și mie, între timp, un test. Apoi, foarte calm și încurajator mi-au spus ce trebuie să fac, unde să mă duc, de ce terapie are nevoie băiatul meu. Am venit acasă și am început niște cursuri online de terapie pentru autiști. În fiecare zi mă ocupam cu fiul meu câte 3-4 ore. După ce am terminat cursurile, am decis să ne mutăm la Chișinău cu familia ca să-i oferim tot de ce are nevoie micuțul”, zice femeia.
Mihai, împreună cu terapuetul Galina Basistaia, fac terapie ABA la centrul „SOS Autism”
Sunt opt luni de când Mihai vizitează unicul centru de reabilitare pentru copiii cu autism „SOS Autism” din Republica
Moldova. Progresele nu au întârziat să apară. „Mihai se autoservește singur: mănâncă, pleacă la WC, vorbește binișor, a devenit mai liniștit, pentru că nu mai este frustrat că nu se înțelege cu cei din jur. E drept că ne costă foarte mult. Cheltuim pentru patru ore de terapie pe zi câte 300 de lei, la asta se mai adaugă consultația supervizorului. Deci pe lună putem ajunge până la 12 000 lei, pentru că un copil autist trebuie să-i fie dezvoltate toate capacitățile, nu doar să vorbească sau să citească, dar mai are nevoie și de sport etc. Visul meu e ca Mihai să poată să lucreze și să se întrețină singur”, afirmă încrezută și cu un licăr de speranță în ochi, Anastasia.
Autismul nu se tratează medicamentos!
Marina Calac, medic la Centrul de intervenție timpurie „Voinicel” afirmă că astăzi s-a mai schimbat un pic situația și că tot mai multe cadre medicale sunt familiarizate cu această tulburare, însă a apărut o tendință nouă.
„Una două și pun diagnosticul autism, chiar dacă copilul are altă tulburare sau boală. De exemplu, chiar azi am avut un copil care suferă de o afecțiune logopedică, dar era diagnosticat de medici cu autism. Totuși, medicii sunt mai precauți și deseori pun diagnosticul corect, dar se întâmplă ca pacientul să aibă autism, iar ei să-l diagnosticheze cu retard mintal sau retard psihomotor. Am avut și un caz când piciul a fost diagnosticat cu schizofrenie. Apoi le mai prescriu diferite medicamente, care acționează la creierul copilului. Aceste medicamente sunt necesare doar dacă micuțul e epileptic sau foarte agresiv etc. Trebuie toată lumea să știe că autismul nu se tratează medicamentos, ci cu ajutorul diferitor programe de terapie educațională”, a opinat Calac.
În scopul depistării autismului la copii a fost introdus „Screening-ul” - testul de depistare precoce a autismului aplicat copiilor la vârsta de 18 luni ( obligatoriu pentru toți medicii de familie din țară). Pe parcursul anilor 2013-2014 au fost petrecute seminare instructive pentru lucrătorii din asistența medicală primară pentru diagnosticarea timpurie a autismului. Cu toate acestea, capacitățile specialiștilor ce țin de diagnosticarea autismului lasă de dorit, afirmă Aliona Dumitraș, președinta ONG-ului „SOS Autism”.
„În primul rând, medicii de familie dețin doar screening-ul, care înseamnă depistarea unei suspecții, după care îi îndreaptă la psihiatru. Însă psihiatrii noștri nu au testele necesare. Unicul „test de aur”, așa numit, îl posedă specialiștii de la centrul „Voinicel”. Acest test trebuie să-l facă o echipă de profesioniști. Nu e atât de simplu să pui o diagnoză din prima vizită sau în cinci minute. Copilul trebuie monitorizat, după care se repetă testul ca să fie sigur. Sunt cazuri ușoare, dar și foarte complicate”, afirmă Dumitraș.
Terapia ABA dă rezultate
Una dintre terapiile în urma cărora s-au obținut cele mai bune rezultate este terapia cognitiv comportamentală. Programele ABA sunt cu atât mai eficiente cu cât debutează mai devreme, dar pot fi utile și aplicate în cazul copiilor mai mari.
„La centrul nostru, creat din inițiativa și cu banii părinților, copiii nu vin ca la școală, ci, pe ore. În primul rând se face o evaluare pentru a determina la ce nivel este copilul. Se fac anumite teste, care durează o săptămână, după care se fac programe individuale. Apoi, copiii încep terapia ABA pe care centrul nostru o aplică. Ca să ai rezultate trebui să te ocupi cu micuții minim patru ore pe zi, dar noi zicem că e bine măcar cel puțin câte două ore. Apoi trebuie să socializeze. Respectiv, au nevoie de terapie de grup, prin muzică, sport, artă ca să meargă la grădiniță, școală. S-a demonstrat că îmbinarea mai multor terapii au un efect mai mare. Cu ajutorul terapiei copiii se recuperează. Însă,
nu total, dar îmbunătățirea e la toți. Depinde și de potențialul copilului”, explică Dumitraș.
Terapeutul Galina Basistaia menționează că un copil autist de vârstă fragedă e un fel de „tabula rasa”. „El nu știe nimic, nu înțelege nimic și noi încercăm pas cu pas să-l învățăm, apoi să-i dezvoltăm capacitățile, care-i trebuie în viață. Când copilul începe terapia este supravegheat de un supervizor, care-i face programul, ulterior acest program este moderat de terapeut. Ceea ce învață copilul la centru, acasă, părinții pun în practică. Această terapie trebuie de urmat, poate toată viața, poate până la 18 ani. Autiștilor trebuie să le dezvoltăm independență, ca să-și poartă singuri de grijă. Și asta e posibil”, zice Basistaia.
Republica Moldova, cu părere de rău, are doar un singur supervizor care deține certificatul de specializare. Experții conchid că statul ar trebui să se implice mai mult pe acest segment, fiindcă acești copii pot să fie de folos comunității. „Nu avem numărul necesar de terapeuți, supervizori. Terapia ABA e foarte costisitoare, de aceea avem în oraș o piață neagră, care nu poate fi controlată, fiindcă așa numiții terapeuți iau câte 200 de lei pe oră. Dacă ar fi totul oficial, acreditat, dar așa nu e încă nimic. Tot ce poate face statul e să ofere cursuri gratuite specialiștilor pentru a depista corect și la timp autismul, deoarece terapia e doar una educațională și nu medicamentoasă. Mai departe, responsabilitățile trebuie să le preia terapeutul ABA, a căror funcție nu este introdusă în nomenclator. Ar mai trebui de creat și centre de reabilitare, de resurse, dar nu e nimic”, opinează Dumitraș.
S-a demonstrat deja că oamenii diagnosticaţi cu autism au capacităţi incredibile în diferite domenii precum pictura, ştiinţele exacte sau muzică. În Europa, America sunt dezvoltate politici speciale pentru acești copii, iar cele mai mari companii IT din lume caută să angajeze autişti pentru minţile lor sclipitoare, boala fiind considerată şi un „sindrom al savanţilor“.
Acest articol este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția USAID sau a Guvernului SUA.

Iata cum ii ajuta animalele pe copiii cu autism!


Un studiu recent a scos la iveala faptul ca animalele ar putea ajuta copiii bolnavi de autism. Fie ca este vorba despre o pisica, un caine, un iepure sau alt animal, acesta il va ajuta pe cel mic sa isi dezvolte abilitatile sociale. Sa vedem cum ii ajuta animalele pe copiii autisti!
Studiul a fost facut de o cercetatoare de la Research Centre for Human- Animal Interaction, SUA, pe un grup de 70 de familii care au copii autisti. Studiul a observat cum un animal de companie poate influenta viata acestora si abilitatile de socializare.
Cu cativa ani mai devreme, un alt studiu demostra ca stapanii se simt foarte apropiati de animalele pe care le cresc, 85% dintre acestia declarand chiar ca necuvantatoarele sunt considerate membrii ai familiei.
Se cunoaste deja faptul ca cei care sunt bolnavi de autism relationeaza mai greu cu oamenii din jur. Aici intervine si micul prieten blanos, care ii ofera copilului mai multa incredere in sine si il ajuta sa socializeze mai bine. Studiul a comparat doua grupuri de copiii autisti: cei care au un animal de companie si cei care nu au.
Astfel, cercetatorii au ajuns la concluzia ca cei care aveau un animal de companie manifestau abilitati sociale mai bune. In plus, copiii cu animale erau mult mai dornici de a se implica in diverse comportamente, se prezentau singuri, cereau informatii, erau mai curiosi si doreau sa fie inconjurati de oameni, sa puna intrebari si sa raspunda la intrebarile primite. Toate aceste tipuri de comportament sunt foarte dificile pentru copiii autisti, de aceea cercetatorii cred ca este o mare descoperire, care ii va ajuta pe parinti sa-si creasca altfel copiii cu probleme.
Gretchen Carlisle crede despre animale ca sunt ‘lubrifianti sociali’, demonstrand acest lucru printr-un experiment cat se poate de simplu: de fiecare data cand intr-o incapere plina cu copii intra si un animal, acestia se strang in jurul animalului, fiind mult mai dispusi sa socializeze, sa se prezinte sau pur si simplu sa vorbeasca despre alte lucruri.
Copiii autisti care traiesc cu animale de companie in casa isi imbunatatesc abilitatile de comunicare, capacitatea de cooperare, asumarea responsabilitatilor, capacitatea de autocontrol, empatia si capacitatea de a relationa cu cei din jur, lucruri esentiale pentru orice persoana.

luni, 19 octombrie 2015

AUTISMUL – DOCUMENTAR ONLINE

Filmul documentar Autismul  cu titlul original Extreme Love : Autism este realizat de BBC si prezentat de Louis Theroux care ce face sa intelegem ceea ce inseamna autism, iar pentru aceasta calatoreste in America, tara in care unul din o suta de copii este diagnosticat cu autism. Louis Theroux ne pune in contact cu mai multe familii in care unul sau mai multi copii sunt diagnosticati cu autism, prezentand atat coportamentul copiilor cat si sacrificiile pe care le fac familiile acestora.
Viziteaza scoli speciale pentru copii cu autism, unde exista doi profesori pentru un copil, vedem ce metode folosesc acesti profesori, si cum interactioneaza cu acesti copii. Facem cunostinta cu Nicky un elev de 19 ani al acestei scoli care este pe cale sa faca un pas urias, acela de a urma cursurile unei scoli normale. Louis il urmeaza pe Nicky in prima sa zi de scoala.
Avem ocazia sa il cunoastem si pe Brian un alt copil cu autism, care la varsta de 8 ani a dat foc casei in care locuia, motiv pentru care a fost luat de langa mama sa, intrucat s-a considerat ca aceasta nu mai putea avea grija de el, dupa ce acesta a atacat-o.

Autism: Explozia cazurilor sau diagnostic mai performant!


Modul mai eficient de diagnosticare a autismului în State Unite ar putea explica triplarea cazurilor de autism în ultimii ani. Dar se pare că este o triplare aparentă. Pentru că nu corespunde unei creşteri reale a frecvenţei acestui sindrom, potrivit cercetătorilor americani care şi-au publicat concluziile miercuri, 22 iulie, în American Journal of Medical Genetics.
Ultimele statistici ale Centrelor federale pentru controlul şi prevenţia bolilor din SUA arată o creştere a prevalenţei cazurilor de autism de la 1 la 5.000 în 1975 la 1 la 150 în 2002 până la 1 la 68, în 2012, respectiv o triplare în zece ani.
„Noul studiu furnizează prima dovadă directă că această creştere ar putea fi pusă pe seama unei reclasificări a diagnosticului tulburărilor neurologice în cazul multor copii şi nu pe o explozie reală a noilor cazuri de autism”, subliniază cercetătorii de la Penn State University, care au analizat datele privitoare la copiii înregistraţi în programele de educaţie specializată, timp de 11 ani. Este vorba de aproximativ 6,2 milioane de copii pe an. Ei nu au constatat o creştere a numărului copiilor autişti înscrişi în aceste programe. Astfel, pentru copiii cu vârsta de 8 ani, aproximativ 59% dintre cazurile de autism în plus corespund reclasificării diagnosticului. La 15 ani, reclasificarea ajunge la 97% din creşterea cazurilor de autism.
Tulburări severe
Totuşi, tulburările din spectrul austist sunt foarte complexe, cu multiple nivele de gravitate şi pot coexista cu alte probleme neurologice şi de dezvoltare, spun autorii studiului. Una dintre explicaţii o reprezintă numărul mare de factori genetici similari implicaţi în numeroase tulburări legate de dezvoltarea biologică a copilului, susţine Santhosh Girirajan, profesor de biologie moleculară la Penn University.
Autismul este o tulburare a creierului legată de capacitatea de a comunica şi de a relaţiona cu persoanele din jur. Autismul este diagnosticat înainte de împlinirea vârstei de trei ani. Copiii cu autism nu au o dezvoltare normală a vorbirii, ei părând surzi, deşi rezultatele la teste sunt normale.

Indicele glicemic si autismul. Studiu

Cercetătorii au descoperit că una dintre consecinţele unei alimentaţii cu indice glicemic crescut (bogată în carbohidraţi) poate avea legătură cu autismul.
Indicele glicemic si autismul
Indicele glicemic este o formă de evaluare a aportului de carbohidraţi şi a efectului acestora asupra asupra nivelului de zahăr din sânge.
Cu cât se absorb mai rapid alimentele, cu atât este mai crescut indicele glicemic.
Studiul realizat pe şoareci gestanţi şi publicat în revista Molecular Psychiatry spune că indicele glicemic poate fi o potenţială cauză a mai multor boli legate de dezvoltarea neuropsihiatrică, printre care şi autismul.

O mamica a creat o linie de haine speciala pentru copiii cu autism

Lauren Thierry știe foarte bine că, pentru un copil cu autism, un lucru atât de simplu precum a se îmbrăca poate fi o sarcină dificilă chiar și la o vârstă mare. Fiul ei, Liam, în vârstă de 17 ani, încă se mai luptă să învețe să se îmbrace singur. De dragul lui și al altor copii cu aceeași problemă, Lauren a creat o linie specială de haine.
O mamica a creat o linie de haine speciala pentru copiii cu autism„Mulți oameni cu autism au probleme motorii care țin de mișcările de finețe, dar și de cele generale”, a explicat Lauren. „Știu că nu pare o problemă reală, însă atunci când copilul tău nu se poate îmbrăca, el nu poate nici să iasă din casă.” Gândul că nu va putea fi mereu alături de Liam pentru a-l ajuta a speriat-o pe Lauren, dar a și motivat-o.
Ideea liniei de haine i-a venit în timpul unui meci de baseball. Liam avea 11-12 ani ani pe atunci și avea nevoie la toaletă. S-a dus, desigur, la toaleta bărbaților. Singur. Însă când a ieșit de acolo avea pantalonii în vine, fiindcă nu reușise să își încheie fermoarul. Atunci Lauren s-a hotărât să deseneze chiar ea haine care să fie nu insipide și monocrome așa cum erau până atunci hainele sport pe care Liam le îmbrăca mai ușor decât pe cele elegante, ci să aibă și bun gust, dar să fie și simplu de îmbrăcat.
Fără pic de experiență în domeniul modei, mama lui Liam a reușit să creeze haine fără spate și față, fără nasturi, fără fermoare și fără șireturi, pe care le pot îmbrăca nu doar copiii autiști, ci orice persoană cu dizabilități cognitive și implicit probleme la îmbrăcat.
„În primul rând, ei merită să se poată îmbrăca și cu altceva decât tricouri și pantaloni lălâi de sport”, a explicat Lauren. „Acestea sunt haine bune de cumpărat de mame care știu că nu vor trăi pentru totdeauna. Sunt haine care îi vor lansa pe copiii lor pe traiectoria spre independență.”
Hainele create de Lauren mai au însă o particularitate. Unele dintre ele pot fi dotate cu dispozitive GPS, astfel încât părinții să își poată localiza cu ușurință copiii. Femeia spune că realizează că lucrul acesta ar putea deveni controversat, însă spune că, în același timp, ar putea salva viața unui copil. „Dacă ai simțit vreodată golul acela în stomac, gândindu-te «unde este copilul meu cu nevoi speciale, care nu poate vorbi și nici nu poate spune nimănui unde locuiește», vei înțelege.”


PE va adopta o declaratie privind terapia persoanelor cu autism

Parlamentul European urmeaza sa adopte o Declaratie privind terapia persoanelor cu autism. Declaratia scrisa pentru Autism 0018/2015, initiata de Autism Europe in luna aprilie a acestui an si inaintata spre a fi semnata catre europarlamentarii din toate tarile membre UE, a fost semnata de 391 de europarlamentari din 751 (adica mai mult de jumatate). Conform procedurilor, o declaratie scrisa are nevoie de semnaturi de la 50% plus unu din membri, stranse pe durata a trei luni, pentru a putea fi adoptata de Parlamentul European si inaintata institutiilor UE abilitate.
In Romania, Declaratia scrisa pentru Autism a fost semnata de 18 europarlamentari, in urma sustinerii si promovarii ei, de catre Federatia pentru Drepturi si Resurse pentru Persoanele cu Tulburari in Spectrul Autist (FEDRA).
Declaratia scrisa pentru Autism cere Uniunii Europene si statelor membre sa adopte o Strategie europeana pentru autism care sa sprijine depistarea precoce si diagnosticarea corecta a autismului in Europa, sa promoveze terapia bazata pe dovezi si sprijinirea persoanelor cu autism de toate varstele, sa ingrijeasca de cercetare si studii de prevalenta si sa incurajeze schimbul de bune practici. FEDRA a deschis procedura de semnare a Declaratiei pe 27 aprilie, aceasta urmand sa se incheie pe 27 iulie.

ChartedMind: Aplicatie mobila dedicata copiilor cu autism

Un grup de dezvoltatori români caută finanțare pentru a dezvolta [mai repede și mai bine] o aplicație dedicată părinților și terapeuților care lucrează cu copii cu autism.
Aplicația se numește ChartedMind și va combina acțiunile offline, cum ar fi notatul rezultatelor pe hârtie, cu cele mobile: citirea datelor, salvarea și interpretarea acestora, comunicare între comunități etc.
Campania de crowdfunding se desfășoară pe IndieGogo aici.
Autistic Spectrum Disorder therapy done better!
The Charted Mind platform helps consultants, therapists and parents track and manage the progress of the child’s ABA treatment sessions.
Smiles are meaningless for some children. Because one of the symptoms of ASD, Autistic Spectrum Disorder, is having difficulties in expressing and reading emotions. So smiles literally make no sense to them. With enough ABA therapy, they can learn to cope with their issues and some, like Temple Grandin, can go on and revolutionize the way we perceive and approach autism. We want to make ABA therapy work just a little bit better. Here’s what we’re all about.
ABA Therapy. There’s an app for that! ChartedMind is an Autistic Spectrum Disorder (ASD) Therapy Platform. Simply put, it helps all those involved in a child’s therapy track the child’s progress, assess programmes and communicate for the benefit of the child. Think of a gym workout tracker and apply that to ASD therapy.
Iată filmulețul de prezentare în care îi cunoaștem pe cei trei români: Ionuț, Emil și Mihai.


Proiectul acesta are deja donatori, poți afla cine sunt acești oameni faini pe pagina oficială de pe IndieGogo. Fiind o campanie crowdfunding, fiecare donator primește de asemenea câte ceva, în funcție de câți bani a dat. ChartedMind vrea să adune 80.000 de euro prin intermediul acestei campanii de crowdfunding, iar startul arată bine!
Intrați și pe pagina lor Facebook aici.

Manuela Harabor, DECLARATII despre fiul ei cu AUTISM


Singurul copil al Manuelei Hărăbor suferă de autism, iar aceasta merge până în pânzele albe pentru al ajuta, vorbind despre progresele pe care tânărul le-a făcut.
În urmă cu 25 de ani, Manuela a adus pe lume un băiețel, Andrei, rezultat din relația cu Dan Chișu. La împlinirea vârstei de un an, medicii l-au diagnosticat cu o boală cruntă.
Deși a aflat această veste teribilă, actrița a fost nevoită să accepte situația și s-a mobilizat pentru a-și ajuta fiul. Ceea ce a urmat nu a fost ușor deloc. Vizite dese la medici, mii de ore de consiliere și sume uriașe cheltuite pe tratamente. Însă, a venit ziua în care Manuela Hărăbor zâmbește și este mândră de progresele făcute de Andrei.
"Desigur, și sportul este important, însă altele sunt lucrurile cu adevarat importante. Statul ar trebui să majoreze pensia, care este infimă, 340 de lei pe lună. Ar trebui ca celor care suferă de autism să li se dea măcar salariul minim pe economie. Ei trebuie priviți ca pe oameni cu drepturi depline în societate. De asemenea, statul ar trebui să dea o lege prin care părinții copilului bolnav de autism să fie scutiți de impozit. Astfel, și-ar permite să investească mai mult in tratamente, recuperări, obiecte speciale și multe alte lucruri care sunt necesare", a declarat actrița, pentru CANCAN.ro.
"Pentru ca progresele să fie vizibile, trebuie să investești în tratamente cel puțin 3000 de lei pe luna. Este important ca cel bolnav să facă tratament singur, nu în grup. Este o minune faptul că unii dintre copii fac progrese extraordinare. Însa, într-o societate în care statul nu te ajută mai cu nimic, este greu să răzbați", a mai spus actrița.
http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/261772/2015/Manuela-Harabor-DECLARA-II-EMO-IONANTE-despre-fiul-ei-diagnosticat-cu-AUTISM; http://cursuriautism.ro/manuela-harabor-declaratii-emotionante-despre-fiul-ei-diagnosticat-cu-autism.php

Mintile extraordinare ale unor persoane cu dizabilitati

Uneori, cele mai uimitoare abilități ale creierului uman ni se arată tocmai atunci când nu ne-am aștepta. De exemplu, savanții, oameni cu abilități uimitoare care nu pot fi considerate altfel decât supraumane, deseori au avut probleme cu funcțiile cognitive banale și cu abilitățile sociale.
Are creierul uman abilități savante în stare latentă? Funcțiile cognitive active blochează cumva aceste abilități? Dacă da, de ce? Le putem avea fără a avea autism sau alte dizabilități concomitente? Un studiu realizat de Allan Synder sugerează că majoritatea savanților se nasc cu abilitățile lor extraordinare, dar rareori acestea sunt amplificate de dizabilități. Totuși, sunt câteva cazuri de astfel de minți care au uimit universul științific.

Kim Peek, adevăratul Rain Man

Kim Peek este sursa de inspiraţie pentru celebrul film Rain Man, în care rolul principal îl joacă Dustin Hoffman. “Originalul” este însă mai spectaculos chiar decât personajul de film. Capacitatea de a memora a lui Kim Peek  este dincolo de puterea de înţelegere a ştiinţei.
Kim Peek a murit în 2009, însă până în acel moment a memorat 12.000 de cărţi. A devenit atât de bun la memorarea informaţiilor încât putea citi două pagini în acelaşi timp, folosind un ochi pentru fiecare pagină. Îşi amintea 98% din tot ce a făcut vreodată. Povestea lui a fost sursa de inspiraţie pentru “Rain Man”, deşi el considera că nu e etic să-şi folosească abilităţile pentru lucruri precum jocurile de noroc.
Kim şi-a folosit memoria pentru a acumula cunoştinţe din diverse domenii, ca: istoria SUA şi a lumii, sport, filme, geografie, istoria bisericii şi studii biblice, literatură (unul dintre preferaţi era Shakespeare) şi muzică. Ştia prefixele telefonice şi codurile poştale americane fără greşeală. Cunoştea toate conexiunile rutiere ale Americii şi putea face legătura între oricare două localităţi americane cu o acurateţe demnă de programele moderne dedicate stabilirii rutelor optime.


Leslie Lemke, orbul cu degete de pianist

Leslie Lemke nu a avut un început ideal în viață. S-a născut cu mai multe defecte, din cauza cărora doctorii au fost nevoiți să îi îndepărteze ochii. Mama sa naturală l-a dat spre adopție, dar, din fericire, o asistentă pe nume May Lemke l-a luat în grijă, pe lângă ceilalți cinci copii ai săi.
Leslie nu a putut sta în picioare până la 12 ani, iar abia la 15 a putut merge. La 16 ani, însă, May s-a trezit auzindu-l pe Leslie cântând la pian Concertul nr.1 pentru pian al lui Ceaikovski. Deși nu avea niciun fel de studii muzicale, a cântat-o perfect. La scurt timp, s-a descoperit că acesta poate învăța orice operă muzicală, fără să fie nevoie de ceva mai mult decât să o audă o dată.


Orlando Serrell, minte uimitoare obținută accidental

Orlando Serrell este o excepție, pentru că nu s-a născut cu abilități extraordinare, ci le-a dobândit ulterior. Născut la 1969 în Virginia, a fost un copil absolut obișnuit până la vârstă de 10 ani când, lovit de o minge de baseball la tâmpla stânga, și-a pierdut pentru scurt timp cunoștința.
La un an după această lovitură, Serrell și-a dat seama că își poate aduce aminte de orice amănunt de după accident. Începând cu aceea zi, el și-a putut aminti orice data calendaristică, ce zi a săptămânii a
fost, evenimentele sau starea vremii din aceea zi, precum și ce îmbrăcăminte purtau persoanele cu care a avut contact. Cu toate cercetările făcute de neurologi pe creierul lui, nu s-a găsit nicio explicație a acestui fenomen, iar Serrell, cu toată această capacitate de memorare, nu a devenit cercetător renumit.


Stephen Wiltshire, camera de fotografiat umană

Stephen Wiltshire a fost mut și diagnosticat cu autism încă de la o vârstă fragedă. Destul de repede, și-a descoperit pasiunea pentru desen, iar pe tot parcursul copilăriei s-a exprimat prin picturi. Ajutat de profesori extraordinari, a învățat să vorbească la nouă ani, iar primul său cuvânt a fost “hârtie”.
El are un talent uimitor: poate desena cu acuratețe, foarte detaliat, orice peisaj sau oraș, și este suficient să îl vadă o dată. A reușit să deseneze o panoramă de 10 metri a orașului Tokyo, după ce a văzut orașul într-o cursă scurtă cu un elicopter.


Daniel Tammet, autistul geniu cu abilități sociale

Daniel Tammet s-a născut la 31 ianuarie 1979 şi a fost al nouălea copil în familia sa. La vârsta de 4 ani a suferit mai multe atacuri de epilepsie, de care a scăpat în urma unui tratament. Încă de mic, a început să efectueze în minte calcule din ce în ce mai complexe. La 25 de ani a fost diagnosticat de către specialişti ai Centrului de cercetare a autismului de la Universitatea din Cambridge cu sindromul Aspenger, o formă rară de autism.
Spre deosebire de alţi oameni cu aptitudini deosebite, Daniel Tammet este capabil să ofere explicaţii despre ceea ce se întâmplă în mintea lui atunci când, de exemplu, i se cere să dea răspunsul la următorul calcul mental: ridicarea la puterea a patra a numărului 37. Daniel afirmă că pentru el efectuarea calculelor, oricât de dificile, nu reprezintă, aşa cum este pentru noi ceilalţi, un efort mental, de multe ori copleşitor.
Dimpotrivă, rezultatul îi este pur şi simplu oferit de creierul său, în formă vizuală. La început vede nişte scântei, care apoi prind formă. Aceste forme sunt transparente şi nu reprezintă foarte clar numerele pe care le reprezintă, dar Daniel ştie foarte bine care este semnificaţia fiecărei forme în parte.
Pentru unii cercetători, această capacitate de a efectua calcule foarte dificile cu mare rapiditate şi precizie a părut îndoielnică. Unul dintre testele pe care Daniel le-a efectuat a fost acela de a spune valoarea lui Pi.
Spre deosebire de Kim Peek şi alte persoane cu sindromul savantului, Daniel Tammet  este sociabil şi nu are trăsăturile cunoscute ale unui autist. Deşi suferă de sindromul savantului, acesta nu are nevoie de ajutorul cuiva pentru activităţile zilnice obişnuite, putând trăi complet independent.


sursa: http://playtech.ro/2015/mintile-extraordinare-ale-unor-persoane-cu-dizabilitati/; http://cursuriautism.ro/mintile-extraordinare-ale-unor-persoane-cu-dizabilitati.php